Gelu trage un gât lung din petul de bere și apoi zvârle la mișto în gură un pumn de semințe dă floare, d-alea tărcate. Scuipă cu dexteritate o rafală lungă de coji și urlă:

– Coca, faci și tu ceva dă mâncare sau iar stai cu mă-ta la bârfă pă telefon doo ore?

N-așteaptă răspunsul. Râgâie scurt, cu dispreț, și începe să butoneze telecomanda, dar dă peste meciul lui Halep și se oprește. E pe final, ailaNtă conduce în decisiv și servește. Gelu dă mai tare chiar în momentul în care intră Coca și-i așază în față farfuria cu cartofii prăjiți, cârnaț’ dă casă și mici dă la Selgros.

– Iar joacă Halep aia?

În loc de răspuns, Gelu mormăie ceva neinteligibil și-și îndeasă în gură un pumn mare de cartofi prăjiți și doi mici înecați în muștar. Dă Tecuci. Halep pierde meciul. Gelu își șterge degetele pline de ulei pe maioul care stă să pocnească pe burta-i revărsândă și schimbă canalul în timp ce grohăie cu silă:

– Ia mai dă-o dreacu’ și pă îmbuibata asta dă Halep, c-a bătut-o aia de-a ascultat-o cu urechea. A dat ș-asta dă bani ș-acum nu-i mai ajunge nimenea la nas. Bine i-a făcut, încrezuta naibii. Prost io că în loc să ies cu băeții la bere stau să mă uit la ratata asta lu’ care nu-i mai pasă dă noi, românii. Căca-m-aș pă tenisu’ ei!

Coca dă aprobator din cap și iese din cameră. Are dreptate și Gelu, unii oameni ie atât dă încrezuți și uită dă unde-a plecat. Parcă n-a văzut ea și la Lili, secretara lu’ șefu, când a adus-o erea muritoare dă foame, ș-acu’ să-mbracă numai cu țoale dă la Mall, fumează țigări d-alea supțiri și mănâncă numa’ pă la restaurante. Curva dreacu’, i s-a urcat la cap iegzact ca lu’ Halep asta.

Csf, ncsf.