Text scris de Elena.

După articolul de săptămâna trecută, s-au simtit lezați și nebagați în seamă vânzătorii. Ca să echilibrăm situația, am lăsat mai jos și tipurile de vânzători pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții.

Vânzătorul purice. Nici n-ai pășit bine în magazin că a sărit pe tine să-ți „sugă” răspunsul la întrebarea: căutați ceva anume? Te uiți tâmp la el pentru că nu înțelegi de ce-ți ia aerul și cu ultima suflare răspunzi: nu, mă uit. Niciodată, dar absolut niciodată, indiferent de ce-ai văzut în magazin și vrei să cumperi să nu te întorci la el să-i spui că totuși ai nevoie de ajutorul lui. Fața lui va fi identică cu a unuia care a mâncat un vagon de lămâi. Te va privi de sus, cu sprânceana ridicată, ca pe un vierme strivit sub talpa pantofului lui de firmă.

Vânzătorul je m’en fiche. Ăsta pare că niciodata nu va afla de ce are job. Impresia lui este că face un favor lumii întregi prin faptul că și-a pus la bătaie, pentru toți terchea-berchea, augusta-i făptură. El e acolo doar pentru că l-au sunat unii și efectiv l-au rugat cu bani să lucreze pentru ei. Tot ce va vinde vreodată va fi marfa de pe rafturile din imediata lui apropriere. Și când zic “imediată” mă refer strict la distanța la care el poate să întindă mâna. La întrebarea de tip “nici în depozit nu aveți?” vă va răspunde cu un „nu” flegmatic. Credeți-mă! Îl obosiți inutil.

Vânzătorul moară stricată. Vorbește infernal de mult. Îi pui o întrebare nenorocită, simplă de altfel, și te zăpăceste cu niște răspunsuri care oricum nu te-ajută la nimic mai ales că tu voiai doar o nenorocită de brichetă. Cu care îți vei da foc la final dacă nu pleci înainte să-nceapă urgia verbală.

Vânzătorul  tehnic. Ei bine, cu ăsta nu se va înțelege nicio femeie niciodată. Termenii folosiți de el sunt legați de modalitatea de fabricație, de țara de proveniență a pieselor, de tot felul de caracteristici ale produsului și alte detalii care n-au legătură cu mărimea (sau lungimea) și culoarea. Noi, femeile, vrem să știm dacă ieșim bine în poze. Când te întrebăm de o cameră, dă-ne un răspuns dulce: nicio cameră nu va reflecta 100% frumusețea ta. Minte-ne frumos! Bani avem nu-ți face griji!

Vânzătorul  clarvăzător. Te scanează încă din momentul în care încă ești acasă, pe canapea și doar ți-ai pus în gând ce vrei să cumperi și ce buget ai. Te așteaptă. Știe că o să vii. Când ai apărut în magazin, chiar dacă te îndrepți țintă spre un produs, el va ști că nu e ceea ce-ți dorești cu adevărat. Va pune întrebări la care tot el va răspunde. În final ori pleci cu ce vrea el, ori pleci de tot. Fără nimic. Și zăpacit de cap.

Paragraf special pentru casiere. Poate faceți cumva să zâmbiți! Și dacă credeți c-o muriți din cauza asta, măcar o să muriți drăguțe.

Vânzătorul prin telefon. E un caz aparte și eu am toată empatia pentru tipul ăsta de vânzător. E prost plătit, vinde în orb și nu e lăsat să dezvolte singur un dialog cu clientul. Are în față o coală A4 cu toată povestea și dacă-i pui o întrebare, l-ai scos definitiv din circuit. Totuși, ceva-ceva, tot aș avea să le transmit. Băi, dacă mă suni de două ori și de doua ori îți spun că nu sunt dl. Vasile, crede-mă pe cuvânt! Chiar nu sunt. Și, nu, nu vreau produsul ăla al tău doar pentru ca îmi povestești tu că este cel mai bun pentru mine. Eu știu cel mai bine ce mă satisface. Dacă ai timp, îți povestesc. Iar dacă arăți bine, poate-ți și arăt.

Vânzătorul  plictisit. Vine la muncă pentru că mami și tati i-au spus că dacă nu-și ia o slujbă, să facă bine sa se mute urgent. Să nu cumva sa faci imprudența să-i pui vreo întrebare. Îl deranjezi. El a venit să se odihnească. Și dacă totuși în mărinimia lui te servește, nu începe cu prostii de genul „aveți și pe alte culori?”. Că N-ARE!

Cam ăștia sunt. Dar lista rămâne deschisă.

Aaaarg!