În primul rând vreau să nu uit să vă spun că am făcut o categorie nouă pentru toate articolele care într-un fel sau altul sunt legate de călătoria asta. Nu de alta, dar am învățat din greșeli. Mi-am adus aminte cât de greu găseam articolele despre drumul la Cabo Da Roca, când aveam nevoie de vreunul sau de toate.

Prin urmare, dacă vreți să fiți la zi cu călătoria la Cercul Polar, intrați în secțiunea „categorii” (în dreapta ecranului, dacă sunteți pe laptop, sau sub articole, dacă sunteți pe tel), dați click pe Autonom și le găsiți pe toate.

Așa, acum să revenim la oile noastre. Ziceam ieri că așa mă enervez când văd că alte foste țări comuniste au infrastructură și că numai la noi nu s-a putut, doar la noi s-a furat 30 de ani.

Credeam c-am terminat cu subiectul ăsta, după care am plecat azi-dimineață spre Praga. Când am văzut că mă urc pe autostrada spre Brno încă din oraș, din Bratislava, mi-a picat față. Bănene, nu-mi venea să cred că autostrada trecea liniștită printre blocuri și clădiri de birouri. Când am ieșit din oraș, am intrat și într-un tunel de vreo 3 kilometri, din ăla șmecher făcut, cum noi n-o să avem vreodată nici în timpul vieții noastre, nici în timpul vieților urmașilor noștri. Abia după astea două mi-am luat decisiva. Nu se poate, bă, nu se poate să fim ultimele găini din Europa, doar pentru că niște unii doar au furat.

Apropo, m-a rugat cineva pe Facebook să nu transform experiență asta în ceva de genul „ce mișto e la alții și ce nasol e în România”. Îi înțeleg dorința și sunt de acord cu ea, dar cum plm să nu-ți sară muștarul când vezi că slovacii, care nu sunt niște lumini ale civilizației, au putut? Că nu m-am enervat când am văzut ce infrastructură au olandezii sau nemții, că despre ăia știu că sunt la ani lumină de noi. Dar slovacii, boss?

În sfârșit, acum să trecem la oile noastre cehești. Că ieri am plecat spre Praga. Îmi propusesem să plec pe la 7.00 dimineața, că drumul e scurt de la Bratislava, doar trei ore. Am zis că să ajung să prind o zi plină la Praga. N-a fost să fie. Când m-am trezit era blogul picat și-a trebuit sa stau pe laptop până am văzut că l-au rezolvat băieții de la hosting. Asta a durat mai mult decât prevăzusem, așa c-am parcat în Praga undeva aproape de ora 13.00.

Pe drum, chiar așa scurt cum a fost, am avut timp de niște constatări economico-sociale (io v-am zis să urmăriți #AutonomLaCerculPolar în Social Media). După care am parcat și-am plecat să mă plimb prin Orașul de Aur (bănene, cred că ăștia au o fixație cu aurul sau ceva). Ce să zic? Am fost destul de puțin inspirat având în vedere că ieri au fost vreo patruj’ de grade aici. Cred că n-am mai băut niciodată atâtea lichide ca ieri. La un moment dat, pe când rătăceam așa pe străzi prin arșița aia, am început să mă întreb semi-filozofic: „oare ce morții mă-sii caut io aici”. Dar am o presimțire că în vreo trei zile o să-mi fie dor de caniculă. M-am uitat pe prognoza meteo, de la Copenhaga încolo, trec pe outfitul de toamnă-iarnă.

Gata, o să închei, dar nu înainte să vă expun o teorie a mea și voi o să mi-o confirmați sau, după caz, o să-mi spuneți că sunt nebun și că mi se pare. Ia fiți atenți aici. De când am luat mașina de la Autonom, am alimentat exclusiv cu OMV 100, și la noi, și la unguri. În Slovacia n-am apucat să bag, când am intrat în Bratislava, aveam rezervorul aproape gol. Dar știind că n-o să scot mașina din parcarea hotelului, mi-am zis că fac plinul când plec spre Praga. Ceea ce am și executat ieri dimineață.

Ei, fraților, mai știți că mă plângeam că e cam lentă mașina? Well, nu s-o fi transformat ea peste noapte în rachetă, dar imediat după ce am alimentat în Bratislava (tot cu OMV 100), brusc am simțit-o mai sprintenă. Binișor mai sprintenă. Și voiam să vă întreb dacă e doar impresia mea sau ați pățit și voi? V-a mers mașina altfel, gen mai bine, când ați alimentat din țări cu apă mai caldă decât a noastră și a ungurilor? Că dacă e așa, apăi înseamnă că chiar ne tratează toți ca pe ultimele găini din Europa.

Atât pentru azi.

Poze am făcut câteva, dar încerc să le pun mâine. Dacă oi reuși, că se mișcă netul de la hotel ca măgarul spre bâtă.