2,934 cititori

Sunt uituci dar se trateaza

Guest Post by Ana R.

 

Cred ca toate produsele pentru memorie au fost inventate de femei. Din punctul nostru de vedere, ginko-biloba trebuie luata numai de catre barbati, in cantitati industriale, pentru a compensa memoria lor de peste cu creier lichefiat.

Orice elefant si-ar da o trompa intre ochi de ciuda daca ar fi pus sa isi testeze memoria prin comparatie cu o femeie. Pai daca ei cunosc un amarat de drum stramosesc spre cimitirul turmei, o femeie tine minte de la numele aleia cu care s-a pupat cel dupa care suspina ea in clasa a 6-a, pana la oferta de la Lidl de spatamana trecuta. Continuarea

5,533 cititori

Prinţesele-piţi şi flautul fermecat

Guest Post by Ana R.

La mica mea barfa de vinerea trecuta despre barbatii neintarcati la timp, a raspuns unul dintre cititori, pe numele lui JT. Care, cu multa „suferinta”, ne expunea trauma traita de el atunci cand prietena lui nu a vrut sa ii calce o camasa, in conditiile in care el era presat de timp. Fetele de pe blog aproape l-au linsat, explicandu-i cu mult aplomb ca e cam …….. (completati voi linia punctata, oricum s-au folosit toate „epitetele” posibile) pentru ca si-a parasit prietena dintr-un motiv asa tampit.
Continuarea

22,731 cititori

Bărbaţii, eterni prunci neînţărcaţi

Guest Post by Ana R.

Înțărcarea unui copil de sex masculin poate varia de la vârsta de 3 luni, până la cea de 77 de ani. Sau până crapă de bătrânețe coana mă-sa. Dacă e una bine întreținută, ai toate șansele să mori tu de nervi înainte de a-și da ea obștescul sfârșit. Habar nu am de ce au tendința mamele băieților să-și țină progeniturile cu nasul între sânii sau fustele lor până la adânci bătrâneți. Chit că izvoarele de lapte au secat de mult, găsesc ele o metodă de alăptare psihologică. Cu ajutorul căreia își leagă, prin fire nevăzute, „copilașul” de propriile fuste. Continuarea

3,995 cititori

Nu mai esti barbatul pe care l-am cunoscut

 Guest post by Ana R.

 

Pentru ca domnu „sefu’ blogului” a zis ca sunt cam critica la adresa barbatilor, azi facem un fel de autocritica la adresa femeilor.

Nu pricep de ce ne straduim noi femeile sa ne dresam barbatii? Ca si cum l-am primit in viata noastra in varianta de baza si acum il vrem brusc full option. Desi in viata reala parem, unele dintre noi, destul de inteligente, atunci cand este vorba despre barbatul de langa noi ne transformam in aceste Siegfried & Roy si ne dorim  varianta lui imbunatatita. Cea mai imbunatatita.

Adica, mai fata, daca era atat de putin tangent cu idealul tau de perfectiune de ce l-ai ales pe asta? Cum de ce? Pentru a ne da sansa sa incepem sa-l modelam dupa gustul nostru. Intotdeauna pentru pampalaul de langa noi e loc de mai bine. Fetelor, sa va zic ceva, daca nu l-a dresat ma-sa sau viata pana in momentul intalnirii cu noi, pai nici cu biciul sau pistolul nu mai ai sanse de izbanda. Continuarea

5,009 cititori

Masculinele

Guest Post by Ana R.

 

Nu stiu daca numai eu sesizez aceasta tendinta sociala dar observ ca barbatii din ziua de azi se demasculinizeaza pe zi ce trece. De cateva mii de ani barbatul functioneaza pe post de stalp al casei, el ia deciziile legate de adapostul familiei, de sursa de hrana, iar transformarea acesteia in friptura cu sos era in sarcina femeii.

Eee…. astazi nu mai e asa. Astazi toti detinatorii de excrescente pe corp se pricep la maxim la toate lucrurile muieresti. Sunt fascinata de toti mirii pe care ii observ pe la nunti si care se lauda major ca ei au ales nu stiu ce panglicute si floricele. Care au idee ce e aia culoarea predominanta a nuntii sau care stiu ce e aia o cocarda si o prefera din flori naturale. Continuarea

1,660 cititori

Die Hard si niste hoti de prajituri

Guest Post by Ana R.

 

Eram prin generala, nu cred ca aveam mai mult de 9-10 ani. Ne-am hotarat cativa mai rasariti din clasa sa mergem singuri la film intr-o sambata. Prin ai mai rasariti din clasa ma refer la cei ai caror parinti munceau in regimul zi- lumina. Noi cu cheia de gat si cu ghidul de micul supravietuitor in buzunar, langa guma Turbo, puteam face fata cam oricarui cataclism natural. Sa ne convingem babacii ca mergea si un profesor cu noi a fost floare la ureche. Ai nostri treceau pe la scoala doar cand ne faceau pozele de la sfarsitul anului. In rest sedinte cu parintii nu servea aproape nimeni, pentru ca toti aveau program de lucru “sclav pe plantatie”. Marea noastra majoritate eram copii singuri la parinti, tocmai din dorinta acestora sa nu mai produca suferinte si altor progenituri lasate in voia sortii. Continuarea

489 cititori

Fi-v-ar Webstock-ul sa va fie!

Guest Post by Ana R.

 

A ajuns Mihai mare blogger! Auzi, e acreditat la Webstock. Si victima colaterala din treaba asta am picat eu, scriitoarea de vineri. Daca asa s-a brodit Webstock-ul asta, ce sa facem?

Lasam Cezarul nostrum sa se desfasoare si sa ne explice cam care e miscarea pe acolo. Sa vada ce mananca bloggerii aia talentati sau daca iau vitamine si suplimente alimentare in pauze, ca sa le vina inspiratia. Cum se comporta ei in realitate si nu ascunsi dupa o tastatura? Sunt oameni si ei?

Din partea mea il rog sa il studieze indeaproape pe Radu F. Constantinescu. Iar la momentul potrivit sa ii puna o piedica si sa observe modul in care se loveste de planeta. Atunci cand cade se formeaza un norisor roz de romantism in jur? Sau bea apa cu hormoni feminini ca sa isi atenueze testosteronul? Alta explicatie nu gasesc. Ma rog, sunt eu rautacioasa. O sa ne dea el detalii live de la sindrofie ca sa vedem si noi ce fac atatea capete inspirate in aceeasi incapere.

Bafta Mihai la primul tau eveniment oficial in calitate de blogger si sa le transmiti din partea mea sa organizeze Webstock-ul in alta zi a saptamanii, anul viitor!

mihai_vasilescu_webstock

 

1,869 cititori

Tableta pe ulita

Guest Post by Ana R.

 

De cand mi-au revenit copiii din vacanta de pe plaiurile mioritice, sunt la mine si ai mei parinti. Ca orice pensionari, adanc ancorati in realitatea romaneasca, se uita minim douasprezece ore pe zi la stiri. Adica din sculare in culcare, bazaie in casa cate un moderator si mai multi invitati. Si asta pe toate posturile de stiri posibile. Deja sufer de traume cauzate de abundenta de informatii. La nemti stirile dureaza maxim cinsprezece minute minute, sunt prezentate lucruri cu adevarat importante care se intampla la nivel de politica globala si cele mai importante stiri din Germania. Fara amanunte penibile, fara  chilotareala, fara fashion combinat cu ce spune tata Floarea de la colt. Asa se face ca avandu-i pe ai mei aici, am aflat zilele acestea de celebra vulpe a domnului Ministru, pe care a dezbatut-o pe larg Mihai. Continuarea

1,989 cititori

Dorel versus Hans

Guest Post by Ana R.

 

Mesterul roman este o categorie aparte a speciei umane. In marea majoritate a cazurilor este un specimen lipsit de creier, interes si onoare. V-am povestit ca am fost in vacanta in tara natala si la tot pasul am vazut roade ale muncii mesterului roman. La Mamaia ne-am cazat la hotelul Marie, proaspat renovat si laudat pe diferite portale de turism. Ca era camera minuscula de mai aveau putin si trebuia sa stai cu bagajul in pat, ca sa ai loc in ea, e alta poveste. Problema cea mai mare o constituia baia. In baile hotelurilor ai ocazia sa vezi cel mai adesea “lovitura mesterului roman”. Adica arunca cu faianta pe pereti si fug. O dunga nu era perfect dreapta in baia aia, plus ca toate colturile erau ori iesite ori infundate in mortar.

Continuarea

2,235 cititori

Uneori e bine sa te sucesti

Guest Post by Ana R.  

 

In copilaria si adolescenta mea (practic de cand ma stiu) toata lumea credea ca o sa devin avocata. Pe langa parintii exasperati de puterea mea de argumentare, dovedita din frageda pruncie, pana la restul familiei ce baga mana in foc ca imi mostenesc bunicul avocat, toata lumea credea ca voi fi aceasta noua Paula Iacob. La scoala purtam negocierile clasei cu profesorii si nu stiu daca datorita faptului ca eram cu un cap mai inalta decat ei, ma luau atat de in serios si se lasau usor convinsi de propunerile mele, sau chiar eram convingatoare. Conform liniei trasate genetic, am ajuns studenta la drept, la fel ca alte cateva milioane de tineri mai mult sau mai putin convingatori in dezbateri. In timpul facultatii trebuia sa facem practica. Si, daca tot o faceai, macar te dadeai peste cap sa fie intr-un loc cat interesant, ca sa poti sa iei cat mai bine pulsul meseriei. In stilul romanesc, am apelat evident la o cunostinta a familiei, care-si avea fiul procuror la Tribunalul Bucuresti. Asa am ajuns eu sa fac practica la tribunal. Eram infiorata si emotionata din cap pana in picioare, la gandul ca o sa am ocazia sa asist la lucru cei mai mari avocati si o sa vad criminalitatea sub toate aspectele ei.

Continuarea

2,609 cititori

Dar cu barbatii cat “malul”, ce ne facem?

Guest Post by Ana R.

Se tot ia Mihai de balenute, rinoceri si hipopotami cu forme prea voluptoase. Interesant este, asa cum au observat si cititorii, ca vesnic vorbeste numai despre personajele de gen feminin ce au gabaritul usor depasit. Despre barbati nicio vorbulita. Aceste fine observatii sunt vesnic facute de oamenii ce au reusit sa castige razboiul cu suncile, tocmai pentru ca ei au ajuns la faza la care se uita la merdeneaua uleioasa sau la micii cu mustar ( astea erau exemplele lui Mihai) si constientizeaza ca se vor transforma in kaizer si nu pe un porcusor rumenit ci pe talia lor . Brusc ne uitam cu o mila infinita combinata cu un usor dezgust la toti cei ce nu constientizeaza toate notiunile de nutritie si miscare. Inconstienta celorlalti e mai vizibila decat a fost vreodata inconstienta noastra. Dupa o lupta inversunata cu tesutul adipos suntem acesti guru ai sanatatii si simpla prezenta a rinocerilor in preajma noastra ne provoaca palpitatii de indignare. Continuarea