În acest moment blogul este up & running, cu toate articolele recuperate și se mișcă mai bine ca niciodată. Nu glumesc, nu s-a mai încărcat vreodată atât de rapid de când l-am trecut pe domeniul meu. Cel puțin pe mobil, înainte aveam așa un delay de peste o secundă când îl accesam, iar acum se încarcă instant. Lucru pentru care mă înclin în fața băieților de la Simplenet care mi-au făcut toate mofturile și-au mai îmbunătățit și ei pe unde-au găsit bube. Cinste lor, mă înclin. Am un fel de presimțire că de data asta sunt pe mâini bune.

Mai trebuie să-i dau niște beri grămadă și adminului meu care, de când s-a întâmplat pocinogul, a trebuit să treacă pe Xanax de la cât l-am fwtut la cap și i-am plâns cu muci pe umăr. Noroc că omu’ umblă mereu cu batiste curate la el și-aveam pe ce-mi șterge năsucul cel delicat. Adi, să trăiești, și hai mai repede cu mutatul (omu’ și-a găsit să se mute exact acum, pe munca mea și pe blogul meu) c-avem treabă de făcut. Mai sunt nește setări de făcut pe care numai tu știi unde le-ai vârât.

Mai trebuie să vă mulțumesc și vouă, celor care v-ați oferit să rescrieți articolele lipsă, vă știți voi care sunteți. M-ați impresionat. Și io mă impresionez greu. Mă rog, dacă nu sunteți blonde cu țâțe mari și glezne fine, astea nu știu cum fac, că mă impresionează pe loc.

Me happy!

Pentru final, am ceva funny. Exact în zilele alea când totul era picat și băieții întreprinzători de la webfactor tăceau mai ceva ca un banc de guvizi, iar eu nu știam în ce parte s-o apuc și dacă voi mai avea blog vreodată, mi-a venit pe email notificare de plată pentru factură. Factura lunară emisă de webfactor, desigur. Am râs.

Dar nu asta m-a amuzat cel mai tare, ci că suma de plată era mult mai mare decât cea obișnuită. Practic, dublă. N-am idee de ce, dar cred că downtime-ul se facturează la supra-preț sau ceva.

În fine, ce voiam eu să-ntreb, n-ar fi drăguț și recomandat să le-o plătesc abia după ce se duce nen-tu Iliescu spre veșnicele plaiuri ale vânătorii? Adică la paștele cailor. Nu de alta, dar am constatat pe propria-mi piele că nu mi-a folosit la nimic să le achit facturile la zi.

Uite, nici măcar în acest moment, când totul e sus și funcționează, pe deștepții ăia de la webfactor nu i-a dus capul să trimită un newsletter către toată baza lor de date, newsletter prin care să-și ceară scuze, să explice ce s-a întâmplat și să spună câteva cuvinte despre data-center-ul care le-a preluat echipamentele.

Da, știu, într-un final au dat un comunicat, așea în scârbă, pe Facebook, de parcă clienții erau obligați să le urmărească lor pagina. Și asta în condițiile în care, în zilele alea când nimeni nu știa nimic, am văzut, în comentarii la zoso și pe Facebook, oameni disperați, oameni care nu știau dacă-și vor mai salva date vitale pentru businessurile lor, oameni care erau dispuși să facă chetă ca să plătească datoriile celor de la webfactor, doar-doar își mai văd site-urile sus.

Și ca s-o lămurim și p-asta, pentru c-am văzut multă lume înjurându-l, din punctul meu de vedere, zoso merită tot respectul pentru ce-a făcut în zilele de criză. Lăsând la o parte faptul că patronul de la webfactor îi e prieten, așa se procedează, încerci să ții oamenii informați fără să induci panică.

Dacă NASA ar afla că joia următoare Pământul urmează să intre în coliziune cu un meteorit gigant, coliziune în urma căreia nu se știe cine și cum mai supraviețuiește pe Terra, în niciun caz n-ar ieși cu un comunicat care să spună: „fraților, am luat-o în mână original, scapă cine poate”. Pentru că instant s-ar crea haos. Well, asta a făcut și zoso.

Gata. Atât pentru azi. Vă urează fratele vostru s-aveți o săptămână mirobolantă.