Acesta nu este un articol, ci un avertisment.

E mișto aici pe blog câtă vreme facem noi în așa fel încât să fie mișto. Și în ultima vreme n-a mai fost mișto, s-a ajuns la jigniri, la amenințări și la tot felul de cuvinte care nici măcar nu trec de moderare pentru că atunci când am făcut setările pentru expresii licențioase, le-am făcut pentru hateri, nu mă gândeam că le vor folosi cei care s-au strâns în comunitatea acestui blog.

Bun, acestea fiind zise, vă informez că de azi înainte nu mai permit jignirile. De niciun fel. Ai ceva personal cu cineva de pe aici, contactează-l în privat și fă-l albie de porci, provoacă-l la duel, trimite-i o pereche de șosete murdare prin curier sau amenință-l că faci ce-a făcut tac-tu, nu mă interesează, nu e problema mea. Dar atâta vreme cât suntem toți aici, pe blog, cu siguranță E ȘI PROBLEMA MEA. Iar eu vreau să rămânem aici doar cei care suntem în stare sa purtăm dialoguri (mai ales pe cele în contradictoriu) fără să jignim.

Evident, trollingul, luatul la mișto și ironia sunt binevenite în continuare. Nu mă deranjează nici comentariile în afara subiectului, după cum poate ați remarcat. Dar tot ce înseamnă jignire nu va mai trece de mine!

Am scris acest avertisment pentru că n-aș vrea să reintroduc aprobarea manuală a TUTUROR comentariilor. Pentru că asta ar însemna să n-am încredere în voi. Iar eu am.

În încheiere, am și-un bonus, sub forma unui sfat bine intenționat de la un cetățean care și-a luat multă mwie pe câmpiile interneților. Respectiv, io.

Nu mai lăsați sa vă afecteze lucruri din online. Nu mai lăsați să vă afecteze ce spune despre voi câte cineva care nu vă cunoaște și nici n-o să vă cunoască vreodată, cineva care habar nu are cine sunteți cu adevărat. Nu uitați că virtualul n-are nicio legătură cu viața reală. Ești aici pe internet, pentru că ai ce pune pe masă acasă, pentru că nu-ți mor copiii de foame și pentru că, în general, n-o duci chiar așa de rău. Pentru că dacă n-ar fi așa, l-ai lăsa dracului de internet și te-ai ocupa de problemele REALE. Right? Și-atunci de ce să lași să-ți strice toate astea cineva pe lângă care ai trece pe stradă fără să-l recunoști. Știți cum zic?

Acestea fiind spuse, un cântecel vesel să cântăm. Mai e puțin și începe weekendu’ și Suzana și Vasile au trecut deja pe bobițe. Va fi prima sâmbătă, din ultimele trei, când nu mă trezesc la șase. 🙂