2,076 cititori

Procedeu invechit

Guest Post by Ana R.

 

In dorinta mea de a reprezenta cu cinste tara de obarsie, printre nemtii din tara de adoptie, am devenit destul de obsedata de integrarea in societatea lor, aducandu-mi aportul cultural dar si valorile etice insuflate de educatia de acasa. Dar toate eforturile mele si ale celor la fel de bine intentionati ca mine, sunt uneori facute praf, cat ai pocni din degete. Problema cea mai mare o constituie alti conationali, ce dau de pereti cu stradania mea. In oraselul in care stau, care este lipit de München, s-au aciuat cam multi compatrioti colorati care isi cam fac “cumparaturile” prin subtilizare. Cica ar face o gaura zilnica, numai la un singur magazin Penny, de minim 700 de euro. Continuarea

1,977 cititori

Noua era a nuntilor

Guest Post by Ana R.

V-am povestit ca pe langa joburile curente ne-am facut si o firma de filmari si fotografiere la evenimente. Smecheria a pornit de la hobbyul sotului si a devenit un mijloc de rotunjit bugetul familiei dupa disponibilitate si chef. Prin intermediul acestei indeletniciri am avut ocazia sa asist la o multime de nunti de toate culturile posibile. Si pentru ca tot povestea Mihai de ele si de ultimele tendinte in domeniu, m-am gandit sa va povestesc cam care e ultimul trend in materie de maritis si insuratoare.

Suprema fita in domeniu este nunta fara dar. Adica tinerii insuratei nu pun pe masa eternele si scarboasele plicuri cu antet ci in invitatie iti transmit datele bancare ale activitatii pe care isi doresc ei impreuna cu tine sa o sustina. De la protejarea parsului cu coada stufoasa pana la copii din Africa toate cauzele sunt posibile. Continuarea

2,109 cititori

Comunicarea excesiva dauneaza grav bunului simt

Guest Post by Ana R.

Am senzatia ca in tarisoara mea (de origine, nu de adoptie) telefonul mobil a devenit, biologic dovedit, o prelungire a corpului uman. De cate ori revenim pe plaiurile natale, am impresia ca din ce in ce mai multi oameni s-au transformat in niste cyborgi, in niste androizi (sic), in niste smartphone-uri cu maini si picioare.

mihai_vasilescu_telefon_umansursa foto

Mi se pare infiorator de nepoliticos cand cineva care imi ofera diverse servicii sa vorbeasca in acelasi timp la telefon. Ma duc sa cumpar ceva, toate vanzatoarele au telefonul lipit de urechi, de zici ca e agatat de timpan si iti mai arunca in tipul coversatiei incitante, cu tanti Mariuca de la trei, cate un sictirit: „ce doriti”? Continuarea

1,254 cititori

Zana de serviciu

 Guest Post by Ana R. 

 

In timpul facultatii am fost poreclita de copiii din fata blocului “Andreea Marin”. Nu stiu daca mi s-a tras de la faptul ca eram bruneta, ca purtam palarii sau ca semanam oarescum (eu oricum sunt mai inalta), dar cert este ca niciodata nu m-am simtit magulita de comparatie ci din contra. Eu nu stiu alt personaj monden care sa imi inspire atata ipocrizie si falsa perfectiune precum “Zana”. A, mai e unul, eterna ei rivala Raduleasca, dar aia se straduieste mai mult sa ne convinga cum pot deveni curvele virgine. Si scrie si carti in acest scop.

Atunci cand apare in public avem senzatia ca dumneaei serveste numai ambrozie si nectar la micul dejun, iar in vasul de toaleta nu depune decat flori de lamaita altoite cu muscate. Nu mai vorbim de tipul de discurs, din care rezida numai pozitivisme fabuloase din ciclul “sa fie bine ca sa nu fie rau”. Continuarea

2,733 cititori

Au si porcii rolul lor

 Guest post by Ana R.

Spune Mihai ca femeile adora prezenta de spirit, porcii si tupeul. Exact asa e. Mai ales fetele cuminti adora golanii. Dar stiti cum? Sunt fascinate total. Nu stiu daca a ramas instinctul din preistorie sau nu. Pentru ca pe vremea aia orice fata, crescuta la adapostul ghioagei lu’ tata, ramanea fascinata de primul salbatic intalnit, ce urla mai tare ca Tarzan si era capabil sa omoare mistretul cu mainile goale si sa il arunce in focul tribului. Cu cat era mai fioros si avea gura mai mare, cu atat reprezenta o siguranta mai mare pentru ea si pentru puii vii pe care avea sa ii nasca. Deci, „fioros” = siguranta si sanse mai mari de supravietuire.

Mai spre zilele noastre, orice adolescenta, mai ales cele pazite cu strasnicie de tati autoritari, lesina de bucurie cand le baga in seama golanul grupului. Pai numai printre comentariile lui pline de miez mai gaseste ea atata curaj, dezinvoltura si asumare. Continuarea

3,455 cititori

Deutschland über alles versus mandria de a fi roman

Guest Post by Ana R.

 

Au castigat nemtii campionatul mondial de fotbal! V-am spus ca eu si fotbalul nu ne prea simpatizam, dar cu aceasca ocazie am avut ocazia sa descopar o parte pozitiva a nemtilor astora. Mai oameni buni, astia sunt patrioti pana in maduva oaselor. Si nu ma refer la patriotismul ala falsificat si ultra comercializat de tip american, ci ma refer la mandria de a apartine unei natiuni. Pe langa tati Angelica care se pupa cu ei de mama focului (si a venit la stadion cu geanta pentru fotbal), am asistat uimita si la discursurile fotbalistilor care au multumit de n-spe ori Germaniei si sustinatorilor, de te faceau sa crezi ca fara suportul moral nu ar mai fi nimerit mingiuca.

Apoi euforia tarii, cred ca si in ultimul catun din Padurea Neagra cineva tipa si se bucura pentru victorie. Continuarea

4,159 cititori

Sex declarativ

 Guest Post by Ana R. 

Din discutiile cu Mihai de zilele astea, printre dezbateri si mistouri, reiesea ca multe dintre pretioasele zilelor noastre sunt in realitate niste “ne….”. L-am contrazis si i-am spus ca eu stiu niste doamne si don’soare foarte elegante, ce au o viata sexuala imbatabila. Femei ce nu fac referire in veci la cuvinte deocheate, in public, dar care sunt zeite in pat cu barbatii lor.

Adica daca la nivel declarativ nu debordezi de sexualitate inseamna ca in pat nu esti experta? Nu stii sa folosesti o biciusca si un calus, sau nu ai cautat vreodata granita dintre placere si durere?  Nu poti sa iesi la restaurant cu iubitul (fara sa porti lenjerie intima) si sa-i soptesti la ureche amenintari dulci ce ii implica anumite parti anatomice si fara sa pronunti denumirea general uzitata a actiunilor intreprinse ulterior? Continuarea

1,151 cititori

Pofta ce-am poftit

Guest Post by Ana R.   

Lumea noastra este astazi impartita in doua: o parte preocupata exclusiv de consum si care nu pune pret pe viata privata a cetatenilor si a doua parte, care considera ca o zi (sau doua) pe saptamana, de sarbatoare si odihna, ofera tuturor mai multa relaxare.

Cand am ajuns in Germania eram extrem de frustrata pe motiv ca nu puteam sa merg la cumparaturi duminica, asa cum faceam la noi. Cand inclusiv noaptea puteam sa ma plimb prin magazine.

Dar aici, la nemtalai, Biserica Catolica are o mare influenta asupra societatii. Ei sunt cei ce au impus sa nu se alinieze noilor tendinte consumiste si sa pastreze Duminica zi de sarbatoare pentru toata lumea, chit ca s-au facut mari presiuni din partea mediului de afaceri. Pe considerentul ca atunci cand oamenii sunt relaxati, odihniti si petrec mai mult timp in cadrul familiei se creeaza un mediu propice pentru concentrarea necesara unei noi saptamani de munca. Si, implicit, creste eficienta.

Prin urmare, duminica este absolut tot inchis pe aici. Continuarea

2,206 cititori

Un Einstein cu fusta

Guest post by Ana R.

Sunt genul ala de fata ce a luat vesnic nota 8 sau 9, aproape niciodata 10. Ce-i drept, am luat o data si un 5 la Drept Financiar, in facultate. Dar ala nu se pune, pentru ca era profesorul un dulau mic si rau ce-si vopsea parul in „negru cu reflexe albastrui” si nu suporta studentele care erau, din nascare, cu doua capete mai inalte decat el.

Problema mea a fost ca am trait tot timpul printre oameni cu un IQ peste medie. Nu stiu cum naiba s-a facut de s-au adunat toti la mine in familie. Vorbesc despre genul ala de oameni ce iti fac o schema detaliata a unei centrale atomice, pe servetelul de la masa si isi depoziteaza carti pana si in frigider. Si mai erau si workoholici toti, pana in rama ochelarilor model „fund de sifon”. Continuarea

3,657 cititori

Limbajul nostru cel de toate zilele

Guest post by Ana R.

A scris Mihai un articol legat de exprimarea libera, foarte bine argumentat. Acolo spune despre femeile, care nu accepta limbajul mai colorat ce iese din guritele barbatilor ce le inconjoara, ca sunt niste semipretioase.
Ei bine, si eu sunt o semipretioasa dar am cateva scuze.

Sa nu credeti ca nu am auzit in viata mea ceva vorbe de „ocara”. Din contra, sunt in stare sa reproduc multe cuvinte cu „beep” minute in sir, fara sa ma repet (cred ca faptul ca am locuit aproape de stadionul Steaua are oarescare influenta asupra acestor cunostinte). Cunosc si eu oameni care au in limbaj astfel de cuvinte si care chiar dau culoare peisajului, prin modul lor de a comunica cu cei din jur. Continuarea

2,043 cititori

Alo, asteptam provincia

Guest post by Ana R.

Cand am anuntat in cercul de cunostinte ca am de gand sa imi petrec restul zilelor cu un banatean, o „prietena“ mi-a spus ca e foarte dezamagita de mine, pentru ca imi „iau” un provincial si ca avea pretentii de la mine. „Nu este acceptabil sa iti iei un taran, tu ai o educatie si o cultura, precis habar nu are cum sa se imbrace si sigur familia lui te va face de ras”. Pentru ea era egal cu zero ce fel de om este, ori ca eu eram lesinata dupa el sau ca iubirea invinge orice bariere. Daca nu avea buletin de Bucuresti, insemna ca inca ii mai curgea tarana de pe trupsorul vanjos, in anumite imprejurari.

In inocenta mea tampita nu am inteles vreodata acest elitism al bucurestenilor. Continuarea