Pe Lăcrămioara s-ar putea s-o știți ori de pe blogul ei, ori de pe Facebook. Dar chiar dacă n-ați avut plăcerea încă, o s-o cunoașteți azi citind textul de mai jos care-i aparține. 

Zilele astea m-a ispitit o prietenă să merg să iau de la ea niște pere aduse pentru mine de la țară. „Până la Big la Piața Sudului e o veșnicie, dar te așteaptă dacă-ți faci curaj”, îmi mai zice.

Adică stau într-un oraș în care îmi trebuie curaj în timpul săptămânii să mă aburc în mașină în Baicului și să fac o vizită la Sudului, iar dacă o ard sovaj și vreau să folosesc Reatebeul, aș face bine să nu-mi fac alte planuri pentru ziua aia, să iau apă, glojdeală și o carte de citit, presupunând că voi găsi un scaun neocupat de eternele mamăi care pornesc din zori desantul prin stațiile de autobuze.

Păi, nu-mi iau eu pere căcălău din Obor mai bine? Țuști în mașină și numaidecât sunt pe Ziduri Moși, cât pe ce să intru în Piața Obor. Sanchi! Cât pe ce e doar o figură de stil pentru că pe șosea se lăbărțează o coadă de mașini pe ambele sensuri de penetrat piața, Poliția Locală păzește strașnic să nu se parcheze pe carosabil și un aer gălbejit de gaze de eșapament și înjurături se ridică gingaș de sub roțile altor păcălici bucureșteni care au crezut că pot parca în Obor.

La o sumară evaluare realizez că va dura o oră să găsesc loc de parcare și țășnesc spre Piața Delfinului.

Altă viață, boss! Aici se descarcă marfă; un nene mărunțel și cocoșat se luptă voinicește cu saci fără număr din care se înalță un iz inconfundabil de ceapă ce împiedică obișnuitul damf de varză murată să mă năucească din prima, cum se-ntâmplă de obicei.

În piață, un vis! Negustori de pepeni te-mbie să iei harbuji ,”FF Dulci”, lăzi de roșii stau în echilibru precar pe tarabe frumos decorate cu șiruri de ardei iuți, usturoi sau ceapă roșie, moțate legături de mărar te mângâie peste brațe, așezate neglijent lângă căpățâni de țelină, totul în timp ce mamăi serafice năpustesc peste oasele picioarelor tale cărucioare supraîncărcate de legume.

Domnul Goe nu este la piață cu tot neamul lui femeiesc, doar cu mam’ mare care îl smucește pe el cu o mână, iar cealaltă urnește cele 861 de kg ale unui cărucior peste degetele mele de la picioare.

Goe papă înghețată, de fapt o linge lasciv, înșirând dâre de scuipat rozaliu pe barbă, ignorând-o pe mam’ mare care țipă din toți rărunchii Da’ mișcă-te, dracului, odată că am treabă de nu-mi văd capu! Goe îmi dă mie un brânci ca să nu rateze câteva picături de înghețată gata să cadă de pe cornet, numai că asta îl face vulnerabil la pălmoiul pe care i-l repede mam’ mare peste ceafă.

Cum bunică-sa a mai trecut o dată căruciorul peste degetele mele de la picioare când s-a repezit să-l troznească, mă bucur mișelește când îl aud strigănd de durere, dar abia apoi observ că Goe își sprijinise în picaj resturile de înghețată băloasă pe mine.

Ajung acasă cu 5 tarsiene turtite și un kil de pere storcoșite, bag hainele împodobite de Goe la spălat și deschid televizorul pe știri. Numai una și una!

Consiliul general al Primăriei Capitalei a invitat ONG-urile la ședința de discutare a bugetului, i-a ținut să aștepte pe hol, apoi i-a anunțat că sunt niște papagali, că s-a votat bugetul și ședința s-a terminat pentru că a fost mai devreme decât se anunțase. Yupiii!

Azi se-ntrunește iar Consiliul să discute majorarea tarifului la apă caldă și căldură cu aproape 34%, ceea ce vă dorim și dumneavoastră. Trag atent cu urechea la știri să văd dacă anunță și că începând de la 1 ianuarie, conform unei directive a UE, primăriile nu mai au voie să acorde subvenții pentru apă și căldură, ceea ce va dubla prețul din nou.

Nu, asta nu se anunță. Probabil că tanti Firea vrea să ne facă o surpriză de Anul Nou, când sigur va da vina pe conspirația soroșistă europeană care vrea să ne fie rău ca să nu ne fie bine.

Norocul maxim e că se închide iar în week-end Calea Victoriei unde vor fi giumbușlucuri, vete pe băț, statui vivante și clovni pe catalige, o frumusețe care ne va face să uităm că traficul deja de săptămâna viitoare se-ndrăcește.

Las că am interneți de mare viteză uaiărles și mă dau pe Feisbuc mai bine. Uite ceva frumos, o invitație la Festivalul ,”Bucureștii lui Caragiale”!

Să mori tu, băi Feisbuc! Eu trăiesc în Bucureștii lui Firea și asta chiar îmi ocupă totul timpul. Păi, diseară merg la teatru de la 19 și plec de acasă pe la 17 să fiu sigură că ajung la timp, nu la Ploiești sau Buzău, ci la 2 km de casă.

Țoape pretențioase cu Ioneli de dau prin băț de obraznici? Pe bune? Chiar nu ai fost niciodată la supermarket unde sigur 15 copii se fugăresc printre picioarele tale, izbindu-te de rafturi în timp ce zbiară ,,Mamiiiiiii, unde eștiiiii?” iar mami urlă de la celălalt capăt al magazinului ,,Aiceeeaaaa! Voi unde sunteți? Stați acolo că viu io și vă găsesc! Ați auziiiit?”

Ai lui Caragiale? Zău așa! Nu-i colț de stradă care să nu-ți mute nasul din loc de la canalizarea subdimensionată, șosea pe care să nu te zdroncăni prin gropane mai ceva ca pe vremea podului Mogoșoaiei, pretențios redenumit Calea Victoriei, sau pe care să nu te-nșface de haine cerșetori închipuiți sau copii măcinați de o sărăcie lucie.

Centrul Vechi care-i în grija consilierului Mugur Mihăescu? Poate dacă țin neapărat să mă-nghesui mai ceva ca la Obor duminica și să mă feresc de tencuiala care stă să cadă de pe case nerenovate cu adevărat de pe vremea când nenea Iancu își făcea veacul pe la vreo berărie din zonă.

Așa că vă doresc vată de băț liniștită și țapi de bere rece fără număr la festivalul Bucureștilor lui Caragiale, mici, cârnați și multe semințe, domni Goe cu kendame și căști în urechi, Ioneli care să vă pună, dacă nu dulceață în șoșoni, măcar înghețată pe haine, concerte faine de manele hip-hop și o bătaie zdravănă cu flori la șosea, ca pe vremuri.

Nu uitați că puteți parca și în Baicului sau Berceni, fiindcă în centru sigur nu e loc sau, mai bine, luați-o pe jos de vineri după serviciu, că nici Reatebeul acesta nu mai e ce era pe vremea lui Tipătescu și coanei Joițica.

mihai_vasilescu_caragiale