Pe mine de obicei nu mă înţeapă ţânţarii. Cred că am un gust naşpa sau ceva. Aşa că se dau la mine doar dacă sunt singura lor opţiune pe o rază de câteva sute de metri. Serios vă zic, odată când eram în Deltă chiar am privit în ochii unui bâzâitor d-ăsta, care se uita la mine cu o căutătură dezamăgită ce parcă-mi spunea: „hai, frate, ce gust de sânge e ăsta, mi s-a strepezit naibii şi trompa”. După care l-am văzut avertizându-şi un confrate care se pregătea şi el să se înfrupte din mine: „nu acolo coae, că o să-ţi pară rău, tocmai m-am ţepuit eu”. Şi apoi i-am văzut pe amândoi plecând să se delecteze cu o blondă. Mă rog, chestie de gusturi, nici blondele nu sunt întotdeauna ceea ce par. 

În schimb, dacă tot nu sug din mine (mă scuzaţi de vorbă proastă), nimic nu-i opreşte să mă bâzâie. Şi sunt enervanţi ca dracu’, nu ştiu cum naiba reuşeste un animal d-ăsta atât de mic să facă zgomot ca al unui Boeing 747 la aterizare. Dar cel mai nasol este că au şi prostul obicei să dispară cum aprinzi lumina hotărât să faci linişte. Sa mor eu dacă mai vezi picior de ţânţar odată ce-ai pus mâna pe întrerupator. Ai naibii zici că sunt neam cu Edison şi ştiu ce te pregăteşti să le faci.

Azi-noapte m-a bâzâit câteva ore o janghină din asta. Cum aprindeam lumina, cum dispărea. Cum încercam să adorm, cum băga „motoarele” în urechea mea. Şi tot aşa s-a jucat cu mine de-a ascunzişul pâna am renunţat şi, definitiv învins, am renunţat să-l mai caut. Cretinul m-a terorizat până dimineaţă.

Acu’ cinci minute am deschis frigiderul să iau cutia cu lapte (sunt în creştere şi-mi trebuie calciu). Ia ghiciţi voi cine a trecut zburând exact prin dreptul becului de sub congelator? Dap, bestia cu trompă şi zgomot de transoceanic. Am trântit urgent uşa şi l-am închis acolo. Acu’ aştept s-o mierlească sau să îngheţe nenorocitul naibii.

Mă simt pe deplin răzbunat.

mihai_vasilescu_ţânţar

 

sursa foto