Dacă e sâmbătă e Elena.

Mă sună tata acum vreo două săptămâni că a văzut el la televizor o reclamă cu nu știu ce aparate de încălzit:

-Tăticule, vezi tu la București acolo dacă găsești și dacă e, ia-mi două.

– Da, tată, stai liniștit! Hai te sun eu că nu pot să vorbesc acum. Vorbim. Pa.

N-am înțeles eu prea clar ce voia și nici nu aveam timp să-i pun întrebări că eram la serviciu prinsă până-n gât în niște priorități, urgențe și exceluri. Evident, până seara am uitat complet că m-a sunat.

Acum două zile, pe la 10 dimineața mă sună iar. Răspund semi-iritată:

– Tată, dacă nu e urgent vorbim mai târziu. Am treabă.

Fără să se intimideze, își încearcă norocul:

– E urgent. Ai găsit aparatele alea?

Dar n-avea cu cine:

– Te sun mai târziu și vorbim. Nu pot acum.

Și i-am închis.

Mai târziu, la o pauză de tigară, mi-am amintit de el și l-am sunat. S-a chinuit săracu’ să-mi explice ce voia să caut. Niște chestii mici și negre care dau căldură în 26 mp și o bucată costă 150 lei. Eu nu pricepeam ce vrea. În final, după ce s-a chinuit ceva, i-am spus că-i cumpăr eu două radioterme și i le trimit acasă numai să mă lase în pace, că nu înțeleg ce vrea. Când îl aud:

– Lasă, tată, nu te mai chinui că nu-s atât de importante. Pentru mine e mai important c-am vorbit cu tine jumătate de oră.

În momentul ăla m-am simțit goală de orice. Am închis și până la birou am plâns. Și nu puteam decât să mă întreb: Când a simțit tata că a pierdut legătura aia cu mine astfel încât să-și găsească un motiv să ma sune? Ce am făcut dacă tata își caută motive inventate ca să mă audă?

Răspunsul a venit singur, spre seară, când dintr-o data mi-am dat seama că nu era vorba despre ce făcusem, ci despre ceea ce nu făcusem. NU FĂCUSEM NIMIC!

mihai_vasilescu_tata_fiica