Am pus toate produsele pa bandă la Billa și acu’ așteptam să mi le scaneze ca să platesc. Nu știu de ce, dar aveam sentimentul ăla neplăcut că mai lipsește sau că am uitat ceva. Nu pot să bag mâna în foc, dar cred că același lucru îl simțea și casiera. Numai așa se explică de ce ne uitam unul la celălalt într-o tăcere care deja devenise un pic ciudată. Și deodată:

– Pungă doriți?

Victorie! Da, dom’le, asta lipsea, punga. Cum mama naibii nu mă gândisem? Ușurat, dau din cap în semn de aprobare și zic sigur pe mine:

– Da.

Casiera, la fel de ușurată și sigură pe ea:

– Mergeți puțin mai în spate și vedeți că le aveți jos, sub bandă. Luați de-acolo câte vă trebuie.

Aia e o fi rămas femeia fără pungi, se mai întâmplă. Nu înțelegeam de ce trebuie să se întâmple exact la mine, da’ mi-am zis că poate sunt io mai ghinonist așa. Merg și iau o pungă pe care i-o întind cu un gest suveran lu’ tanti de la casă. Tanti de la casă o ia, o scanează și mi-o întinde înapoi la fel de sigură pe ea.

Moment în care primul gând care mi-a venit în cap a fost s-o pun să-și cheme un șef ca să-l întreb ce-i cu atitudinea asta sfidătoare. Cum de-și permite să trateze clienții în halul ăsta? Da’ n-am mai apucat, că brusc mi-am dat seama unde mă aflu. Cu spaimă în suflet, am realizat inevitabilul: voi fi nevoit să-mi bag produsele singur în pungă. Ce oroare!

Am plecat de-acolo în stare de șoc și groază.

Râdem-glumim, dar nu e prima oară când pățesc același lucru. Mi s-a mai întâmplat și la Kaufland sau Lidl să stau să aștept ca prostu’ să-mi bage casierii producele în pungi. Și să țâțâi nemultumit când realizam că nu, n-o să se întâmple. Așa că multe mulțumiri lu’ megaimaj care, în ritmul ăsta, mai are un pic și mă transformă într-un monument de lene și nesimțire.

P.S. Pentru „spectatorii” din afara razei de acoperire, la megaimaj nu numai că-ți dă casierul „punguță”, dar îți mai vâră și produsele în ea.

mihai_vasilescu_lenea