4,010 cititori

Nu sunați, ies eu din când în când

A dat tatăl tâmplarului și fratele vostru a intrat în sfârșit în concediu. De azi. Și, pentru prima oară de când ființează acest blog, sunt hotărât să fie concediu pe bune. Gen să mă bucur de el și să reușesc să ignor cu desăvârșire blogul. Să vedem, se face gaură-n cer dacă iau pauză câteva zile?

Desigur, pot să apară situații excepționale care m-ar face să mă abat de la acestă decizie. Poate-l leagă pe Dragnea, poate o mierlește nen-tu Iliescu (știu, deja ma simt penibil) sau poate mă răpește un trib de amazoane. N-ai de un’ să știi.

Dar dacă n-o să se întâmple nimic de genul ăsta sau măcar pe-aproape, pâna pe 30 iulie mă găsiți în Barcelona. Cum intri, pe stânga.

Hasta la vista, boșilor.

4,301 cititori

Țânțari din ăștia sunt doar în București?

Nu știu cum stau lucrurile la voi, dar la mine-n cartier pare să fie invazie de țânțari sau ceva. N-am mai văzut atâția la un loc de pe vremea când eram copil, am mers cu ai mei în Deltă și noaptea, pratic, trebuia să ne baricadăm în case cu toate ușile și ferestrele închise. Degeaba, bestiile tot intrau. Nu știu pe unde, ori se târau pe sub praguri, ori pe gaura cheii, sau pur și simplu direct prin pereți, dar cum stingeai lumina, cum începea lupta parte în parte cu fiecare animal sugător. Luptă care ținea până la ziuă. Ei, tot așa și cu ăștia din Floreasca. Continuarea

5,275 cititori

Veganii sunt mai răi decât foștii fumători

Din punctul meu de vedere există două feluri de vegani: cei care-o fac din convingere, strict pentru ei, și-i doare-n lupă de ce cred ceilalți despre treaba asta și cei care în permanență au nevoie de validarea celor din jur. Știți voi, ăia care, deși nu intersează pe nimeni, îți povestesc în primele cinci minute după ce i-ai cunoscut cum nu mai mănâncă ei carne și cum treaba asta o să influențeze decisiv viitorul acestei planete.

Și doamne ferește, în loc să cazi extaziat în fund în urma acestei mărturisiri nesolicitate, să faci greșeala să le dai de înțeles că măreața lor realizare te lasă rece sau să scapi vreo glumă de genul „și dinozaurii erau ierbivori și tot au dispărut” că ți-ai dat foc la valiză. Plus că riști s-asculți o prelegere de minim patrușopt de minute despre cum ienupărul are aceleași proprietăți nutritive cu mușchiul de vită, pulpa de goji înlocuiește cu succes carnea de vânat și măceșele sunt o delicatesă pe lânga care prepelița în aspic seamănă a parizer expirat. Continuarea

4,696 cititori

Ce-i cu sunetele ciudate care se aud pe tot globul?

Este că nu ştiaţi că pe tot globul se aud nişte sunete ciudate despre a căror provenienţă nu poate să se pronunţe nimeni?

Ei bine, nici eu. Da’ am citit un articol care mi-a deschis mintea (și urechile) și m-a lămurit că e nebunie mare în toată lumea. Serios, cică nu se mai poate să dormi noaptea de la atâtea zgomote.

Continuarea

5,872 cititori

Darwin versus Dumnezeu tatăl

Nouăzeci la sută dintre românii care au copii la scoală au decis că religia trebuie să existe în continuare în programă. Buuuun, un procent cu adevărat devastator şi care, probabil, ne reprezintă ca naţie. Ştiţi cum e, râdem-glumim, dar când vine vorba de ăl de sus, o lăsăm şi noi mai moale ce naiba, că odată se supără. Continuarea

3,795 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 125)

Doamne, nu mai vine concediul ăla ODATĂ!

În fine, de-ale mele, luați de citiți.

  1. Cum intri în publicitate (Alex e colegul meu. Și amic. Și unul dintre cei mai cretivi tipi pe care i-am întâlnit);
  2. Am întrebat tineri români cum e să locuiești cu părinții când ai peste 25 de ani;
  3. Dacii erau proști făcuți grămadă;
  4. Viața mea de mamă pe WhatsApp;
  5. Ce faci cu un coleg care pute?
  6. Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă;
  7. Evoluția meltenilor în natură;
  8. Falsa alegere a lui Klaus Iohannis. De ce nu mai are Dragnea nevoie de Tariceanu;

  9. Delirium Tremens!

5,435 cititori

Cea mai tare idee de business

Săptămâna trecută, pe când trotinetam spre casă, m-am întâlnit cu un amic care ducea în lesă un puiuț de labrador auriu. Am descălecat și-am făcut câțiva pași împreună ca să mai punem țara la cale. Well, n-am putut să nu remarc că n-a existat vreo reprezentantă a sexului frumos care să-l observe p-ăla micu’ și să nu afișeze instant cel mai larg zâmbet pe care-l avea în arsenal. Ba chiar cele mai curajoase s-au aplecat să-l mângâie și să-l “ghigi-ghigi”, pentru că n-ai cum să reziști unui cățel cu fața aia. Poți să fii tu prințesa gheții, când vezi de aproape niște puppy eyes ca ăia, te topești instant. Dacă te mai și linge pe față, deja o jumătate de orgasm s-a produs.

Continuarea

5,819 cititori

Hai acasă că eu vreau să plec!

Se dă următoarea situație.

Tu și cu partenerul tău sunteți la o petrecere unde tu te simți extraordinar de bine. Nu contează ce fel de petrecere, puteți să vă imaginați orice fel de adunare care seamănă a așa ceva: party la cineva acasă sau în club, nuntă, festival de muzică electronică sau manele, botez, uatevăr. Cert e că ție-ți place acolo de te piși pe tine. Că tocmai ai revăzut oameni pe care nu-i mai văzusei de ceva vreme, că-ți place muzica, că aștepți să vină și sarmalele, repet, nu contează, te simți foarte-foarte bine la sindrofia respectivă.

Continuarea

4,734 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată. Continuarea

3,078 cititori

Mult a fost, puțin a rămas

Hai că nu prea v-am stresat cu fotbalul zilele astea. Am zis să mă abțin că poate nu toți de pe-aici sunt consumatori ai fenomenului. Și nici specialiști, ca subsemnatul care, dacă e să ne aducem oleacă aminte, a zis câte ceva despre Belgia încă de acum trei săptămâni.

Mă rog, dacă e să fiu foarte sincer, sunt specialist atât vreme cât nu e nimic pe bani. Când e să fie pe bani, abilitățile mele, nu știu cum naiba, dispar ca prin farmec.

Continuarea