Boșilor, sunt răcit. Mă rog, asta cu „sunt răcit” e așa o vorbă, sunt atât de terminat că de-abia reușesc să mă țin de tastatură ca să nu vin de-a berbeleacul. Ochii îmi ard ca aparatele de sudură, capu’-mi pârâie și din când în când pocnește pă interior atât de tare de am impresia că dă cineva cu petarde în cameră, din nas mi se scurg fluvii de muci pe lângă care Dunărea e un mic pârâu și urechile mi le simt de parcă mi-a turnat cineva smoală în ele și-a uitat s-o mai scoată.

Ce să mai, acum mi-e absolut limpede de unde vine vorba aia care zice că în timpul nașterii, femeile au dureri atât de mari încât aproape că pot să-și imagineze cam ce simte un bărbat care are gripă. 

Și de parcă toate astea nu erau de ajuns, mă râcâie și mă ustură în gât de nici măcar sarmalele de la mama nu mi-au priit și-abia de m-am atins de salata de vinete. Piftie nici măcar n-am gustat. Friptura de porc e neatinsă, salata de beuf să n-o văd în ochi. E grav, vă spun, s-ar putea să mor. De fapt, nu că s-ar putea, e aproape sigur. Ar fi un miracol să scap. 

Ce voiam de fapt să vă spun, Crăciun Fericit, fie ca, sărbători fericite și tot ce vă mai doriți voi. Vă mulțumesc că existați!

Dacă nu scap, să-mi purtați o amintire frumoasă, da?

mihai_vasilescu_gripa