Cândva, într-o altă viață, doar mă bucuram singur când vedeam spoturi publicitare mișto. Mda, eu sunt unul dintre antipaticii ăia care nu schimba niciodată canalul la pauzele publicitare, motiv pentru prietenii mei să mă înjure cu abnegație de fiecare dată când ne nimeream în aceeași cameră, uitându-ne la vreun film. Știți, pe vremuri nu existau nici hbo, nici netflix, nici țeavă la internet, voiai nu voiai te cam uitai la ce găseai pe televiziuni.

Dar viața aia s-a dus și acum sunt într-o alta, una în care publicitatea e jobul meu de fiecare zi. Care e diferența? Well, păi acum, de fiecare dată când văd un spot publicitar bun, imediat după ce mă bucur, începe să mă roadă invidia ca o gheară-n gât. Și mă întreb retorico-filozofic: „bă, oare tu ai fi fost în stare să ai ideea asta vreodată?”. Și partea nasoală e că nu de fiecare dată răspunsul pe care mi-l dau îmi este și favorabil. În fine, să nu vă plictisesc inutil, astea sunt niște chestii pe care trebuie să le dezbat mai în amănunt cu mine însumi.

Ce voiam să zic, aveți mai jos două spoturi. Primul, făcut în România, cu bani puțini, și al doilea lucrat afară, pe bani mulți. La amândouă mai aveam un pic și mă ridicam în picioare să aplaud. După care, evident, a venit și întrebarea: bă, tu ai fi fost în stare să ai ideea asta vreodată? Încă nu mi-am răspuns, mi-am zis să mai amân un pic momentul.

Hai, bucurați-vă de două idei bune și de publicitate făcută cu creier și cu cojones.

Primul

Al doilea