9,481 cititori

Noi, credulele

Text scris de Ana R.

Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte în dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea poneiului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune.

Credem fără să clipim atunci când un bărbat ne face un compliment, indiferent cât de urâte, grase și nasoale suntem. Dacă s-a încumetat vreunul să spună că suntem frumoase, gata, automat e literă de lege. Continuarea

1,671 cititori

Tare şi cu forţă, că şi aşa nu înţelege nimeni

Guest Post by Ana R.

 

V-am povestit despre obiceiul nostru neaoș de a vorbi tare, cât ne țin plămânii? Nu contează în ce colț al pământului ne găsim, noi cuvântăm cu volumul decibelilor pe roșu. Atunci când ne aflăm în altă țara, de cele mai multe ori nici nu ne trece prin cap că ne mai înțelege și altcineva. Și perorăm fără inhibiții ce ne dorește neuronul, ferm convinși că pămpălăii din jur nu pricep ce spunem. Continuarea

2,144 cititori

Un român este cel care a descoperit că până şi Soarele are pete

Guest post by Ana R.

 

Daca ar exista un campionat mondial de improscat cu rahat, romanii l-ar castiga la fiecare editie. Aratati-mi va rog frumos un singur roman despre care sa spuna toata lumea, la unison, ca este un om exceptional. Unul caruia sa nu ii gaseasca romanasii lui vreun defect. As, ti-ai gasit!

Mai nou ne luam de cracii Primei Doamne, ca sunt prea despuiati, ca tinuta, ca eticheta, ca stilistii… bla, bla. Ziceti mai merci ca-i are misto si-i mai si arata. M-am saturat de neveste de presedinti inexistente, decorative precum batul pe care sta steagul, pe care nu le-a admirat nimeni niciodata, nici macar pentru craci, daca nu pentru intelect, precum in cazul doamnei Johannis. Sper din tot sufletul sa fie prima care va arata cu adevarat cum trebuie sa fie o Prima Doamna in secolul asta.

Continuarea

3,814 cititori

Je suis et je ne suis pas Charlie

Vedeti, asta e frumos atunci cand oamenii au creier si il mai si folosesc: ca pot avea puncte de vedere diferite, fara sa-si ia gatul unui celuilalt pentru asta. Mai jos aveti articolul de azi al Anei R., care si-a expus parerea despre musulmanii cretinii aia care au executat o redactie intreaga in Paris. Iar eu nu sunt de acord cu opinia ei. Dar asta nu inseamna ca nu are voie s-o aiba si, mai ales, s-o expuna aici in spatiul pe care i l-am pus la dispozitie. Mi-ar fi fost foarte usor sa-i spun ca nu-l public. Si? Cu ce ar fi schimbat asta lucrurile? Ea ar fi avut in continuare aceleasi convingeri, doar ca nu si le-ar fi putut exprima din cauza mea. Gresit! Continuarea

1,364 cititori

Lupta antiterorism duce la creşterea natalităţii

Guest Post by Ana R.

 

Recent s-au implinit 40 de ani de la infintarea unitatii de lupta impotriva terorismului in Romania. Stiu asta pentru ca tata a fost angajat inca de la infiintare. Astazi, dintre primii recruti mai sunt doar vreo zece in viata. Unitatea a fost infiintata imediat dupa atentatul de la München, cand au realizat autoritatile lui Nea Nicu faptul ca si noi aveam in tara un ciopor de studenti arabi. Asa ca, desi pe vremea aia in afara de cativa teroristi mai seriosi ce se plimbareau pe planeta nu existau amenintari foarte serioase unitatea a luat nastere. Dar, in lipsa de alte activitati, in principiu aveau grija ca gastile de studenti arabi sa nu se incaiere si pazeau ca pe sfintele moaste orice invitat strain in tara noastra. Continuarea

1,730 cititori

Ai vrut James Bond? Ia de-aici o luxaţie!

Guest Post by Ana R.

 

Când am ramas insarcinata a doua oara, in primele cinci luni mi-am dorit inca o fata. Dupa prințesa de fie-mea, care m-a convins ca exista si copii civilizați din nascare pe lumea asta, mi-am zis ca e misto sa mai am inca una in casa. Din luna a sasea m-am sucit si m-am gandit ca poate nu e atat de nasol sa am un baiat. Si in sinea mea am realizat ca imi doresc ca, la maturitate, fiu-miu sa fie un fel de James Bond. Nu sa lucreze pentru serviciile secrete, dar sa fie genul de barbat capabil sa faca orice. Sa sesizeze orice e nou la femeile ce il inconjoara, sa fie curtenitor si elegant. Toate astea in timp ce da cap in cap doi golani pusi pe harţă. Probabil ca subconstientul meu a facut trecerea asta brusca de la fata la baiat, pentru ca sunt satula de baieții miorlaiciosi pe care-i tot vad intre copiii cunostintelor. Sa va povestesc ca am auzit la niste mame nemțoaice ca e bine sa le cumperi baietilor papusi si tot felul de lucruri de fete, ca sa-si dezvolte latura feminina si sa devina creativi? Eu pe al meu parca l-as lasa asa necreativ, pe genul barbat nu panseluta. Continuarea

2,418 cititori

Oare se pune de-un cat fight?

Băbăiete cum sunt femeile astea. Dupa cum ati remarcat (cred) la mine pe blog publica Ana R., iar in ultima vreme am avut si ceva articole de-ale lui Miki. Eu crezand ca asa toata lumea e multumita. Voi, ca aveti ce citi si ele ca au unde sa scrie. Cele doua fete nu se cunosc, nu interactioneaza una cu cealalta, nu au nimic de impartit. Fals. Asa credeam eu, in ignoranta mea. D-apai cum credeti voi ca o femeie poate sa citeasca articole despre barbati scrise de alta si ea sa stea cu mainile in san? Ti-ai gasit. Simte cum o ia cu mancarimi si furnicauri si-i creste tensiunea. Pai cum adica, „aia” scrie asa ceva si io stau ca proasta sa ma uit??? Si daca o sa aiba mai mult succes ca mine? Mai multi cititori? Mai multe comentarii? Sau daca, si in momentul cand o incearca acest gand rasuflarea i se opreste si inima aproape ca inceteaza sa-i bata, DACA E MAI FRUMOASA CA MINE???

Asa a rezultat guest post-ul de azi, semnat Ana R., pe care il aveti mai jos. Continuarea

4,041 cititori

Prostul, întotdeauna, ştie tot

Guest Post by Ana R.

 

Acum cativa ani eram la bunica si ea voia sa ne faca salata salata de vinete. O vad ca isi ia castronelul cu apa si incepe da decojeasca vinetele coapte, ostoindu-si arsura degetelor, din cand in cand, in apa. Ma uit la ea si, fara sa ii spun nimic, iau o vanata coapta, ii tai codita cu un cutit, apoi o tai pe lungime si cu lingura scot tot continutul din interior, pe care il pun in castron. Se uita la mine si zice “mai Anita, sa stii de la mine ca toata viata ai de invatat, uite tu acum mi-ai aratat mie, la 82 de ani, cum se face mai usor salata”. Mamaie a facut 95 de ani, face in continuare salata de vinete in varianta de munca light si sper sa mai apuc sa o mai invat cateva lucruri. Dar ea este un caz fericit. Nu toata lumea doreste sa invete. Ma tot lovesc in viata de mentalitatea “eu asa sunt, pe mine nu ma mai schimbi”. Continuarea

1,411 cititori

Fereste-ma, Doamne, de prieteni!

Guest Post by Ana R.

 

De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuarea

2,298 cititori

Herzlich willkommen Herr Präsident Johannis!

Guest Post by Ana R.

 

L.E. Am aflat de la cei care asteptau sa voteze la München: “disperatul”, care cerea pe facebook un generator de curent, se numeste Marcel Stanica. A donat din banii lui 3700 (trei mii sapte sute!!!) de cafele si ceaiuri, pentru cei care stateau la coada aia imensa. Cica s-au ars sigurantele in Consulat atunci cand a bagat fierbatoarele in priza. Serios. Asa ca, in numele tuturor celor de acolo: danke schön!

Si eu sunt unul dintre romanii ce au stat la coada pentru a vota la München. Si sunt tare mandra de asta. Evident ca nu am reusit, dar am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de cand sunt romanca. A fost o zi in care am fost tare mandra de romanii mei ce mi-au demonstrat, dupa multi ani, ca suntem uniti in a lupta pentru tara. A fost prima oara cand am vazut bucurie in ochii lor si speranta. Pe langa asta era enorm de multa determinare.

Am ajuns acolo la 8.20 si cred ca erau deja stransi mult peste 1000 de oameni care asteptau cuminti in rand. Plecasem de acasa cu o cana izolatoare de ceai. Care, absolut intamplator (fiind singura pe care o am) era cu Mickey Mouse pe ea. Radeam cu vecinii de coada si suferinta, cand le explicam ca nu este o declaratie politica. Continuarea

3,075 cititori

Teoria evolutiei, la femei

Guest Post by Ana R.

 

Am facut noi bascalie de pitipoancele din ziua de azi, le-am aratat cu degetul si am zambit zeflemitor. Barbatii si-au exprimat dezaprobarea totala si au strambat din nas, au marturisit ca pentru mici escapade nu le-ar refuza, dar nu mai mult de atat. Ca sunt proaste, ca sunt false, ca incerca sa compenseze lipsurile de la “mansarda” cu alte artificii. Si totusi e bataie pe ele. Altfel nu putem explica abundenta ofertei. In secolul asta se pare ca cel mai important lucru este imaginea.

Continuarea