Titi a ajuns de la muncă rupt de oboseală. Tot drumul spre casă n-a avut în fața ochilor decât alea trei sticle de bere ce-l așteptau în frigider și pe care abia aștepta sa le umple cu aer. Până la urmă a dat Domnu’ și s-a văzut prăvălit în fotoliu, cu prima dintre victimele din hamei și malț în mână.

Nici nu zapase bine peste trei-patru canale tv, când Titi a început să simtă un puternic miros de fum. A așteptat o vreme să se ducă de la sine. Se mai întâmpla așa când făceau ăia de la patru grătar și lăsau ușa deschisă ca să se aerisească. De data asta, nimic, mirosul în loc sa dispară devenea tot mai persistent.

Prima bere oricum era pe terminate. Așa că, înjurând în surdină, Titi lasă telecomanda și-și ridică fundul de pe fotoliu ca s-o aduca pe-a două și să vadă de unde vine mirosul ăla. La marele fix ca să constate că tot holul blocului și o mare parte din apartamentul lui erau cuprinse de flăcări.

Îngrozit, dar lucid, Titi dă năvală la bucătărie, își ia pe sus consoarta care trebăluia neștuiutoare, în ultima clipă se năpustește pe scări și reușește să scape cu viață. La fel și doamna Titi scapă fără nicio zgârietură. Bulan, ce să mai.

Trei sferturi de oră mai târziu, Titi se uită cu tristețe și uimire la ruinele fumegânde ale fostlui sau bloc, în timp ce doamna Titi plânge cu muci la pieptul lui. Din când în când își mai ridică privirea spre locul unde era geamul de la bucătărie, moment în care hohotele de plâns o îneacă de-a dreptul.

Titi o strânge în brațe și-i șoptește că e bine, c-au scăpat cu viață, că asta e cel mai important și că restul se rezolvă. Dă-le naibii de cărămizi și bulendre, facem altele. Moment în care doamna Titi se zbate zdravăn, se desprinde din brațele lui vânjoase și urlă de se opresc din treabă și ultimii pompieri care mai erau la faţa locului:

– Idiotule! Și rața mea cu portocale? Abia o băgasem la cuptor…

Și dă-i din nou hohote și lacrimi.

mihai_vasilescu_gospodina