10,143 cititori

Cu un Einstein toţi suntem datori

Na, că dacă tot am scris eu ieri despre taţii de fete, azi aveţi şi un text al Anei R. despre mamele de copii geniali. 

mihai_vasilescu_copil_genial

Nu știu dacă voi ați realizat asta, dar eu cred că mamele sunt cele mai mincinoase ființe. Și cred că-i întrec cu mult la capitolul minciuni pe toți masculii care au în dotare câte un cârd de amante. Pentru că dacă pe ăștia ai șanse să îi prinzi ușor cu minciuna, pe mame le dovedeşti foarte greu. Iar motivul pentru care ele pot înșela cu lejeritate orice detector de minciuni este că chiar cred cu tărie în ceea ce spun. Continuarea

6,170 cititori

Dacă nici mama, atunci cine?

Guest Post by Ana R. (funny one). 

Pe lângă paranoia aia obișnuită de care suferă toate femeile (știu, știu, toți bărbații râd acum în barbă complet satisfăcuți), mai dezvoltă încă un tip de damblageală din asta, atunci când devin mame și sesizează că existe şanse ca viața să ofere diverse pericole proaspetelor progenituri.

Nu știu cum stați voi la capitolul poveştiri SF combinate cu horror, dar creierul unei femei bate la fund orice film de Hitchcock altoit cu Stephen King. Scenariile sunt mult mai complexe decât în “Ştiu ce ai făcut asta vara“ , “Armageddon“ şi “Coşmarul de pe Elm Street”, luate împreună. Continuarea

5,844 cititori

Între timp în Germania

Ca să dau impresia că pe acest blog domneşte democraţia (aiurea), am publicat textul Anei R., fără să-i spun că nu suntem de aceeaşi părere. Dar pentru că ea este la Munchen, în miezul evenimentelor, a ţinut să-şi spună părerea, după ce primele grupuri de refugiaţi au ajuns acolo. O aveţi mai jos.

mihai_vasilescu_munchen_refugiati

Gata, e oficial, vine sfârșitul lumii! Au năvălit hoardele necredincioase în Germania. Ce cometă, ce invazie extraterestră, ăștia sunt mai răi și decât ciuma. Continuarea

6,737 cititori

Compasiunea a dispărut de tot?

Guest Post by Ana R.

Am tras o fugă de trei zile acasă. Și, ca de obicei, observatoarea din mine a mai sesizat un nou fenomen de prin țarișoară.

Măi oameni buni, nimeni nu mai este atent la nevoile celor din jur. Parcă toți au niște mari  ochelari de cal  si nu vad decat maxim la doi centimetri în fața nasului. Unde sunt vremurile in care lumea te ajuta să duci ceva greu? Unde sunt barbații care-ţi deschideau ușile? Acum ți-o trântesc cu aplomb direct in nas. Nu mai spun de faptul ca nu iți mai zâmbește nimeni, nici cei care chiar ar trebui sa facă asta. Continuarea

3,333 cititori

O lume plină de proşti. Oare?

Guest Post by Ana R.

Mă tot întreabă lumea care cred eu, ca trăitor în afară, că e cel mai mare defect al românilor. Nu știu dacă am făcut cea mai bună analiză, dar eu cred că cel mai mare defect al nostru este ușurința cu care îi facem proști pe cei din jurul nostru, la cel mai mic semn de îndoială legată de înțelepciunea alegerilor unei persoane.

Ne doare în cot de context sau de acțiunile întreprinse de acea persoană anterior, dacă într-o singură situație a greșit, trebuie automat pus la zid și șters cu el pe jos. Îl facem idot cu cea mai mare ușurință și valoarea sa ca persoană în ochii noștri tinde spre minus infinit. Nu contează că îl cunoaștem de mulți ani, ne e chiar prieten sau membru al familiei, prostul rămâne prost.

Continuarea

3,905 cititori

Europa Park

Guest Post by Ana R.

Au nemții ăștia un stil propriu și personal de a-şi promova ceea ce fac bine de te urcă pe pereți. Adică foarte puțin spre deloc! Și-au dezvoltat orgoliul ăsta tâmpit de a nu face mare marketing pentru lucrurile bune, pentru că au impresia că oricum se promovează singure.

Cred că am mai povestit aici că am doi copii, amândoi la vârsta potrivită pentru a merge în parcuri de distracții. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, habar nu am care e vârsta potrivită, pentru că eu încă mă distrez cât se poate de bine într-un astfel de parc.

Așa că anul trecut i-am luat pe cei mici și am mers la Disneyland, în Paris, ca să vedem cum stă treaba cu poveștile și distracția. A fost fix ca în proverbul ăla cu pomul lăudat. Nu că ar fi urât acolo sau că nu le-ar fi plăcut copiilor, dar se vede cu ochiul liber că parcul e deschis pe tot parcursul anului. În sensul că nu au timp să renoveze serios și cam fac treabă de mântuială. Din cauza asta vezi la tot pasul vopsea sărită și tot felul de zone neîngrijite. Ca să nu mai spun că la multe dintre raiduri apăreau defecțiuni tehnice și încă destul de des. Tot în Disneyland se observă din plin obsesia de a face bani, de a vinde produse. Cred că aproape 70% dintre atracțiile parcului sunt în realitate magazine care comercializează câte ceva.
Continuarea

4,086 cititori

Bărbaţii, aceşti bravi descoperitori ai zilei de ieri

Guest Post by Ana R.

Bănuiesc că ați auzit și voi de celebrii cercetători britanici, cei care fac studii care de care mai aberante și inutile . Se pare că s-au strofocat să facă, măcar o data, un studiu util. Așa că i-a apucat analiza orientării în spațiu, în funcție de sexe. Și cică bărbații se orientează mai mult în funcție de punctele cadinale. În timp ce femeile se pare că se orientează mai mult după detaliile mediului ambiant.

Uitați-va și voi ce fonduri irosește coroana pe fundul cercetătorilor ăstora. Păi de ce mai era nevoie să mai studieze asta, trebuiau să ne chestioneze pe noi, femeile, și în cinci minuțele ieșea un compendiu de toată frumusețea.

Continuarea

4,513 cititori

“Da, iubito, ai dreptate”

Guest post by Ana R.

Vorbește lumea în târg, recte pe blog, că femeile sunt gălăgioase și vocale atunci când nu au dreptate. Povești! Femeile au doar mai multă imaginație. Dar ce să înțeleagă barbații, care atunci când rămân fără argumente într-o dispută, trag o înjurătură sănătoasă și schimbă subiectul.

De aia războiul a fost inventat de bărbați, se împușca ei cât se împușca și cel care rămâne fără bani de gloanțe sau fără soldați are posibilitatea să ridice măinile şi să se predea. O femeie nu capitulează niciodată, noi doar ne adaptăm. Noi suntem cele care schimbăm regulile în timpul jocului, iar când ne plictisim și de schimbare ne văietăm că dorim stabilitate. Femeile fac parte din organizația mondială a nehotărârii tocmai pentru a va scoate pe voi bărbații din minți. Noi nu putem funcționa după reguli stricte. Continuarea

4,500 cititori

Minciunile obligatorii

Guest post by Ana R.

Bărbații au pe lumea asta ca mare atu în fața noastră, a femeilor, sinceritatea debordantă. Mai ales între prieteni buni, nu au nicio apăsare să își spună de la obraz ce le trece prin cap. Și de multe ori le trec chestii pe care tu, în mintea ta de femeie, nici nu îndrăznești să le gândești. Formulări ca “băi, animalule, te făcuși cât un porc, las-o mai moale cu berea și cu shaorma!“ sau “îți stă ca dracu cu bărbă, tu nu vezi că ai două tuleie, de zici că ești murdar la gură!?“ sunt întâlnite și rostite frecvent fără ca nimeni să se supere sau să se considere jignit de moarte. Împricinatul chiar apreciază părerea franc trântită în freză.
Continuarea

6,068 cititori

Certifcatul de căsătorie nu mai este trendy

Guest Post by Ana R.

În societatea noastră se fuge de căsătorie mai ceva ca de bodyguarzii cu spray paralizant. Dar interesant este că bărbații sunt un pic mai iuți de picior. Ei au căpătat un fel de grețuri subite pentru tot ce înseamnă verighete și ceremonii solemne.

Brusc nu mai ești cool și în trend să ai certificatul ăla de la starea civilă. Iar motivaţia principală este ceva de genul: “până la urmă e doar o bucată de hârtie, nu oferă nicio garanție a durabilității relației, nu”? Iar dacă ai apucat să te strâmbi când auzi aşa ceva, imediat ţi-o servesc şi pe aia cu “statistica spune că 50% dintre căsătorii se termină cu un iremediabil divorț”. Însă nimeni nu ne spune ce procent al relațiilor fără adeverință duc la o despărțire. Dar cred că procentul este simțitor mai mare, tocmai pentru că împricinații simt că nu prea există bariere de vreun fel. Adică sună într-un fel „m-am despărțit de prietena mea“ și cam altfel „am divorțat“. Atunci când oamenii aud cuvântul divorț îl asociază cu smuls de păr și împărțit de catrafuse. În schimb, atunci când discutăm de dat papucii, poate fi făcut totul și extrem de pașnic. La asta se adaugă și o doză serioasă de egocentrism, educat subtil de societatea actuală.
Continuarea