Sunt la semafor. E roșu. Și pentru înainte și pentru la dreapta. În spatele meu un passat obosit claxonează de mama focului și dă falsh-uri. Îi arăt omului cu degetul spre semafor și-mi văd în continuare de scrolatul pe Facebook. Ți-ai găsit, recitatlul sonor și vizual continuă netulburat.

Las telefonul, deschid portiera și rostesc cât pot io de politicos:

– Care e problema? E roșu.

Moment în care cetățeanul de la volanul passatului obosit scoate capul pe geam și urlă:

– E roșu doar pentru fraieri, băăă!

Și brusc realizez că are dreptate. Așa e, păi nu trăim noi în țara în care legile sunt făcute doar pentru fraieri?

Închid portiera, bag în viteză, mă mut pe banda stângă și mă uit la cetățeanul cel nervos cum demarează în trombă și face dreapta. Pe roșu.

Cinci secunde mai târziu s-a făcut verde. Și pentru la dreapta.