Dacă e sâmbătă, e Elena.

Sunt o persoană relaxată de felul meu. Îmi place să fac lucrurile într-un ritm lejer, propriu și personal. Și le fac doar DACĂ am chef. Altfel nu mă apuc de nicio activitate. M-am ferit să am fixuri tocmai din acest motiv. Și totuși, nu știu cum naiba, dar am câteva apucături de care nu mă pot lăsa orice as face.

Dimineața, când mă trezesc, așa chioară de somn, primul lucru pe care-l fac e să pun în ibric apa pentru cafea. Pun ibricul pe foc și abia după aia mă mișc către baie, deși baia este fix lângă dormitor.

Nu mă culc niciodată dacă am vase murdare în chiuvetă. Dacă mă trezesc și am vase murdare, în ziua aia cineva va avea o zi nenorocită. Și nu, nu sunt eu aia.

Când fac curățenie în casă, încep întotdeauna dintr-o cameră și termin, tot întotdeauna, cu baia de serviciu. Am încercat o singură dată să-mi schimb ritualul ăsta și am cedat, n-am mai făcut curățenie în ziua aia. Și nici vreo lună după. Da, știți, eu îmi revin greu după traume.

Nu mă demachez niciodată seara ca să n-am vreun șoc dimineața când mă trezesc. Da, trebuie să spăl fețele de pernă o dată la două zile, dar mi-am făcut un calcul și tratamentul pentru inimă ar fi mult mai scump decât apa consumată.

Când calc o cămașă întotdeauna încep cu gulerul, apoi fac mânecile și abia la final pieptul și spatele. Nu știu să calc o cămașă altfel. Și da, nu există activitate casnică mai NENOROCITĂ decât călcatul. De-aia toate cămășile mele sunt pătate de lacrimi.

În scurgătorul de vase farfuriile trebuie să fie întotdeauna așezate de la cea mare la cea mica, pe culori și cu un colț în sus. Da, am farfurii pătrate pentru că zboară mai bine și ochești mai ușor cu ele.

Nu mă bag niciodată în pat la culcare dacă cearșaful nu e perfect întins pe pat. N-are voie să aibă mici cea mai mica urmă de cută. Da, stiu că oricum se mototolește în somn, dar ca să ajung la somn mai înainte trebuie să adorm. Și cum naiba să mai adormi când ai o cută pe cearșaf? Dăăă!

Dar de departe cea mai chinuitoare păsărică pe care am reușit s-o dobândesc în această viață este așezarea pe culori a hainelor din șifonier. Dacă deschid ușa și bulendrele nu sunt puse pe culori și nuanțe, într-un degradé perfect, ar fi bine să sune cineva după ambulanță. Pentru că se dezlănțuie iadul și nu s-a inventat încă vreo cămașă de forță care să mă poată imobiliza.

În rest, sunt foarte relaxată, zău. Nici nu se cunoaște că sunt în casă.

La voi cum stau lucrurile, aveți ceva fixuri din astea? Sau sunteți din ăia care se plictisesc îngrozitor fără nicio superstiție?

mihai_vasilescu_superstitii