Am văzut zilele trecute ceva postare în care o duduie făcea mișto de grașii care merg la muncă pe trotinete electrice. Mișto-ul era pe motiv că: „dacă tot vă duceți dimineața la job, puneți bă mâna și alergați, mergeți cu bicicleta sau faceți mișcare dacă vreți să slăbiți, degeaba vă suiți cururile pe chestiile alea”. N-am înțeles de unde trăsese dumneaei concluzia că respectivii s-ar deplasa, înspre cooperativele unde prestează, cu mijloace de locomoție alternative pentru c-ar vrea să slăbească, dar am apreciat umorul involuntar, mai ales că nici autoarea postării nu e vreo silfidă cu măsuri de Gisele Bündchen. Dimpotrivă.

Dar nu despre asta voiam să vă zic azi, ci despre cum văd io treaba asta cu „făcutul mișcării până la muncă”, treabă care în teorie pare soluția perfectă pentru dat câte cinzeci-șaizeci de kilograme jos, dar în realitate este doar așa un fel de utopie frumoasă, un deziderat, o năzuință imposibilă, un unicorn al frumoșilor nebuni ai marilor orașe. Adică fix pix..

Ia să vedem cam ce alternative ar exista în cazul în care chiar te apucă dorința de neostoit de a face mișcare dimineața, în drum spre job. Păi, din punctul meu de vedere, ar fi doar două mari și late: să alergi sau să mergi cu bicicleta.

Well, dacă nu lucrezi ca zilier pe șantierele patriei sau nu bagi o juma de normă la coasă, ci prestezi un job de birou, precum majoritatea celor care-și mai pierd timpul pe interneți, după ce-ai ajuns transpirat din cap până în picioare la muncă, se presupune că te vei lovi de lejera problemă a făcutului unui duș și a schimbatului de haine. Nu e obligatoriu, poți să stai și împuțit si fetid, în propriu-ți miros de tranpirație, dar să nu te miri că te evită colegii sau că toată lumea pleacă la masă exact când te-ai întors tu o secundă cu spatele.

Presupunând că nu vrei totuși să ajungi în această situație ingrată, vei trage concluzia că trebuie obligatoriu să faci un duș și să pui pe tine niște haine curate și uscate. Cum se rezolvă această delicată problemă? Întreb foarte serios, pentru că în cooperativele pe unde am mai dat eu cu sapa, dușul ar fi însemnat să arunc cu niște apă de la chiuvetă la subraț și de schimbat, m-aș fi schimbat în budă cu niște haine șifonate cărate în rucsac. Dar, na, poate mă înșel io și corporațiile din ziua de azi sunt prevăzute cu cabine de duș și dresinguri unde poți să-ți ții câte-o jumatate de garderobă ca să-ți poți alege cu ce te îmbraci după ce-ai terminat cu făcutul mișcării.

În final, ce voiam să mai zic, și v-o spune unul care a alergat niște ani de zile și cam știe cu ce se mănâncă chestia asta cu kilogramele în plus, nu sportul și mișcarea te ajută să slăbești, ci alimentația. Poți să alergi tu câte un semi-maraton pe zi, dacă ajungi seara la unșpe acasă și balotezi un munte de cartofi prăjiți cu ceafă de căprioară din aia care grohăie, o să constați cu stupoare că tot cât porcul te faci. În schimb, îți crește rezistența la efort, ceva de speriat.