5,292 cititori

Cum e treaba cu “haina care-l face pe om”

Am mai povestit pe-aici că în vremuri nu atât de îndepărtate am lucrat în vânzări. Mai precis până acum fro doi anișori. N-o duceam rău, mai ales că firma respectivă era unic importator și distribuitor al cd-urilor și dvd-urilor Traxdata. Dacă n-ați auzit de ele, înseamnă că n-ați ars în viața voastră câte un bulk odată de cd-uri cu filme piratate.

Mă rog, revenind, că nu despre asta voiam să vă povestesc. Treaba e că în anii ăia începuse să apară internetul cu viteză bună, prin urmare românii au devenit peste noapte mari amatori de filme moca. Cererea de cd-uri și dvd-uri era atât de mare încât firma nu făcea față cu comenzile. Lucrurile se defășurau ca în visurile umede ale oricărui om de vânzări din lumea asta. Eram anunțați că marfa trebuie să ajungă la Constanța, iar noi sunam clienții și luam comenzile până să apuce ăia să descarce containerele. Practic, vindeam instant câte un tir întreg și comanda următoare deja pleca spre furnizorii taiwanezi, până să tragă vaporul în port.

Dar stați, că asta nu e tot, comenzile erau ATÂT de mari că niciodată nu ne ajungeau blestematele alea de cd-uri și dvd-uri pentru toți clienții. Ba mai mult, eram nevoiți să le și tăiem din cantiăți. Pe sistemul “să se dea câte una ca s-ajungă la toată lumea”. Cum ziceam, visul umed al oricărui agent de vânzări din lumea asta.

Iar când marfa ajungea efectiv în depozit, ne băteam pe ea. Pentru că deși ne-o împărțeam și juram pe roșu să nu ne atingem de ce nu-i al nostru, fiecare încerca să mai fure câte ceva de la ceilalți și să dea mai mult clienților lui. Mno, cine-a avut vreodată în viață target de făcut înțelege exact ce vreau să zic.

Partea proastă e că tot noi, oamenii de vânzări, ne ocupam și de facturare (don’t ask, ăsta era sistemul firmei). Lucru care ducea la haos și jihad în ziua în care veneau cd-urile. Toți încercau să-și factureze cât mai repede comenzile ca să nu cumva să-i fure ceilalți șacali din marfă. Era o plăcere ce să mai.

Well, într-una din zilele astea când tirul cu cd-uri tocmai adăsta la noi în depozit și deja începuse haosul emiterii de facturi, în firmă a intrat un cetățean care se plimba agale printre birouri. Nimic neobișnuit, se lucra cu publicul, așa că mereu ajungeau diverși oameni pe-acolo. Pe care-i preluam noi, cei de la vânzări, ca sa vedem ce le dorește suflețelul. Dăcât că atunci, în plin jihad, evident că nu-l baga nici dracu’ în seamă. Pe lângă că nu se îndura nimeni să lase facturatul, nici cetățeanul nu arăta din cale-afară de ofertant. Avea o cușmă de-aia de blană de oaie pe cap, o haină neagră lungă, ponosită și ceva gen galoși în picioare. Ce să mai, părea mai degrabă genul care ar cumpăra niște caș proaspăt de mioare, slană și ceapă verde, nu cd-uri și dvd-uri.

După vreo câteva minute în care s-a plimbat printre noi fără să-l bage nimeni în seamă, cetățeanul a găsit de cuviință că cel mai nimerit lucru ar fi să se așeze fix în fața biroului meu. Moment în care i-am pomenit în gând, în cel mai duios și gingaș mod cu putință, câte ceva despre o grămadă de decedați din familie. Pur și simplu nu știam cum să fac să-i spun să mă caute pe-afară și să mai revină el peste vreo două zile sau când l-oi chema eu. Nu știu dacă mi-a citit ceva în privire, dar de plecat n-a plecat. A scos listuța din buzunar și-a început să comande produse. Abia atunci am făcut ochii mari. Omul mi-a făcut ditamai comanda, a achitat-o pe loc și s-a dus în treaba lui.

Ei bine, fraților, omulețul ăla a fost unul dintre cei mai buni, mai mari și mai fideli clienți ai firmei câtă vreme a mai existat ea. Iar eu din ziua aia am învățat să nu mai judec oamenii după haine că nu se știe niciodată de unde sare iepurele. Nu-mi iese întotdeauna, dar măcar mă străduiesc.

Pe la voi cum stă treaba? V-ați luat-o vreodată pe stilul ăsta, judecând omul după aparențe?

mihai_vasilescu_haina

102 de păreri la “Cum e treaba cu “haina care-l face pe om”

  1. Si cdwriteru Teac 24 x,bă.
    Unu’ din cei patru frati de ai mei de o viată,Lexus L609,casă de 300 dă mii euro,telefon Nokia 6310i.Haine de calitate dar fără brand ostentativ.Stepan,Audi Q7 cu motor de 5000 plus,haine de ninja,telefon cu taste ca băieții.Omu’ care are bani multi îl mirosi si când este in curu gol.Trebuie doar să cunosti oamenii.

    Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 5

    • @edelweis, aoleu, da, da, uitasem. Dacă nu aveai Teac, erai degeaba. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • Cand sti ca banu’ vine gros. .. in fiecare saptamana…fix miercuri(mmm)..ai o stare de beatitudine…vezi produse in magazin..si la simplul gand ca poti cumpara cam ce vrei..te face sa te simti…uhhhh.
      asa ca treci mai departe fara sa iei nimic.
      Nici hainele nu mai sunt asa importante ca inainte…sunt acolo..de calitate si bun gust…bine..acum daca se imbogateste un ghiolban peste noapte nu l scoti din armaniversacediangi…prea usor..
      treaba sta cam asa..niste jeansi buni. ..cum rar gasesti sa vina ca turnati..una pereche de conversi ori ceva airmax 90..si un tricou gen vintage…preferabil cu celebra limba… toate in culori neutre..gen albastru..gri..negru…etc si un ceas de friptura..in rest atitudinea relaxata de da de gol(mai putin pe ardeleni)

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  2. Da , clar ! Cine spune ca nu a facut asta…
    Printre ei ma regasesc si eu , din pacate.
    Acu ceva ani , pe cand era in floare City Mall , pe etajul unde era zona de food se plimba agale un nene . Genul homeless. Si nu glumesc , deloc. Murdar din cap pana in pcioare , hainele ponosite , intelegeti voi ce zic. Batea foarte bine spre genul de aurolac. Se aseaza omul la coada la KFC , moment in care observ 2 agenti de paza in aproprierea lui ,gata gata sa il ia de guler sa il arunce afara. Casierita mai mai ca ii implora , din priviri , sa scoata homeless-ul in afara randului si sa il ia de acolo.
    Ii vine omului randul sa comande , o si face. Vine momentul ca acesta sa plateasca. Sincer , ma asteptam ca acesta sa scoata vreo 3-4 pumni de marunt. Dar nu a fost deloc asa.Fara nicio exagerare omul avea un teanc de bani cat sa plateasca salariul casieritei , a celor doi agenti de paza plus al meu. Pe vreo 2 luni.
    Agentii au facut stanga `mprejur casierita a rasuflat usurata , mie mi-au cazut plombele…
    Aparentele inseala .

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 3

    • Mie chiar imi pare genul care ar fi fost homeless/cerșetor. Să nu crezi că ei au numai marunt în buzunare. Și așa fac, umblă cu toată suma la ei.

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 2

    • @Florin, poate nici măcar nu erau ai lui. Și iată cum aparențele înșală din nou. 😉

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

    • Tot ce-i posibil să fi fost ai lui. E un nene la colțul străzii unde locuiesc ai mei, stă toată ziua acolo, cerând țigări. Băi frate, are omul o vilă, de mori încet.
      Pe când lucram la magazinul Star din Brașov, era o bătrânică, probabil mai e și acum, care venea în fiecare zi cu câte un teanc de bani de câte 1 leu sa-i schimb. Avea 1-2 milioane acolo zilnic.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 0

  3. Cumparam nu pentru mine , parfumuri de la o firma de top prin mall-urile tarii, sa se-nteleaga, de milioane de lei, mai ales in perioada sarbatorilor (8 martie, Craciun, etc).De obicei tinuta meea era office, iar ele, zanele de acolo (da, da mucoasele alea rimelate) roiau in jurul meu. Intr-una din zile, ma nimeresc in mall la magazinul cu pricina, cu fii-mea, amandoua imbracate cam sport, iegzact ca aia din Las Fierbinti, in treining (noi ne intorceam dintr-o drumetie, eram cam ciufulite,si clar nu striga ,,bani” pe noi, dar oprisem sa cumparam pizza, baietii la mancare noi in parfumerie pt delectare). Ce au facut maimutele din magazin? In afara de privirile scarbite, o umbra venea mereu dupa noi atenta sa nu care cumva sa pufaim prea mult Dior pe treining.Pe mine ma durea fix niciunde, dar fii-mea copil inca, s-a blocat si a inceput sa ma traga de mana cu insistenta: ,,hai mama, sa plecam, sa plecam”…am plecat pt ca confortul ei conta mai mult pt mine. Afara i-am explicat ca nu trebuie sa se lase intimidata de nici o proasta/prost din lumea asta.Sunt scorpion, sa se-nteleaga, asa ca e clar ca nu puteam uita. Deci prima ocazie in care am vizitat magazinul (si credeti-ma ca am gasit ocazia repede), imbracata elegant, machiata, parfumata, cot la cot cu inca o colega, am probat toate parfumurile din magazin. Colega mea se ,,pufaia” si striga : si cu asta, da-te draga mea , pt asta sunt mostrele, sa le probam . Tutele se uitau la mine socate (in office probabil ma recunoscusera) si nu intelegeau de ce am alta atitudine. Mi-am umpluut mainile cu parfumuri, le-am dus la tejghea, le-am urmarit fetele incantate, le-am lasat sa bata bonul si le-am spus ca nu mai cumpar…NICIODATA din magazinul lor. Si le-am explicat si de ce, din cauza atitudinii necorespunzatoare cu un posibil client, dar si ca ori office, ori elegant, ori in treining eu sunt aceeasi persoana. M-am tinut de cuvant, cumpar si in ziua de astazi portii mari de parfumuri dar nu de la acel magazin

    Comentariu beton! Thumb up 72 Thumb down 8

    • @MAS, nimic nu poate împiedica o femeie care vrea să se răzbune!

      Comentariu beton! Thumb up 46 Thumb down 1

    • Si mie mi s-a intamplat ceva asemanator, doar ca eram la rafturile cu produse cosmetice si cornuta in cauza m-a analizat cu scarba din cap pana in picioare si m-a intrebat la fel de sictirita si cu un ton de parca mi-ar face un mare bine, daca stiu ca produsele Juvena sunt foarte scumpe si poate ca ar trebui sa aleg ceva mai ieftin :-))))

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 1

  4. Mi se întâmplă de fiecare dată când merg în mall. Pentru că mă duc exclusiv cu treabă, nu la căscat gura a prost și mă îmbrac lejer: jeansi, teneși, un tricou pe care să-l pot dezbrăca ușor, fără machiaj ca să nu murdăresc bluzele etc. Vânzătoarele (multe cu bot fals, gene false, lentile de contact, unghii false și minte falsă), mă privesc disprețuitor, îmi vorbesc la per tu sau doar îmi aruncă o privire superioară și stau proțăpite de un birou ceva.
    Ultima oară eram la Meli melo (deci nici măcar ceva de fiță) și-am rugat o plasticoasă să-mi arate ce rucsaci au. “Ăla ăla și ăla”. Eu îi mulțumesc și zâmbesc binevoitor, privirea îmi fuge spre niște mini-rucsaci în formă de animăluțe. Dihania mă surprinde și trântește îngâmfată “hmda, și ăia, dar sunt de copii și ORICUM!!! NU sunt la reducere…”
    La polul opus, când îmi căutam rochie de cununia civilă acum un secol, nimeresc într-un magazin (am uitat numele 🙁 ) de haine couture. Și-o văd pe ea, rochița visurilor. Nici nu visasem ever așa frumos. Vănzătoarea țuști lângă mine turuia clasicul “Bună ziua, vă pot ajuta bla bla”. Părea să nu fi observat că eram neica nimeni din coceni. Și tocmai când îi zic că vreau să probez, ginesc eticheta: 6 mii lei. Șase. Mii. Mor pe dinăuntru. Îi zâmbesc tipei și-i zic că nu îmi permit rochia și la revedere. Ea tot zâmbind îmi zice că o pot proba dacă vreau, nu contează dacă nu o cumpăr. N-am îndrăznit. Cred că o puneam pe mine și fugeam cu ea :)))

    În altă ordine de idei, am ajuns să subestimez persoanele “moderne”: Plasticoasele, “pizdificații”. Și, ce chestie, dintr-un grup mixt de persoane, mi s-a întâmplat ca tocmai plasticoasa/pizdificatul să aibă bun simț să țină o ușă deschisă sau să ajute cu ceva.

    Comentariu beton! Thumb up 61 Thumb down 3

    • @Vera, păi sunt și ele tot ca niște oameni până le afectează plasticul creierul.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 1

    • Astea plasticate și genate sunt moartea mea. Într-o zi au venit două “floricele” d-astea supărate că n-au primit televizorul acasă. Agentul din magazin le-a explicat că e decembrie și curierul nu face față comenzilor.

      Cu buzele alea umflate la maxim au reușit cumva să strige: să vină directorul! Mă prezint la datorie și de cum le-am văzut, le-am luat direct în complimente: ce păr, ce nuanță, ce ruj, d-astea de interes maxim pentru ele. În final au plecat cu televizorul în brațe (diagonală 1.46), iar eu am rămas cu durere de dinți că atât și-au dat ochii peste cap că m-a tras curentul de la genele lor false.

      Comentariu beton! Thumb up 53 Thumb down 1

    • @Elena eu ştiu o seară când au venit la tine două puştoaice plouate, înfrigurate, căutând căşti la noo lei, una era blândă şi avea duium de piercinguri, ailaltă horcăia ca porcu’ atunci când râdea. N-au cumpărat nimic şi-au şi promis că se întorc. Jesus, ce oameni ^^

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 5

    • @Vero, acum că sunt la distanță față de tine, îți spun sincer: horcăi ca dracu’! 😂😂😂😂😂

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • I did it for you! Ce nerecunoscatoare, pffff!

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 2

    • @Vera, duium de piercinguri?! Nu știi despre ce vorbești, draga mea!

      PS-știi cum e treaba aia cu blândețea!….😜

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

  5. Eram in Olanda, la prima mea iesire din tara si practic un copil care descopera pentru prima oara oul kinder, adica ala care are si jucarie. Totul mi se parea frumos, mega wow, ce sa mai, eram max incantat. Aveam masina inchiriata de firma, fara limita de km, era super tare ce sa mai. Doar ca prima oara cand am fost in centru, impreuna cu un coleg, am parcat la “mocaciune” (n.r. in Olanda nu poti sa parchezi tu pe unde vrea muschiul tau, si daca o faci iti iei o felicitare de vreo 50 de euro. Mai sunt si unele locuri unde poti parca totusi gratis, putine, dar sunt si colegii mei romani descoperisera locatia respectiva, asa ca daca e moka de ce nu). Locatia respectiva avea dezavantajul ca era la vreo 10 min de mers pe jos spre centru. Am fost in oras, am mancat, ne-am cascat ochii pe la magazine si cand sa plecam – fratica cum ajungem la masina? Era cam 8 seara si nici tipenie de om pe strada. La un moment dat, ne iese in cale un tip imbracat intr-o salopeta impregnata cu vopsea – probabil era zugrav tipul. Ii zic colegului meu, bah hai sa il intrebam pe asta cum ajungem la parc. La care colegul meu : “Nu stie asta engleza, poti sa incerci daca vrei, dar nu cred.” Ma duc spasit la el, parca imi era si rusine sa il intreb. Mi-a dat omul raspunsul si m-a dus si pana acolo. Atunci am aflat ca aproape 90% din populatia Olandei vorbesc fluent limba engleza.

    Comentariu beton! Thumb up 49 Thumb down 3

    • @Yo, aș mări procentul!

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • @Io on – am intalnit spre surprinderea mea am intalnit mai multe persoane tinere care nu stiau engleza decat batrani. Pai la noi procentul este proportional invers si de aici ne-a fost mirarea. Oricum 90% sunt cei care stapanesc (in gandirea mea) limba engleza. Acum ca sunt 90 spre 95% frate procentul tot este urias.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • @Yo Da, procentul e mare, eu am intalnit o singură persoană în patru ani care să nu știe engleza! Germana cred că nici nu trebuie să o punem la procentaj!
      Cred că @didina ne poate ajuta cu o statistică!

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

    • @Io on – Sunt o gramada de turci – olandezi care abia vorbesc engleza. Am intalnit personal, tineri olandezi,l prin pizzerii care nu vorbeau engleza. Si am intalnit olandezi care nu stiau germana, bine procent mic, asta intr-un proiect executat de olandezi pe taram nemtesc. Eu am impresia despre olandeza ca este o germana stricata (a se citi scuipata). Gen romana cu “moldovenesca”. Bine pe carti este scris manual de limba romana, dar ei vorbesc moldoveneste.
      Probabil ca nu s-a inteles de prima data, ceea ce am afirmat este perceptia mea, nu cred ca e nevoie de statistici concrete!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 2 Thumb down 4

    • Copii, jucați-vă frumos, nu vă certați! 🙂 N-am statistici, ce știu este că fiică-mea studiază la școală engleza, franceza și germana.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

    • @yo te rog, nu mai folosi sintagma “limbă moldovenească”. Așa ceva n-a existat, nu există și nici n-are să fie. E un experiment odios și atât.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • YO, olandeza nu e o germană stricată, nici măcar toate dialectele care se vorbesc în Germania nu seamănă așa mult între ele, iar cine știe germana literară are nevoie de dicționar ca să înțeleagă un dialect. Pe când limba care se vorbește în Basarabia e tot română, căci în proporție de 90% o înțelegem și noi, e doar plină de arhaisme și ceva rusisme. Deci nu cred că încape comparație, sorry.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  6. Haina-l face pe om pana la gat….de restu, se ocupa caciula 🙂 asa a zis batranul chinez de la mine din sat.

    Comentariu beton! Thumb up 79 Thumb down 1

    • @Redoo, chinezul de la tine din sat oare a auzit de sandale cu șosete? 😀

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

    • Da, de câțiva ani, iarna poarta sosete…deh, varsta. Tot el zicea ceva de aia de nu poartă izmene in tinerete, cica, la batranete ajung sa poarte fes.

      Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 0

    • @Mihai – lucrez intr-o tara “calda” si apropae zilnic vad niste credincioase iegzact asa – sandale cu sosete. Si fuste mai lungi, si parul acoperit, si… Unele sunt chiar tinerele si dragute, dar cand vad sandalele alea cu sosete ma-ncearca mila. Bine ca nu se vede parul de deasupra. Sau poate se epileaza / rad, cine stie?
      Dar stai! Mai sunt si barbati credinciosi (din aceeasi… organizatie?) care poarta sandale cu sosete. Si au nifte figuri triste…

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

  7. Cred că – din nefericire! – TOȚI – facem așa, mai tot timpul. Am lăsat aici cândva o povestioară cu cerșetorul care a plătit aproape toată consumația unei turme de 6-7 studenți flămânzi și însetați într-o cârciumă bună (asta se întâmpla, e adevărat, acum vreo 25 de anișori 🙂 ).

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 1

  8. Ooo, da! Proaspăt angajată! Firmă mare frumoasă cu tradiție in industria autohtonă! Mai că nu ajungeam pământul cu picioarele. Trebuia să ajung intr-o sectie de productie, dar nu aveam card de acces si până să- mi dau seama…drumul era deja făcut. Insă zăresc o siluetă de bărbat, aproape de zona de acces. Era intr-un halat albastru, cu o infățisare blajină, ce nu părea a se grăbi…Mă reped la dumnealui, zâmbesc, aşa de parcă-l stiam de-o viațà, ma scuz…”momentan nu am acces, sunt noua”…si mai că-i iau omului cardul din mâna..MI l-a dat, fara sa spuna nimic. Apare insă ca un vultur, o doamnă. Imi ia cardul din mâna, imi deschide si -mi spune: Treci repede..e dl Director General!

    Comentariu beton! Thumb up 45 Thumb down 3

  9. …alta intamplare nostima…la magazinul din coltul blocului, patronul vinde bautura la pahar. Asa ca in fiecare zi, cand cumperi paine, te strecori pe langa sirul de betivi ai cartierului, care stau cuminti, cu fete si priviri pierdute,cu haine ponosite sorbindu-si paharul de ,,mona”.Stateam cuminte la rand, iar in fata mea era o doamna. O de aia care respira ,,clasa” prin toti porii, haina de blana naturala, coafura impresionabila si impecabil machiata, atitudine de invingator, de om care poarta tot luxul cu nonsalanta si incredere. Era fix in fata mea si a cerut vanzatorului: o paine si o vodca”. Privirea vanzatorului, priceless…s-a uitat initial amuzat la ea, crezand ca glumeste, apoi s-a uitat tamp crezand ca nu a inteles, a incercat timid un ,,aici?”…,,pai da’ unde vrei?” Asa ca a turnat vodca in paharul slinos si DOAMNA s-a asezat linistita langa betivii cartierului sobindu-si linistita taria…aia , incremenisera toti, nu misca , nu rasufla unul…eu a trebuit sa plec, pt ca nu aveam unde sa stau sa finalizez scena, stiu doar ca imi muscam buzele sa nu rad in fata vanzatorului, un nene simpatic si masiv dar cu suflet de blandul Ben, iar in momentul respectiv cu o privire de ,,WHAAAT?” pe fata.

    Comentariu beton! Thumb up 48 Thumb down 2

  10. Răspunzând ad litteram: nu vreau să judec, dar uneori îmi scapă. Fără să vreau, hainele îmi fac rapid o descriere în gând ale celei/celui care le poartă. Şi nu neapărat referitor la posibilităţi materiale cât mai degrabă la felul de a fi.
    În general nu prea sunt atentă sau o fi masa de oameni îmbrăcată monoton în jurul meu. Însă, îmi sar în ochi uneori tipe înţolite ţipător şi costisitor dar care, când deschid gura te gândeşti ce corectă gramatical era liniştea. Sau doamne îmbrăcate elegant ce par mereu aeriene şi abia mişcă buzele, dar când le clintesc suflă în jur un dispreţ arogant care îţi zboară instant orice interes sau bunăvoinţă faţă de ele.
    Cele mai simpatice mi se pare cele îmbrăcate fistichiu şi îndrăzneţ, de obicei sunt persoane vesele şi au şi ceva bagaj de calitate acolo sus, la mansardă.
    Evident, mai sunt sute de tipuri de look-uri vestimentare şi caractere umane pe care le îmbracă. Am enumerat doar unele tipare care ies în evidenţă şi mi-au trecut prin minte la ora asta matinală.
    Am descris doar femei pentru că îmi e mai simplu să le ‘citesc’.

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 2

    • @Solandi, adică tu, în naivitatea ta, ai imprsia că citești femeile? 😛

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • @Mihai,
      Tu eşti bărbat, te înţeleg perfect. 😀

      E cam ciudat nickname-ul meu, dar îţi pot reaminti că fac parte din tagma cu yin atârnat de cromozomul 23. 😛

      A, şi bonus : am văzut 3 telenovele după revoluţie. :)))

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 2

    • @Solandi, pot să împrumut expresia asta ”ce corectă gramatical e liniștea”? pot? pot? e demențială. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

    • @ady,

      Poţi să o împrumuţi, dar să mi-o aduci înapoi. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • Promit. 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  11. Eu le-am experimentat pe ambele chiar de curand. Un om sa ma uimeasca, parea asa, om al strazii, dar era profesor de istorie in Argentina. Foarte smart omul.
    Mi s-a intamplat si invers, sa ma si dezamageasca profund si sa fie exact ceea ce parea, un hot.

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 2

  12. Ce coincidenţă, am un articol gen, pe blog, chiar şi unul cu aparenţe… Idei mult dezvoltate!

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 4

  13. RATB Bucuresti 2012-2013, pe la ora 7.40-7.55 dimineata in tramvai urcă un tip gen homeless, cu saci de Pet -uri,validează cardul la cititoarele din tramvai, mi-a picat fața cand l-am vazut, după vreo 3 statii se oprește tramvaiul între statii și urcă controlorii, aproape s-a golit tramvaiul-cred ca am mai rămas vreo 10 persoane din vreo 40 cati eram in tramvai între care si “homeless-ul”.

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 0

  14. Nu-l face, asa e … da’ bine-ai facut totusi ca ai schimbat poza aia in care pareai discipol de-a lui Socrates. Acum arati si tu mai a Banderas, mai a camicia nera, asa.

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

    • @Faiantaru’, cumva aproape că m-ai făcut s-o pun pe cealaltă la loc. Aproape.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • Sa zic si io ceva acolo … ca daca ti-o ziceam din prima pe aia, ca nici a ta nu-i de predat la ora de religie, “Nu-l face haina, ci banul !”, te suparai mai rau.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  15. Eu as juca rolul boschetarului in toata povestea asta. Nu pentru ca am cumparat vreodata un container de cd-uri sau vreun costum de mii de lei. Ci pentru ca lucrez intr-o hala de confectii metalice, aproape de casa (10 minute de mers lejer) asa ca de multe ori vin de acasa si ma duc inapoi imbracat de lucru. Span, praf, vopsea, tot tacamu’. Si ma amuza (si as fi ipocrit sa spun ca nu-mi gadila orgoliul) cand intra cineva in hala si ma intreaba unde e seful. Si inca n-a plecat nimeni din hala fara sa devina client. Sau fata vanzatoarei de la magazin cand m-am intalnit acolo cu un angajat care-mi vorbea ceremonios.
    Pana la urma e vorba de criterii, valori si principii. Judecata dupa haine e cea mai comoda. Si in ziua de azi, cu stresul si viteza cu care se intampla lucrurile, n-ai timp de teste psihologice, de cultura generala sau de interogari la registrul comertului. Deci evaluarea altora dupa imagine nu e de condamnat si, cu o probabilitate mare, nici nu da gres. Asa ca, daca sunt luat de boschetar, nu ma simt ofensat. Am invatat doar sa nu fac la fel. Si daca-mi gadila orgoliul, e pentru ca sunt slab, dar macar nu le rad in fata celor care gresesc…

    Comentariu beton! Thumb up 44 Thumb down 1

    • @Tata Fiarelor, da’ unde lucrezi matale?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

    • La Tata Fiarelor! 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 0

    • Excelente lucrari, adorabile piese de mobilier <3
      Ai un Like pe FB de la mine.

      Unde vad poza after cu “Usa de soba de teracota”?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 2

    • @Vera Multumesc! N-am terminat-o inca din cauza de lucrari serioase. Asta intra la capitolul hobby…

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  16. Printre primele constatări avute când am ajuns în Spania a fost că lumea chiar nu se uită la tine cum ești îmbrăcat/îmbrăcată. Când eram în România parcă nici nu îndrăzneam să ies din casă fără puțin rimel la ochi sau cu pantaloni de trening de stat prin casă (știți voi, ținuta aia de scandal), mă gândeam că poate mă întâlnesc cu cineva cunoscut și zice ”ui și la aia, cu ce față de cearceaf iese pe stradă”. Ei bine, când m-am mutat aici am păstrat aceleași moravuri, mergeam rimelată doar până la supermarket, cum să merg la plajă fără să îmi asortez costumul de baie cu geanta de plajă? Cum să port un top cu sutienul neportivit, să mi se vadă bretelele? Curățam alea 2-3 scame de pe pulover pentru că îmi era rușine să nu creadă cineva că este uzat. M-am dus în cămașă până la bancă să îmi deschid cont, angajata de la bancă avea o bluză casual. La primul interviu m-am dus frumos, în cămașă când majoritatea erau în tricou.
    Am înțeles că ei nu pun preț pe haine, faci impresie bună prin felul cum vorbești, cum zâmbești, cum acționezi, indiferent cum ești îmbrăcat. Angajații din diverse instituții sau restaurante te tratează egal fie că ești îmbrăcat în sacou sau în costum de baie.
    Și acum o scurtă povestioară: se făcea că eram invitați într-o seară la inaugurarea unei reviste la un club nautic privat. Cel mai mare club nautic privat din Palma. Mi-am pus și eu tocuri, rochiță, machiat ca de cumetrie, chestii, fiind un eveniment de seară. Acolo, o mare parte erau îmbrăcați ca mine, de ocazie, dar mai existau și câțiva îmbrăcați casual chiar sport. Printre care o tipă, cu un tricou polo, pantaloni scurți, teneși, se plimba cu un pahar de șampanie în mână. Mi-a atras atenția, normal, după ce a trecut am văzut că mai era și murdară pe fund, pantalonii fiind albi. Apoi am văzut-o urcându-se pe un yacht. Bărbatu-meu a zis că dacă el ar avea în cont sumă din 45678 cifre și un asemenea yacht ancorat în cel mai exclusivist port din Palma, l-ar durea și pe el în cot și ar umbla murdar în fund printre oameni cu sacou.

    Comentariu beton! Thumb up 35 Thumb down 1

  17. Eu am fost de partea cealaltă a baricadei. Adicătălea, ăla care era judecat greșit. Să vă povestesc: într-una din zilele de week-end, de dimineață, pe la 9 și un pic trecute, pun pe mine sacoul ăla albastru, stelele pe umăr și urc în mașina cu nino-nino. Plec pe DN 1, că acolo îmi făceam veacul, adică, ne făceam veacul, cam în fiecare zi din asta liberă pentru muritorii de rând. Pe drum, la un moment dat, văd o buburuză oprită, cu avariile, blocând 82% din banda de mers. Undeva prin zona Predeal, prin curbe. Evident că am oprit în patele mașinii și am coborât: cu cascheta pe cap, reglementar, nu te joci. Am ajuns la mașină și am bătut delicat în geam: geamul a coborât puțin și, după schimbul de saluturi de rigoare, cu posesoarea platformelor și a piciorușelor lunguțe din stânga, am realizat că mașina yok să meargă, iar fetele (că mai era una în dreapta), așteptau un miracol, ceva. Le-am întrebat dacă au sunat undeva și mi-au spus că nu. Bun așa. Șoferița a coborât și mi-a spus pe o voce cam plângăcioasă, că are pană și nu se descurcă. Nu-i nimic: i-am cerut să deschidă partea aia din spate, unde cică ar fi trbuit să aibă sculele necesare pentru schimbul de roată, dar, evident că așa ceva nu existau. Măcar avea roată de schimb. Bun! I-am spus să urce în mașină, că era cam cancer afară și piciorușele ei se învinețiseră deja de frig. Am mers la mașina noastră, am luat ce trebuie, mi-am suflecat mânecile și am purces la treabă, să schimb roata dreapta spate. Ei, aici vine partea faină: cea din dreapta avea geamul pe jumătate deschis, că pufăia din țigară. Cum munceam acolo la roată, numai ce o aud: ”Fathă, am crezut că jegosul ăsta vine să îți ia permisul, să îți dea amendă. Ce m-a speriat, boul dracului. Mai e și gras și urât, pe deasupra”. Am terminat treaba și, după ce i-am pus la loc fetei tot, am bătut din nou în geamul din stânga și i-am spus că e ok totul. Fata a mulțumit, moment în care, recunosc: nu m-am putut abține: m-am aplecat și i-am comunicat pasagerei unele chestii. Am făcut-o zâmbind laaaarg. Nu reproduc aici, că sunt un om cu bun simț.

    Comentariu beton! Thumb up 78 Thumb down 0

    • @SorinB, nici nu stiu ce sa fac, sa rad sau sa ma enervez. Auzi, da` nu aveti si voi in dotare costume de clovn sa nu mai speriati oamenii ? stii, cand iesi din masina politiei, iti pui repede o peruca rosie si un nas de cauciuc, te apropii frumos, ciocani la geam si cand deschide omu`, faci : BAU 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 33 Thumb down 2

    • Nu stiu ce sa zic de restul epitetelor dar mie nu imi pari nici gras si nici urat. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

    • @Shoric. Omule, mi-ai făcut ziua faină. Am crezut că leșin…ești tare. Uite că, la faza ata nu m-am gândit. Dar, cum ar fi să ies din mașină îmbrăcat în Darth Vader??? 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 0

    • @SorinB,
      Ştii că mulţi oameni sunt speriaţi de clovni sau nu îi agrează.
      Ca atare, eu aş miza pe Darth Vader mai degrabă.

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 0

    • @SorinB, si sa le intrebi pe botoxate, cu o voce ragusita: “ Who’s your Daddy?”

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 0

  18. Am patit asta anul trecut.Am intrat intr-un magazin de bijuterii sa cumpar cadou pentru frumoasa mea.prima persoana care m-a abordat a fost agentul de paza.Suspiciunile au crescut cand i-am cerut vanzatoarelor sa imi arate mai multe seturi de bijuterii si am inceput sa ma uit la ele.Pana la urma s-au lamurit ca pur si simplu vin de la munca….nu era vina mea ca eram murdar de ulei pe fata si miroseam ca o benzinarie.La final au fost chiar dragute,si au facut un set dupa pretentiile mele.

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 0

  19. Neata!
    În 90% din situații la servici sunt profesională și consiliez pe oricine e in fața mea. Dar mă surprind după ce pleacă că urmăresc în ce masină urcă să vad daca parerea formată din haine, atitudine si limbaj este corecta sau nu.
    Este un simplu exercițiu pentru mintea mea obișnuită din adolescență sa descopere indicii din filmele si cărțile polițiste devorate în acea perioadă. Pentru ceilalti 10% îmi ascult instinctul feminin😊
    A fost o situație când a venit la mine un client si a intrat aproape sa-mi rupă usa, cu o atitudine ,,sa-mi-se-faca” iar tehnic nu se putea aplica soluția lui, că mi-a făcut plăcere să nu îl am de client.

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

  20. Am judecat, da!
    Eram agent vânzări la Vodafone și am avut un client țigan. Primul gând a fost: țeapă. Hmmmm!
    Așa că eram pregătită să-i trimit contractul în activare manuală și să-i fac eu evaluarea. Aveam această posibilitate. Când ce să vezi? Surpriză! S-a activat automat. Intru să văd care-i hiba în sistem și rămân socată: omul avea deja 4 abonamente de vreo 7 ani. Si rangul lui era VLR9. Unde VLR înseamnă: very low risk. Iar 9 era nota maximă pe care putea s-o primească un client. Pe scurt, omul ăsta nu întârziase NICIODATĂ să plătească cele 4 abonamente. Și mai voia două acum. Eu vă spun, când viața asta vrea să te simți de căcat, are toate armele s-o facă.

    Comentariu beton! Thumb up 50 Thumb down 0

  21. Am avut la un moment dat un “proiect” la unul din spitalele din Bucuresti, sa ii zicem “…cuzino”. Pe domnul Dr cu care aveam proiectul nu il vazusem la fata multa vreme, omul ocupat ce sa ii faci. Oricum cand s-a anuntat audit, am avut cu el o intalnire pregatitoare…..si cum il asteptam eu asa gingasa in cabinet, numai vad ca intra un barbat micut de statura imbtacat cu niste haine negre pline de urme de lavabil si praf (se renova sectia). El era. A durat ceva pana am reusit sa imi inchid gura. Nu numai ca in 5 minute a asimilat tot ce ii spuneam eu dar la audit a lasat-o pe duduia aceea cu gura cascata. Needless to say that he aced it! De atunci am invatat ca nu conteaza ce ai pe tine ci ceea ce faci si stii.

    Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 0

  22. Agenția BRD. Eu, întors relativ recent din străinătății, mă prezint la ghișeu cu intenția de a retrage 2000 de euro din cont. Pe vremea aia, existau asemenea sume in contul meu… Numai că, fac greşeala să ma prezint după programul de lucru, îmbracat aferent meseriei de constructor… A urmat un luuuung interogatoriu cu întrebări de genul..”cu ce vă ocupați dumneavoastră în prezent”… Precizez ca mai retrăsese si în alte situații bani de la aceeași sucursală, dar îmbrăcat corespunzător!

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 0

    • @Sergiu, zi merci că ți i-au dat. 😀

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

  23. Traxdata au fost pe locul doi in preferintele mele , mai ales cele colorate ( in special cele negre ) si cele care imitau vinylul.( pe primul loc Verbatim pentru ca sunt brand Mitsubishi si sunt facute deTaiyo Yuden).
    Referitor la subiect…
    Intr-o vara intru intr-o banca pentru un credit. Iau loc pe scaun in fata operatoarei care ma scaneaza si vede: ne barbierit de o saptamana, pantaloni scurti, un tricou vai de el si papuci in picioare.
    Am spus ca vreau un credit de 30 000 RON.
    Imi ia buletinul da din cateva taste,pune cateva intrbari si apoi rezultatul: ne pare rau dar nu va incadrati.
    a doua zi aceeasi banca, aceesi sucursala, alta duduie si alt eu, ras, frezat, parfumat, toale de firma ( tricou, blugi,tenesi ).
    Aceleasi intrebari si manevre, iar rezultatul:
    Va incadrati la 20 000 EURO

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 1

    • @hagiufa, mai am și acum niște Traxdata negre și din alea care imită vinilul. 😀

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  24. Viena 1997. Invitații la operă pentru Trubadurul. Sosiți de pe drum fără posibilitatea de a ne înțoli corespunzător…..mda ! Trecem greu de intrare și ne apropiem de loja centrală unde surprize peste surprize:- suntem scanați, analizați, întrebați și chemat directorul Holender să clarifice ce-i cu grupul de cerșetori care au invitații / pe bune / în loja domniei sale.Omul când ne vede ne sare de gât, pupături, bătut pe umeri, scuze și pupat piața independenței cu angajații. Invitațiile erau primite din partea directorului pentru prieteni și foști colegi. Așadar, hainele nostre nu ne-au dat statul de om demn să stea în *lojă*

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 4

    • @francisca, parțial pot să înțeleg de ce. Pentru Operă există un soi de dress code, dacă nu mă înșel.

      Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 0

  25. Oh da ! De peste 10 ani sunt profesor si lucrez cu elevi si parinti. Din 2016 sunt consilier local ,interactionez cu tot felul de oameni din oras. La inceputurile mele de profesor am avut elevi care nu aveam mai mult de o pereche de papuci pe an si aia second -hand ! Eram angrenati intr-o competitie scolara la nivel de judet ,eu deja imi faceam planuri ,cate perechi de papuci trebuie sa cumpar pt elevii mei ,cat cheltui cu mancarea si ,,ceva” dulce ca nu aveau bani nici de un covrig.In finala judeteana am jucat noi,,descultii” cu echipa Liceului Sportiv. Cand au ajuns aia la terenul de fotbal elevii mei se minunau de parca aparuse echipa Barcelonei sa ceara autografe ! Aia erau impecabili echipati ,toti cu treninguri inscriptinate ,autocar personalizat ,ce mai,de Champions League! Ai mei timorati pe langa mine…si am tata o revelatie ,un discurs de ii bateam si pe Real Madrid ! Incep sa le spun ca pentru mine ei sunt cei mai buni,ca indiferent de tinuta ,ei sunt campionii,ca apreciez omul dupa caracter si nu dupa haine de firma sau ceasuri scumpe si alte dracarii sperand sa le ridic moralul ! Ai mei deja erau mai vii ,mai increzatori ! Final de poveste : am castigat acel meci ,am primit si noi echipament sa reprezentam judetul si am facut-o cum nu a mai fost in toata istoria noastra scolara ,locul 2 pe tara ! Nimeni nu ne-a mai intrebat de atunci de la ce scoala suntem,pe unde joaca “descultii” astia ! Toti ne intreba daca au mai plecat de la noi elevi sa joace la UTA,Poli,Botosani sau Brescia !

    Comentariu beton! Thumb up 45 Thumb down 0

  26. Ah, Traxdata, piraterie intensiv, cd-writere, ce viață! Am fost printre primii cu cd-writer în cartier. Nu intru în amănunte.😜 Făceam bani frumoși. Iar frate-miu mai mic cu încă doi prieteni au pus bazele unei rețele de cartier respectabile tot în acea perioadă. Atât de respectabilă că duceau tratative cu RATB-ul să-i lase să treacă firele pe partea cealaltă a străzii cu ajutorul stâlpilor deja existenți.😀😀
    Cât despre treaba cu hainele, nu mi-am luat-o niciodată fiindcă eu sunt unul de genul ăsta. Am fost, de multe ori, confundat cu…un nimeni. 😀😀 Îmi amintesc de vreo două întâmplări.
    Prima este legată tot de IT. Mă întorceam de la un montaj de firmă luminoasă pe o clădire, eram cam prăfuit și jerpelit, fiindcă am preferat să merg direct acasă fără să mai trec pe la firmă să mă spăl și să mă schimb. Aveam la mine și o sacoșă de rafie cu niște scule care îmi trebuiau pentru ceva acasă. Îmi intraseră niște bani pe card și vroiam să-i “sparg” pe un sistem nou, că PC-ul meu îmbătrânise. Am intrat într-un UltraPro (fie-le țărâna ușoară!) și am dat peste cei mai plictisiți și idioți vânzători. Atât de idioți că unul din ei i-a făcut un semn discret pândarului care a venit important la mine să mă întrebe de sănătate. I-am zis că aș dori cumpăr ceva și aștept să fiu preluat. Dupã vreo două ” Nu vă supărați, mă puteți ajuta”, unul din vânzători mi-a făcut un semn să aștept și s-a pus la taclale cu altul. Am mai așteptat 15 minute degeaba. În magazin mai erau doar vreo doi clienți. În mod normal aș fi ieșit urgent, dar câteodată mă apucă cheful de scandal. Așa că i-am cerut unuia să îl cheme pe șeful de magazin sau ce au ei p-acolo mai mare. “Da’ de ce?” Exact așa a întrebat. “Zi-i că sunt în control de la Garda Financiară.” A făcut ochii mari și s-a dus în spate. A venit șeful de magazin sau ce o fi fost, i-am explicat cu voce ușor ridicată că stau de 30 de minute în magazinul lor și că singurul care m-a băgat în seamă a fost bodyguardul de la intrare care mi-a dat impresia că vrea să mă dea afară, și că vreau să cumpăr un sistem de vreo 30 de milioane (bani încă mulți, fiindcă vorbim de 2008 sau 2009, nu mai țin minte exact). Ăla și-a cerut mii de scuze, m-a rezolvat rapid, și după privirile pe care le arunca celorlalți mameluci, cred că se pregătea să le frece ridichea rău de tot.😀😀😀 Eu i-am înțeles cumva: de unde să știi că jerpelitul plin de praf cu sacoșă de rafie și mirosind nu tocmai plăcut urmează să-ți facă planul de vânzări pe o săptămână?😜
    A doua chestie mi s-a întâmplat în hypermarket-ul unde am lucrat. Deși eram manager de departament, prin natura activității pe care o prestam și a lipsei de oameni, mă îmbrăcam în tricou și blugi, nu în costum cum ar fi trebuit. Într-o dimineață, înainte de deschidere, în timp ce contemplam niște chestii pe care echipa mea le făcuse peste noapte și mă gândeam ce s-ar mai putea îmbunătăți înainte de turul directorului, mă trezesc bătut pe umăr de un adjunct manager de la cosmetice nou venit, care nu mă cunoștea, și, văzându-mă cu tricoul un pic decolorat de simplu lucrător comercial, îmi aruncă brutal: “Bă, nu mai freca atât menta și du, în plm, paletul ăla cu hârtie igienică în depozit. Cine vrei să-l ducă? Io? Și mișcă mai repede că se deschide magazinul!” Și apoi, doar pentru el: “Ai dracu’ lepre. Unu’ n-ar pune mâna, bă!” În mod normal, m-aș fi dus să duc paletul, chiar dacă nu era chiar treaba mea, dar era și magazinul meu, doar că urma ședința zilnică și eram cam în întârziere. Așa că i-am zis: “Te-aș ajuta cu cea mai mare plăcere, dar mă grăbesc la brief (așa îi ziceau la ședința aia unde participau doar șefii de departamente și directorul). Poți găsi, te rog, pe altcineva? Eventual pe cineva din echipa TA care să se ocupe de palet?” S-a înroșit tot și, în timp ce eu fugeam spre birouri, îl vedeam cum stă nemișcat pe alee și procesează informația. 😀😀 Am fost buni prieteni cât am mai stat acolo și încă păstrăm legătura.
    Întotdeauna aparențele înșeală.
    Sadic cum sunt, mă distrez de minune când oamenii mă iau drept ce nu sunt, mai ales din cauza țoalelor, și apoi sunt surprinși când las vreun bacșiș mare sau cumpăr chestii scumpe sau află ei cumva cum și cu cine au vorbit de fapt. Nu că aș fi vreun important. Dar câteodată mă simt așa.😜😜😜😜

    Comentariu beton! Thumb up 35 Thumb down 0

  27. LOL. Mi-ai adus aminte de agitatia din zilele alea.. Eu nu intelegeam nimic si tot incercam sa cumpar de la firma (deh, angajat model… nu ma duceam la altii) un amarat de stick de memorie si voi ma tot pasati de la unul la altul… :). Pana a auzit directorul meu cum imi pierd timpul si mi-a pus un stick pe birou si mi-a zis: lasa-i acum, nu vezi ca sunt fiare ? :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @Laurentiu, ahahahahaha. Și chiar eram. 😀

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  28. Judecăm și suntem judecați la prima vedere în funcție de aparențe, este normal, așa funcționează creierul. Reacțiile și comportamentul, însă, diferă în funcție de educație, de bun-simț și de nivelul de inteligență.
    Îmi plac oamenii care știu cum să poarte o cârpă, indiferent dacă e trening sau costum, mi se par foarte triști cei pe care îi poartă hainele.

    Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 0

  29. o lectie pe care am invatat-o pe aici pe afara, e ca nu conteaza ce porti, deloc. conteaza ce ai in cap si cat de mult bun simt ai.
    poti vedea des oameni in slapi sau in tricou, you name it, care sunt in cele mai mari functii, sunt directori, detin companii, insule sau ce or mai avea ei. Dar haina nu le da statutul. Haina e o haina.
    Vad ca la noi in tara multi pun pret pe haine de firma, sa se vada emblema sau eticheta…

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

  30. Nu judec dupa haine pentru simplul fapt ca am cunoscut si cunosc foarte multi oameni capabili si cu multi bani dar modesti si simpli in acelasi timp. Si nu judec dupa haine pt ca eu niciodata nu dau pe spate pe nimeni nici la prima, nici la a doua si nici la a treia vedere.
    Degeaba te imbraci de la fite daca puti a transpiratie combinata cu Chanel no 5 si/sau ai un caracter infect.
    Io mereu pun pe mine ce pica si eventual ce nu se calca, cat timp am chiloti pe mine ma consider imbracata. Nu am fost vreodata vreo fire cocheta ca sa fiu si acum, am fost o baietoaica inraita si mereu gata de rafuiala :). Recunosc ca se mai uita lumea stramb la mine, dar nu ma afecteaza deloc. La birou daca merg mai aranjata sunt intrebata daca ma duc la interviu :))
    Eu ma bucur ca inca mai pot zambi la oameni straini, ca ma pot angrena cu ei in discutii (o sa fiu nebuna aia care schimba doua vorbe cu alti nebuni, cu omul de cerseste, cu santieristul cu glume de autobaza din metrou .. )
    Cei care m-au vazut anul trecut la intalnirile adhoc pot confirma ca sunt un om care nu te impresioneaza cu nimic la prima vedere, eventual doar cu agitatia maxima :)))
    Cat despre vanzatori, am observat ca barbatii sunt mult mai ok si mai putin reticenti. Saptamana trecuta in Sun Plaza am intrat intr-un magazin sa imi iau o geaca in care sa imi intre burta. O vad, o probez, aratam ca de capatat dar ma simteam wow in ea. Merg la casa, si intreb tipul de acolo “e de baieti sau de fete?”, zambeste si zice “de fete” , zic “grase sau slabe?”, el: “o sa iti vina misto, stai linistita” si zambeste (nu mi se vedea burta, in schimb aveam o fata de curca plouata si trista). Pun pariu ca daca era vreo tipa ar fi zis ca nici nu stie pt cine este geaca.
    PS: mi-am adus aminte de un client fidel de-al Hotelului Lebada (5*) , nea Vasile, jur ca iti venea sa ii dai sa manance si sa il pui sa zica bogdaproste. La un Craciun, pt ca ne mai faceam veacul pe acolo pe turele mamei, o roaga pe sor’mea sa il colinde ca nu l-a colindat nimeni. Mormaie aia ceva acolo si asta ii paseaza 100 lei de, se uita la mine si cica “uite si tie ca sa nu va suparati”. Asta a fost acum 15-16 ani cel putin. E de prisos sa zic ca se bateau aproape la propriu ospatarii intre ei ca sa il serveasca cand aparea pe acolo :))

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 1

  31. Oh,da am halit-o și eu .Prin 99,când vindeam electrodomestice a venit un nene îmbrăcat gen flower power,catalog Neckerman 1977,toamna.A început să abereze că vrea nu știu ce Tv de vreo sută de milioane,combină frigorifică 3D și mașină de spălat vase cu laser toate pe comandă.Total vreo două sute de milioane,eu la momentul ăla câștigam patru milioane pe lună.Da,da sigur mă interesez,știți durează,comandă bla ,bla(vezi să nu ,Dumbo,că altceva nu am mai bun de făcut).Omul extrem de hotărât,eu sictir maxim.,,Deci aștept un telefon de la Dumneavoastră(pe care o să îl primești la pulii vară…)și îmi întinde o carte de vizită:Helmut Fruchtinger ,Dr.Ing.Director General pe Europa de Est la Z Company.A durat mai mult să conving patronii să-i comande produsele ,decât livrarea.
    A doua am pățit-o în auto,când un nene în șlapi ,maieu și pantaloni scurți ,a intrat cu bicicleta în showroom,a parcat-o la intrare,a scos un măr a,început să muște din el și să se învârtă printre mașini.S-a oprit lângă una care zăcea de vreo cinci luni,deja facturată de importator,pentru că era superdotată și nesimțit de scumpă pentru clasa din care făcea parte.Cine o vindea primea bonus.Zic ,hai să merg să mai răd un pic.,,Bună ziua ,bla,bla”.Nici nu am terminat cu bla bla că omul ,cu gura plină mi-o bagă direct:,asta mi-o place,io iau la fiemea că îi place culoarea asta”Merge la bicicletă, ia din coș o pungă de Billa și vine și mi-o varsă pe birou:,,ajunge?”Erau acolo câteva zeci de mii de euro legați cu elasticuri.Omul vânduse ceva teren și era plin de bani.,,Știți,noi nu luăm euro,trebuie să mergem ,să schimbăm,să îi depunem la bancă,să facem contractul ,numere roșii ,durează..,,Merem unde vrei tu ,dar vreau mașina azi.”Am mers cu el,am rezolvat tot și pe dracu și pe lacu.Fiisa a venit ,a luat mașina,el a plecat cu bicicleta. Nu înainte de a scoate la plecare din buzunar două mere:,Ia ,de aici că ai fost ficior fain”

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    Comentariu beton! Thumb up 54 Thumb down 1

    • Băejdinebun? Mere? Erau gustoase, sper!!! 😀 😀 😀 😀 😀

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  32. @Victor R ,ai văzut Hamlet când se uită cu privirea bovină la craniul ăla de îl țne în mână și îl întreabă,,To bi or not to bi,dis is dâ question”?Na ,așa mă uitam eu la mere.Mă aștepteam să scoată din buzunar vreo două sutici de euro ,să le stuchească și să mi le lipească de frunte:,,Pentru barosanul,se știeeeee!!Merele au sfărșit în coșul de gunoi.Dacă le mâncam ,trebuia să îmi modific CV-ul.

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

    • Eh, întrebam și eu… 😛 Dar comisionul sper că l-ai umflat.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  33. @Victor R,Doamne Ajută,a fost bine primit.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  34. Mi-am luat-o eu azi la 7:15. În calitate de “judecat”. 😂

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • @upprann, erai în uniformă? 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

    • Pe jumătate.
      Avurăm intervenție pe la 01:00 am şi la 6:00 eram gata, dar nah, n-am mai ajuns la sediu să mă schimb aşa că am rămas doar în pantaloni şi tricou, transpirat şi plin de funingine iar în drum spre casă m-am oprit la un tesco să iau una-alta…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  35. Clar da. Nu ești om dacă nu ai judecat niciodată pe cineva după aparențe.
    O fază asemănătoare a fost acum vreo 13 ani.
    abia mă angajasem la prima editură, mare as în calculatoare, la dracu, abia terminasem facultatea de profil, eram cineva, ce să mai.
    Și mă ia șefă-mea să-și cumpere un laptop nou, că janghina ei veche era depășită. Nu mai știu ce IBM prăpădit avea.
    Și mergem noi la PC Garage parcă.
    Înaintea noastră la coadă era un cioban. Băi, cioban din ăla cum vezi pe colină. cu pufoaică pe el, căciulă de blană (era iarnă), cizme de cauciuc, negru sub ungii și puțea a oaie de-ți lăsa gura apă.
    Eu și șefă-mea, fiind la vreo 3 metri în spate ne dădeam cu presupusul:
    – Ăsta caută casete cu manele, să vezi. Sau cine știe ce.

    Șefă-mea avea la ea 2000 de lei, ca să-și ia laptop. adicpă vreo 3 salarii de-ale mele, la vremea aceea.

    Și ciobanul bagă mâna în buzunarul de la chimir, în buzunarul de la pufoaică și scoate vreo 6000 de lei.
    – Vreau un laptop. Cel mai scump!

    Mie, șefă-mii și vânzătorului ne picaseră măștile pe jos.

    – Domne, e 5800 cel mai scump, abia a ajuns, sigur vreți să-l luați?
    – da, da, ăla îl vreau.

    Vânduse omul un tractor ca să-lși ia laptop. Și pentru ce credeți? Ca să-și pună să asculte când merge cu tractorul pe câmp (mai avea vreo 2 tractoare cică), un Frații Pește și ceva Nicu Jigodel, dracu știe, muzi d-asta de nunți, pseudo-manele, precum și Radu Nicoară care avea un saxofon de aur.

    Și astea le-a povestit el, fără nicio jenă sau ceva.

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 0

  36. Acum vreo 2 ani ieseam zi de zi cu copilul mic in parcul Tei. In fiecare zi vedeam un nene pe care nu ai fi dat 2 lei iesind la alergat. Haine ponosite, incaltari rupte, praf, genul ala care par ca musca, cu talpa dezlipita de partea de sus in asa hal incat i se vedea piciorul. Mai ca-mi venea sa-i dau eu unii de pomana.

    Mai tarziu am aflat ca e vecin cu soacra-mea si ca de fapt, traieste din inchirierea unor apartamente si garsoniere!

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  37. 1. Precum în vânzări, așa și pe feisbuc. Cu aparențele.
    2. Întrebarea ai pus-o de fapt numai așa, să ne inviți la introspecție.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

  38. Soțul meu a fost un client trecut cu vederea, dar pe el îl distrează chestia asta. A pățit-o la o reprezentanță auto. A intrat și o domnișoară a venit spre el, l-a întrebat ce vrea, l-a măsurat din priviri, apoi l-a abandonat pentru doi tipi care au intrat după el și erau genul care par sau se dau importanți. A chemat un coleg pentru el și a plecat să le prezinte celorlalți o mașină. Cei drept sotul meu umblă îmbracat cu jeansi mai tociți, nebărbierit și merge cu ajutorul a două cârje. Deranjant a fost că ea îi făcea semne colegului ei, care făcea o simulare, să termine mai repede. Tipa a devenit subiect de glumă între soțul meu și tânărul care i-a vândut mașina, pentru că cei pentru care îl pasase ea nu au cumpărat, dar el da. Plus că de câte ori a fost pe acolo o întreba dacă vinde

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  39. @Florr. Îți dai seama: eu, negru, respiram greu și să le spun, cu tot cu vocea aia suavă a lui James Earl Jones: I AM YOUR FATHER!

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  40. Adevărul este că am mușcat-o și eu odată cu aparențele astea înșelătoare. În urmă cu aproape șapte ani, am fost contactat la un moment dat de o doamnă care dorea să-și schimbe complet instalația electrică din apartament și, având în vedere că pe fruntea mea scria „specialist în instalații electrice interioare” (sunt și extrem de modest, după cum observați), m-am deplasat la locul faptei în vederea unei evaluări preliminare a potențialei lucrări. Când am intrat în apartamentul doamnei, m-am dezumflat instantaneu, când am văzut starea (de fapt halul) în care arătau pereții, nezugrăviți de cel puțin 20 de ani. Doamna respectivă era (de fapt este, că e în viață bine-mersi) o pensionară cu o pensie relativ modestă, dar care s-a dovedit a fi extrem de pretențioasă în ceea ce privește viitoarea instalație electrică. Pretențiile doamnei erau pe deplin justificate și se pliau exact pe modul în care eu proiectez și execut o instalație electrică (adică un număr cât mai mare de prize pentru a evita la maximum utilizarea de prelungitoare, achiziționarea celor mai performante mărci de aparataj existente pe piață, etc.), doar că pretențiile acestea au un anumit cost, iar eu, în timp ce priveam pereții cu zugrăveala coșcovită și „corpurile de iluminat”, care de fapt erau niște simple dulii cu un bec atârnând în conductoarele de legătură) mă întrebam cum naiba o să reacționeze doamna cu pricina când o să-i prezint devizul estimativ, dacă ea n-a fost în stare să plătească o zugrăveală ca lumea și să-și cumpere niște candelabre ieftine? Deja mă și gândeam că o să muncesc două-trei zile la planurile electrice și la măsurătorile de trasee, iar în final doamna o să-mi spună: „Știți, e cam scump pentru posibilitățile mele, o să mă mai gândesc” și eu voi rămâne cu veșnica ei recunoștință pentru amabilitatea de care am dat dovadă. În timpul discuției preliminare, mă tot gândeam să-i spun ceva de genul „acum sunt extrem de ocupat, mai sunați-mă peste vreo lună, dacă nu găsiți pe altcineva disponibil între timp”, dar, nu știu de ce, am hotărât până la urmă să-i întocmesc devizul estimativ. După două zile, când am sunat-o să-i spun că lucrarea ei ar urma să coste cca. 6000 lei (materiale+ manoperă), în loc să-mi închidă telefonul, doamna mi-a zis nonșalant: „Perfect. Când puteți începe”? Inutil să vă mai spun că a ieșit o lucrare de excepție, iar doamna cu pricina, la final, mi-a dat cu 500 lei mai mult decât cerusem eu.
    Hotărât lucru, aparențele pot fi extrem de înșelătoare…

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  41. Eu am avut dintotdeauna un bun simț al observației, al detaliilor. Pe mine demult nu mă mai impresionează, în sens pozitiv, cineva APARENT bogat, bine îmbrăcat, sau în sens negativ, cineva sărac, prost îmbrăcat.

    Din fragedă tinerețe începând am avut de-a face cu tot soiul de oameni, am destulă experiență de viață la activ. Am cunoscut tineri/e finuți, buni la învățătură, îmbrăcați fain cu banii părinților, dar care la un moment dat îți făceau câte o fază foarte urâtă; oameni arătoși, bine îmbrăcați, dar cu lipsuri în educația personală și în caracter; oameni care investeau mulți bani numai în felul cum arătau și cum se îmbrăcau, în rest nu aveau bani de o cafea și cine știe ce margarină cu pâine mâncau acasă; oameni ponosiți dar care se dovedeau a fi oameni mișto și de încredere etc etc etc.

    România mai ales este o țară în care aparențele încă contează mult, prea mult, din păcate.

    Multora le place să pozeze în oameni care, de fapt, NU sunt, și asta induce mult în eroare.
    Normal și bine ar fi ca fiecare să se îmbrace și să se poarte cumva conform statutului său, nu să câștige salariul minim/mediu pe economie sau pe aproape dar să și-l dea pe o geacă de piele și o pereche de adidași de fițe, sau să plătească un sfert din salariu timp de doi ani pentru o fâță de smartphone. 😀 Sau orice patronaș să-și tragă rapid cine știe ce SUV sau Jeep, să arate cum s-a ajuns el (oare?!).

    Mie îmi plac oamenii care se îmbracă normal și se poartă normal, firesc, natural. Îmi place mai mult ”plebea” ca să zic așa, decât atâția oameni înșelători în aparențele pe care le afișează.

    Și o poveste recentă:

    Lucrez într-o instituție de cultură. La un moment dat, intră un tip înalt, slab, de vârstă mijlocie, cu părul blond spre alb, ponosit și murdar, cu noroi pe haine, genul homeless. Cred că era străin, mi s-a adresat în lb. engleză, la un moment dat a dat-o și pe un pic de franceză, în fine. A plătit biletul în hârtii de 1 leu, i-am spus ce poate vizita.

    Un pic mai târziu, au venit paznicii la mine, că tipul e un ciudat, că vorbește singur, că-i vai de capul lui; le-am spus clar că omul și-a plătit biletul, mi-a vorbit frumos, nu avem nici un motiv să îi spunem să plece, să fim cu toții un pic mai atenți și gata. Mai apoi tipul a venit să îmi pună niște întrebări, părea sincer interesat de niște chestii, am luat o foaie și un pix și i-am și desenat niște explicații. A mai stat puțin, i-am spus că poate păstra pixul, că noi mai avem, mi-a mulțumit frumos și a plecat.

    Înainte de toate, suntem și trebuie să fim oameni, și nu putem niciodată ști ce viață a dus și duce cel de lângă noi. E bine să ne purtăm cu ceilalți cam cum am vrea și noi să se poarte alții cu noi, indiferent de statutul social sau de țoale și alte lucruri.

    E ok să observăm, să evaluăm/analizăm, dar să încercăm totodată să nu judecăm. Pentru că noi știm, de fapt, atât de puțin. 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

  42. Acum o mie de ani am intrat la un restaurant chinezesc. Altul decât cel pe care îl frecventam de obicei. Spre surpriza noastră vedem în meniu două specialități pe care ne doream de mult timp să le încercăm. Șarpe și broască țestoasă. Vine ospătarul și cerem să ne confirme că au raritățile. Cam bâlbâit și nesigur ne atenționează că sunt cam mari prețurile. Nu știu ce din felul în care arătam l-a făcut să creadă că nu avem noi bani să plătim. Poate hainele fără fițe și atitudinea rebelă. Dar am luat din ambele și de atunci n-am mai găsit altundeva nici șarpe nici supă de broască țestoasă.

    PS-Au meritat toți banii!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 2

  43. La un moment dat, Nautilus -adică eu- avea un ceas.

    După câtva timp, ceasul se strică. Fiindcă în ciuda proverbului strămoşesc „merge ceas”, uneori ceasurile nu merg şi nici măcar nu funcţionează. Aşa încât trebuia dus la doctorul care l-a moşit şi mi l-a adus pe lume. Adică la Helvetansa, în Piaţa Lovilu… Revoluţiei.

    Acolo, foarte competenta echipă de service, maeştrii-n arte, iau ceasul la puricat, îl fac şi-l desfac, vrăjesc şi descântă cu talismanele moştenite de la Adevărata Mamă a Fiicei Omida, sau cam aşa ceva, timp de o săptămână, până când ceasul funcţionează. Un sfert de oră. Exact atâta a funcţionat. Muncă de o săptămână pentru un sfert de oră de funcţionare.

    După ce a trecut sfertul academic, Nautilus sună înapoi şi le explică băieţilor şi fetelor de pe acolo cum (nu mai) funcţionează ceasul. Deşi merge. Merge cu maşina, înapoi la service.

    Apar două doamne cu figuri -în sens propriu şi figurat- de vânzătoare la Carne pe vremuri. Generaţiile care au prins cozile la Carne ştiu cum arată astfel de figuri.

    Figurantele iau ceasul şi îl dau înapoi la închisoar… service. Unde se aud nişte ciocăneli suspecte. Nu era clar cine ciocănea pe cine şi dacă foloseau alifie sau nu. Dar ceasul s-a speriat cât să meargă, sau să fugă de ei. Asta până la front desk, unde i s-a potolit avântul şi n-a mai mers.

    Când Nautilus a făcut prostia să le explice figurantelor doamne cu coc ce înseamnă să îţi baţi joc de clienţi, dumnealor au început să ţipe ca pe vremuri, când se băga lumea în faţă la coada de la Carne.

    La acest semnal de alarmă, iese din văgăuna lui dom’ menajer sau meneger, ceva de genul ăsta. Fluturându-şi mustăţile de macho din capul tarlalei de roşii, printre care ieşea în evidenţă ca o roşie stricată, şi încordând muşchii gata de atac, precum taurul la coridă.

    Mugeşte el acolo, gata să împungă, scurmă cu pantoful în marmura de pe jos, scoate aburi pe nări, mai mugeşte niţeluş şi până la urmă dă ceasul înapoi, în aceeaşi stare românească de nefuncţionare în care era de mai bine de o săptămână.

    Aşa încât am traversat Calea Victoriei, am mai mers 5 minute pe jos la un atelier privat şi acolo au reparat ceasul pe loc. Atât de bine încât îi puteam scoate certificat COSC dacă aş fi vrut. Funcţionează la fel de bine şi acum, 12 ani mai târziu.

    Se vede treaba că, în relaţiile cu clienţii, managerul care nu e şi fudul parcă nu e manager destul!

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

  44. Ai mei bunici m-au invatat sa nu judec dupa haine si in general sa nu judec. Parintii au pastrat aceeasi linie. Haina face pe Om, dar cine e Om ramane Om si cu haina si fara haina. Am cateva zeci de intamplari pe teme de genul (tine mult si de educatie). In fine, 2 scurte intamplari : cu ceva ani in urma, pe cand ma aflam intr-o zona cu mult soare, nisip si asfintituri de vis, apare in hotel o anume batranica. Simpla dupa vorba, dupa port dar glumeata. In fiecare dimineata isi savura cafeaua si uneori oua “sunny side up”. Era perioada in care prin romanica hainele de firma si cuvintele “tu stii cine sunt eu” faceau ravagii. Chiar ma gandeam ca in tara pe aceasta simpatica batranica nu s-ar fi dat doi bani. Batranica era una dintre doamnele Marriott. Oarecum la acel moment se afla intr-unul dintre hotelurile ce urma sa-i “apartina” (era un ritz carlton). A doua am cunoscut un cuplu la fel de simpatic (trecuti de prima, a doua tinerete si a treia tinerete) dar care la fel erau modesti in port, dar superbi in exprimare. Aveam sa aflu ca stateau in hotel doar pt 30 de zile si luaseara apartamentul prezidential (o suma modica de 10000usd/noapte). Erau clienti fideli. Ce pot sa spun, simpli, modesti, plini de glume si in acelasi timp educati. Puteam discuta despre orice cu ei. De la glume despre “boobs” pana la istorie si generalul antonescu. El avea cateva cerinte burgerul pe care-l manca in fiecare zi la pranz sa fie medium si sa aiba 13 cartofi pe farfurie, nici mai multi nici mai putini. Masina de o conducea avea un calut cabrat. Aia e unii ne-am nascut frumosi.
    Ma opresc aici cu micile povestioare.

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

  45. -ma suna sefu din Anglia ca vin unii sa filmeze.ma trezesc la usa cu 2 fotomodele masculine unu cu slapii de guma si pantaloni de trening plini de scaieti,altul pe jumate imbracat .si unul in pantaloni scurti rupti.nu pt ca ii la moda ci ca i a cam agatat .iti benea sa le dainun leu de paine.ii duc sa filmeze ..etc.seara la restaurant vad ca toata lumea il pupa in c.r pe ala cu pantalonii rupti.well..ala era producatorul
    ….

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  46. Pe vremea cand lucram la o firma de stat, face cineva un raport ca vrea 5 cutii de dischete floppy. Si i-a adus omul ce se ocupa cu aprovizionarea 5 cutii de dischete….. de un metru cub bucata. Ce vroiam sa întreb? Ala lucra cu tine?

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @un sas, n-as prea crede. 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  47. Se vede ca n-ai lucrat la stat. 😀

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  48. ooo daaa….Eram la inceput in vanzari. Vindeam masini. Hyundai. Pe vremea cand cu toata dobanda de camatarie, era mai ieftin in leasing decat cash sa iei maisni non UE.
    Targ de masini in mijlocul orasului, caldura in draci, moartea pasiunii sa stai la 45 de grade sa prezinti masini. Eram 3 vanzatori si era randul colegei mele. Fata buna dar cam comoda. Si apare un domn asa intre 2 varste dar imbatranit inainte de vreme. Imbracat in slapi luati de la rusi, picioare un pic murdare, pantaloni de sudor, o camasa ponosita cu maieul alb murdar la vedere. Maini rosii arse de soare si batatorite de munca. Fata la fel.
    Colega zice eu nu ma duc la asta. Ma uit in ochii colegului meu, vad dorinta apriga de a termina paharul de Cola si zic spasit, hai colega ca ma duc eu, ramai datoare.

    Ma duc, aflu ca omul vrea sa isi ia masina ca al lui vecin si-a luat Dacia si a facut misto de el. Ii arat un Accent capabil sa il faca fala satului. Adica avea inclusiv 2 geamuri electrice.

    Dea tunci, din cauza faptului ca eu sunt antiteza vanzatorului (adica sunt si introvert si nonsocial) aveam tendinta sa tratez oamenii absolut la fel, ca doar trebuia sa mimez emotia nu sa o simt.

    Ma intreaba pretul, ii spun si ii spun ca daca ia in leasing economiseste 2000 d euro. Se uita la mine ca la un cal breaz si zice, taica eu nu stiu d-astea , uite aici banii si plateste tu rislingul asta. Si imi intinde o punga incredibil de ponosita la care oricum nu ne uitasem nici unul la ea (ca parea mai degraba ca punga in care isi tinea branza si ceapa). Ma uit in punga si vad un tescalau de bani.

    Concluzia e ca mi s-a facut frica…omul asta mi-a dat banii si un an de zile i-am platit ratele. Probabil ca am ramas cu ceva ca am calculat un curs valutar sa fiu acoperit dar in rest am ramas lovit in cap de cata incredere a avut in mine. Luna de luna venea cu sotia in masina si imi dadea factura si eu ii plateam rata din banii care mi i-a lasat.
    Plus ca mi-am facut si targetul cu masina lui in acea luna.

    Cate lectii am luat de la omul asta..si bune si rele..chair ca haina nu insumeaza persoana.

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  49. cine spunea ca iese la pensie vanzand cd-uri?

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  50. Pingback: mihai vasilescu blog | Cine, io? N-am făcut nimic, boss

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *