Pe vremea lui Ceaușescu, iarna circula o glumă sinistră prin care românii făceau mișto de frigul din case: moartea vine prin țeava de la calorifer. Parafrazând, deși am trecut de perioada aia cu vreo treizeci de ani, astăzi moartea vine prin dosarul cu șină.

Să te ferească ăl de sus să suferi de vreo boală mortală și să ajungi la mâna statului român. Condamnarea la moarte vine mai repede și mai sigur decât în fața unui pluton de execuție. Exact cum s-a întâmplat cu băiatul ăsta, Călin Farcaș, care-a murit cu 200.000 de euro în cont, așteptând după niște hârțoage care să-i permită să meargă să se opereze. Din păcate, a așteptat până n-a mai putut să aștepte.

Job-ul meu de fiecare zi este să fac oamenii să interacționeze într-un fel sau altul cu tot soiul de campanii digitale. Prin urmare, înțeleg extrem de bine ce reușise să realizeze băiatul ăsta strângând suma de care avea nevoie pentru operație. Vorbim despre 200.000 de euo, în plm. Bani strânși exclusiv din donații, cele mai multe online. Practic, omul reușise să facă cea mai grea parte: să strângă banii. De-acum încolo nu mai avea decât să-i reușească operația.

Dar nu, pentru că a apărut statul român și-a zis stop. Ce vrei tu? Să te operezi pe banii tăi ca să-ți salvezi viața? Nu se poate! Pentru că n-ai dosar cu șină.

Nu mă interesează niciun fel de justificare. Nu mă interesează că proceduri și neproceduri. Tot ce știu e că omul ăsta ar fi supraviețuit, sau măcar ar fi fost ajutat să se opereze, în orice colț din lumea civilizată. Avea banii, avea fucking 200.000 de euro în cont și-a murit pentru că pe statul român l-a durut în cur de el. Așa cum îl doare și de mine, și de voi, și de noi toți. Atât de simplu. Restul sunt povești.

E revoltător. Mi s-a blocat creierul când am citit. Nu știu cum aș reacționa dacă in locul lui Călin ar fi fost copilul meu, dar știu sigur c-aș fi capabil de cele mai oribile lucruri.

O să vă mai spun doar atât: dacă aveți copii trimiteți-i departe, cât mai departe de țara asta care-o să ne îngroape, mai devreme sau mai târziu, pe toți. Și nu glumesc. Rugați-i să plece, ajutați-i, dacă e nevoie, numai să plece oriunde, doar să fie cât mai departe de locul ăsta, numit România, unde supraviețuirea devine, pe zi ce trece, doar o chestiune de noroc.

Sursa foto