Gara de Nord. România. Mă urc în trenul care trebuie să plece la doișpe și-un sfert. Adică exact cât arată ceasul meu. Dar, să vezi dracie, nu pleacă. Și nici nu dă semne c-ar avea de gând. După vreun sfert de ora, lejer impacientat, opresc un cetățean controlor și-l întreb politicos cât mai avem până o luăm din loc.

Cetățeanul controlor s-a uitat lung la mine și-a ridicat din umeri:

– De unde să știu, dom’le, nu vedeți că n-avem locomotivă?

Am coborât pe peron să fumez. Omu’ avea dreptate, chiar n-aveam locomotivă.

Te-n dinți, veață!