Ca să n-avem vorbe, de la început vă spun c-am văzut cam tot ce se poate vedea din Europa cu apă caldă și nu numai (în sensul c-am ajuns și la Sofia, Tiraspol sau Chișinău), dar nu cred c-am mai fost vreodată în vreun loc care să-mi fi rămas în suflet cum s-a întâmplat cu Portugalia în general și Lisabona în special. Nu-mi dau seama exact ce e cu orașul ăsta, dar are o energie aparte și un vibe pozitiv pe care le simți de cum ai pus piciorul pe străduțele înguste din centru și nu te părăsesc nici măcar după ce ai plecat de acolo. Am să încerc mai jos să explic, haotic și cum îmi vin la mână, de ce cred că se întâmplă asta.

Nu știam aproape nimic despre Portugalia înainte de a pleca. Doar mă uimea că absolut toți cei care fuseseră deja acolo nu aveau decât cuvinte de laudă, cu atât mai mult cu cât statisticile și nivelul de trai plasează Portugalia la coada Europei civilizate (vă rog nu mă luați cu România și Bulgaria, am zis Europa civilizată). Acum m-am lămurit de ce. Pentru că vizitând Portugalia realizezi cum ar fi putut arăta România dacă nu-și băteau toți joc de ea atâția zeci de ani. Serios vă spun, pe toată perioada cât am stat acolo, asta a fost senzația care m-a lovit de cele mai multe ori: că Portugalia este o Românie upgradată și că dacă vrei se poate. Ei au vrut și vor.

Au o infrastructură la care noi putem doar visa și cred ca nici în visuri nu avem tupeul să ne-o imaginăm în totalitate. Și când zic infrastructură mă refer la tot ce poate observa un turist, chestiile de care te izbești și de care îți dai seama că lipsesc sau că nu-s puse la punct, abia când ai nevoie de ele: transportul în comun, șosele și prețuri. Le-am testat pe toate.

Să începem cu Lisabona. Lăsând la o parte faptul că este o poezie de oraș, cred că e mai important de știut că rețeaua de transport în comun este perfectă și concepută în așa fel încât să te ajute, nu să-ți vină să ucizi pe cineva în timp ce te întrebi dacă mai vine vreodată tramvaiul sau în ce direcție s-o iei după ce-ai ieșit de la metrou. Totul e atât de limpede și simplu că s-ar putea descurca până și Olguța. Bine, ca să fie clar, orașul trebuie bătut la picior ca să-l simți, dar mai ai nevoie de transport în comun sa te deplasezi dintr-un cartier în altul sau dacă vrei să mergi la Oceanarium sau să vezi turnul din Belem. Și-atunci vei descoperi că metroul și rețelele de tramvai au fost concepute de indivizi pe care nu i-a durut în cur de cetățenii propriei capitale sau de turiștii veniți să lase bani acolo.

Să vă mai spun că au o linie specială de tren de la Lisabona la Cascais, adică 40 de kilometri de litoral (vă sună cunoscut?) cu gară separată de gara centrală, cu trenuri din sfert în sfert de oră și al căror preț este sub o călătorie cu metroul? Dap, oamenii chiar știu să facă turism.

Pentru că da, nu este o destinație scumpă. Atenție, n-am scris că e ieftină, dar dacă v-ați tocit măcar un rând de adidași prin Roma, Paris, Geneva, Madrid, Viena sau Trafalgar Square o să înțelegeți exact ce zic. Prețurile sunt mai mult decât rezonabile și pot să vă spun că este primul meu concediu în care de fiecare dată când mi-a fost foame m-am așezat liniștit la restaurant și mi-am comandat de mâncare fără nicio strângere de inimă. Lucru pe care oricât mi-aș fi dorit nu prea mi l-am permis orașele enumerate mai sus. Da, știu, sunt sărac.

Ah, și dacă tot a venit vorba de mâncare, cred că Lisabona este de departe patria restaurantelor. Practic, oriunde te învârți dai peste câte o cârciumă sau cervejaria. Dar cel mai tare este că se gătește incredibil de bine. N-a existat să dau greș sau să mănânc ceva prost indiferent ce și unde am încercat. Și, repet, prețurile sunt decente chiar dacă iei decizia să mănânci la terasele din centru, teoretic cele mai scumpe. Dar nu faceți asta decât dacă vă ia foamea și n-aveți încotro. În rest, pentru haleală vă recomand să vă așezați la orice cârciumă cu două-trei măsuțe ce vă iese în cale în timp ce colindați pe străduțele din cartierele vechi. Cum ar fi Alfama, de exemplu, unde la fiecare cincizeci de metri o să dați peste o terasă unde se mănâncă beton și se ascultă fado. O să-mi mulțumiți, gătesc ăia fabulos.

Iar pentru o experiență deosebită, la doi pași de centru, găsiți Cervejaria Ramiro. Dacă vă plac fructele de mare și tot ce ține de ele, ăsta e locul în care TREBUIE să vă duceți. O să înțelegeți după ce mâncați de ce e coadă în permanență. Da, în patria restaurantelor, la oamenii ăștia e coadă și va trebui să așteptați minim 20 de minute. Merită fiecare secundă de așteptare.

Tot pentru o experiență deosebită, dacă ajungeți la Lisabona și vă săturați de plimbat prin oraș (ceea ce nu cred că e posibil, dar zic și io așa), luați trenul pentru litoral despre care vorbeam mai sus și dați o fugă la Cascais, dar coborâți și la Estoril (cu două stații înainte). Nu stau să vă explic de ce-ați face asta, sunteți deștepți și vă prindeți singuri. La Estoril eu mi-am epuizat provizia de holbat ochii pentru următorii doi ani. Vedeți voi acolo de ce.

Dar ce vă recomand să faceți neapărat în Lisabona este să căutați cazare în cartierul Baixa (practic e centrul orașului și sunteți aproape de orice), după care să-l luați la pas și pe el și pe celelalte două care vă vor lăsa cu gura căscată: Alfama și Bairro Alto. Lăsati hărțile, lăsați orice și mergeți la întâmplare pe străduțe. Este imposbil să vă rătăciți, în schimb este foarte posibil să nu mai vreți să plecaţi de acolo. Ah, și indiferent că aveți sau nu aveți treabă la metrou, coborâți în subteran măcar o dată să vedeți cum arată stațiile. Poezie pură. 

Gata, nu vă mai țin mult. De la Cascais la Porto și înapoi la Lisabona, am fost cu mașina. Practic am mers numai pe autostrăzi în orice direcție am avut nevoie. M-am amuzat când mă plimbam prin Porto și dintr-o parte în cealată a orașului m-a bagat waze-ul pe două autostrăzi și printr-un tunel care nu se mai termina. Well, după cum ziceam și mai sus, ăștia au vrut.

N-aș vrea să povestesc prea multe despre Porto. Pentru că am stat doar o zi și jumătate și probabil aș fi nedrept când aș spune că mi-a plăcut, dar sufletul meu a rămas la Lisabona, fiind evident că n-am avut timp suficient să-l cunosc. Acum să nu vă imaginați că e nasol, mulți dintre cunoscuții mei (care au apucat să le vadă bine pe ambele) susțin că Porto e mai frumos decât Lisabona. Mno, ce pot eu sa vă spun este că, deși și aici toate erau puse la punct, vibe-ul ăla mișto nu se mai simţea. Nu mai erau nici crâșme din zece în zece metri, parcă nici mâncarea nu mai e ca dincolo și nici oamenii atât de calzi. Chestie de gusturi, probabil, nu trebuie să vă luați după mine.

Cam asta e tot ce-mi vine în minte acum. Mai întrebați voi dacă mai vreți să știți ceva sau dacă vă pregătiți de concediu pe plaiuri lusitane.

P.S. Am un fix să mănânc la McDonalds în toate locurile în care ajung. De data asta la Lisabona efectiv mi-a fost imposbil să intru în vreun mec, simțeam c-aș comite o blasfemie, iar la Porto m-am îndurat s-o fac doar ca să nu zic c-am plecat din Portugalia fără să-mi satisfac curiozitatea. Bref, n-am mâncat McDonlads mai prost în viața mea. Încă un motiv pentru care în țara aia trebuie să vă așezați liniștiți la cârciumă și să comandați ce vă poftește inimioara.

imag4815