16,730 cititori

Nu cred în relațiile începute în adolescență

Știți ce zic, nu? Mi se mai întâmplă din când în când să aud câte o chestie de genul “suntem împreună din timpul liceului, el era într-a unșpea B și eu a zecea A. Cinșpe ani mai târziu ne înțelegem ca în prima zi”. Hmm, dă-mi voie să mă îndoiesc profund. După care să slobozesc un hohot mare de râs.

Nu cred în oameni care se dezvoltă identic. Pentru că asta ar fi singura condiție viabilă pentru ca atâția ani mai târziu să te înțelegi ca în prima zi. Și nu mă refer la faptul că unul dintre ei ar putea ajunge pictor, iar celălalt șofer de ratb. Mă refer la modul în care evoluezi începând chiar de la vârsta aia. Practic atunci te formezi, atunci înveți ce și cum vrei de la viață. Iar asta se învață singur-singurel, pe pielea ta, nu atârnând într-o relație care duce niciunde. Nu, serios, gândiți-vă dacă mai aveți ceva în comun cu persoana care erați în adolescență. Și dacă da, ce? Sau cât.

Plm, am citit “Shogun” în clasa a unșpea, când s-a publicat în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, și l-am recitit relativ recent, când l-am redescoperit în biblioteca maică-mii. Parcă era altă carte. Și e absolut normal, pentru că să vezi ce, în ciuda aparențelor nu mai am mintea de la șaptișpe ani. De data asta parcă am fost un pic mai impresionat de cultura japoneză decât de partidele de sex dintre Anjin-san și gheișa aia mititică sau de luptele cu săbii. Apăi dacă o carte, care chiar rămâne aceeași, își schimbă aproape complet înțelesul după niște ani de zile, cum ar putea să rămână la fel ăla de lângă tine? Și care sunt șansele să evoluezi astfel încât să-ți placă și peste cinșpe ani ce-ți plăcea la șaptișpe? Nada, zero, niciuna!

Ca să nu mai spun că în viața asta trebuie arse niște etape, trebuie să treci prin niște experiențe, trebuie să cunoști peroane de sex opus, trebuie să afli ce-ți place și ce nu-ți place la un partener, la mai mulți sau chiar la viața însăși. Și cum ai putea să faci asta când tu stai cu nasul în fundul aceluiași individ care cândva era un adolescent cool care trăgea pe nas și asculta numai house și elektro, iar acum s-a transformat într-un adult cu niște preocupări și tabieturi care te lasă rece sau chiar te enervează? Să nu mai spun că și tu îl agasezi pe el. Nu mai ești fetiţa aia dulce, ci o femeie pe care de-abia o recunoaște dimineața. 

Mdeci, în momentul în care aud “ne-am cunoscut în liceu și suntem la fel de fericiți einșpe ani mai târziu”, în primă fază mi-e milă și apoi mă gândesc ce le mai place oamenilor să se mintă singuri. Îmi pare rău dacă vă regăsiți în ce-am zis, îmi doresc să fiți excepția de la regulă, dar după mine șansele sunt un pic mai mici decât să câștigi la 6 din 49.

Doamne, de când voiam să scriu asta.

P.S. Am să ignor cu eleganță comentariile de genul “bunicu’ și bunica s-au luat de la cinșpe ani și s-au iubit toată viața și dincolo de ea”. Dacă nu înțelegeți de ce, n-are rost să vă explic.

mihai_vasilescu_adolescenti

133 de păreri la “Nu cred în relațiile începute în adolescență

  1. Sunt sigura ca intervine obisnuinta in foarte multe din cazurile astea, doar ca ei nu isi dau seama ca nu mai sunt fericiti, pentru ca nu au cu ce sa compare. Si mai cred ca tot astia sunt cei care pe la 35-40 de ani divorteaza. Nu toti, ca mai sunt si cazuri fericite, dar.. 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 11

    • @Bia cazurile alea fericite nu sunt deloc fericite, ci obisnuinta a creat un “gard de frica” in jurul lor care ii “curenteaza” de fiecare data cand vor sa faca sau sa gandeasca ceva diferit!

      Cazurile fericite sunt ca femeile battue, stiu clar ca nu sunt fericite, stiu clar ca nu e bine dar le e prea frica sa nu aleaga acelasi lucru, si se complac…

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 5

      • Am bifat din greseala ca-mi place. Nu mai pot sa-mi iau parerea inapoi, asa ca scriu aici 🙂

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 6

      • @Alex, nu am vrut sa generalizez, pentru ca eram convinsa ca sunt si exceptii – vezi mai jos exemple 🙂
        Insa in jurul meu, toate relatiile din liceu s-au terminat. As extinde si pana la facultate chestia asta, mai ales daca privim inceputul (19-20 ani), doar ca in procent mai mic.

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 2

  2. O, Mihai, câtă dreptate ai! M-ai uns la suflet cu articolul ăsta. Cunosc cupluri din astea: “am fost împreună din liceu”. Mereu mă întrebam cum de nu au murit de plictiseală sau nu s-au omorât unul pe altul. Oricum nu par prea fericiţi, dar în societatea românească încă se poartă mimarea fericirii conjugale.
    Sau nu au evoluat deloc.

    Comentariu beton! Thumb up 46 Thumb down 10

  3. Oarecum ma consider exceptia de la regula, insa… Am 7 ani si oleaca peste cu consoarta, si da, in clasa a 12-a am infiintat relatia :)). Problema e ca nu am fost niciodata nas in nas unul cu altul, adevarat, ne simtim bine cand ne intalnim acasa, avem ce vorbi, ce deslusi. Insa conditia noastra a fost o mica libertate. Spre ex, mi-a placut de ea cat a fost si copilita si avea unele idei si idealuri pe care, sa zicem ca nu le intelegeam, dar imi placeau, insa imi place si schimbarea asta care are loc la ea. Si, din spusele ei, si maturizarea mea ii place. (am mai scris in post anterior de varsta pe care o am) Insa, nu suntem tipul “unde te duci, de ce te duci, cu cine te duci, nu te du”. Ramanem la intrebarea “unde te duci” ca daca om pati ceva sa stim dracului sa dam unul de altul, restul de intrebari, nu ne intereseaza. Si iata asa eu mai ies si cu tovarasii pe care nu prea ii am la un suc, o bere, o tuica, si ea cu colegele de munca la o pizza. 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 90 Thumb down 5

    • @Tioc Alexandru, iti doresc sa simti la fel si peste 20 ani…

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 4

      • Mă scuzați, domnița, dar „îți doresc să simți la fel și peste 20 de ani” e valabil și dacă distinșii se combină la 35 de ani.
        Articolul, mă scuzați, dar este ușor prost. În primul rând pentru că generalizează. În al doilea rând pentru că pretinde cunoașterea psihicului uman.
        Doi oameni pot evolua diferit împreună, dar asta nu înseamnă că nu își pot da suficiente motive să se iubească și să se aprecieze, CHIAR ȘI MAI MULT (da, domnul autor, ai citit bine) odată cu trecerea timpului. Mizeriuta scrisă mai sus e o insultă la adresa oamenilor inteligenți și e de o generalizare cumplită.
        O zi frumoasă și NUMAI GENERALIZAȚ!

        Comentariu beton! Thumb up 117 Thumb down 46

        • @Diana, bineînțeles. Ce mă bucur când văd câţi oameni ar putea să câștige la 6 din 49 dar nu vor.

          Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 21

        • Ce cred eu ca a vrut sa zica Mihai a fost faptul ca e greu sa cresti in 2. Si in societatea noastra, usor urmata de deviza “eu pentru mine si doar pentru mine”, sa reusesti sa ai rabdare cu altul este mare lucru. Faptul ca eu sunt un caz, e chestia “Exceptia intareste regula” pentru ca am vazut si eu nenumarate cazuri in care sunt impreuna de la 16-18 ani, insa la 25 de ani se despart (asta cat nu au inca copii si nu sunt casatoriti, nu se complica, ca se poate si mai naspa de atat) pe motiv “nepotrivire de caracter”…

          Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 1

        • Alta care s-a trezit cu fața la priză… Domniță Diana, dacă nu vă place “mizeriuța scrisă mai sus”, de ce vă pierdeți timpul pe-aici?

          Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 27 Thumb down 31

        • @Diana, doar tu generalizezi!
          …si as putea sa adaug ca e “o insulta la adresa oamenilor inteligenti” felul in care scrii tu!

          Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 27 Thumb down 27

        • Trebuia sa scrii “NU MAI”,dacă tot o ardem ” cool” pe aici.

          Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 2

        • Hidden due to low comment rating. Click here to see.

          Lumea zice că aberezi. Thumb up 13 Thumb down 23

        • Nu Mai .. altfel este un comentariu pertinent

          Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 5

        • 1. ”Domniță” este un apelativ libidinos și scarbavnic.
          2. Articolul constată o evidență, nu generalizează. Chiar trebuia să scrie că admite existența unor excepții?
          3. Când doi oameni evoluează diferit împreună se numesc colegi de apartament, nu cuplu.
          4. Pe mine nu m-a insultat articolul, dar asta înseamnă, probabil, că sunt eu mai lipsită.

          Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 1

        • Nu mai generalizați. … Just saying

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

          Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

        • Diana, ca 2 oameni să evolueze împreună, trebuie să fie interesați să evolueze împreună.
          Marea majoritate nu sunt, ba majoritatea se cramponează să nu se schimbe nimic.
          Da, sunt și excepții de la regulă. Însă sunt rare!

          Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

      • @Anouk. Multam. Nu stiu nici ce fac maine, dar pt. 20 de ani e cale lunga.
        Trebuie sa recunosc, cea mai grea chestie a fost mutatul impreuna: am stat la camin cu un baiat in camera, ea cu fata, eu am mai socializat cu fete (in sensul de vorbeam cu ele ca cu o amica) si mi-era frica de reactia ei. Ei bine, reactia ei a venit prea frumos “Asa, si? Acu sa nu mai vorbesti cu nimeni?” Si uite asa stam si in aceeasi casa.

        Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 1

  4. well…si io m-am cuplat cu fostu’ prin clasa a X-a, el era anul I de facultate….a durat 7 ani jumate relatia, acum am ajuns la concluzia ca daca am fi ramas impreuna, oricum am fi divortat, nu mai eram aceeasi oameni….

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 1

  5. Barbatii care citesc articolul asta se intreaba ” Bai, chiar, oare ce o mai fi facand Stefania/Mihaela/Anca”…. 🙂 si deruleaza asa, niste filmulete in memorie.

    Comentariu beton! Thumb up 70 Thumb down 0

  6. Iti dau dreptate maxima, dar cand privesc acum la trecut, parca pe prima mea iubita din adolescenta am iubit-o cel mai mult si este singura persoana din trecutul meu cu care as mai incerca din nou o relatie. Iubeam altfel in adolescenta dar stiu ca daca eram in continuare doar cu acea persoana toata viata nu eram omul de acum si probabil eram mult mai incuiat la minte.

    Comentariu beton! Thumb up 36 Thumb down 2

  7. Total de acord!
    Felicitari!

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 4

  8. Am reintalnit dupa aproape 30 de ani pe iubitul meu de la 17 ani si am avut surpriza si placerea sa descopar ca dupa atat timp pe drumuri separate, fiecare a devenit exact ca-n visele celuilalt.
    Impreuna n-am fi ajuns asa.

    Comentariu beton! Thumb up 58 Thumb down 1

  9. Am terminat clasa a XII a în ’86. Nu vreau să mă gândesc câți ani au trecut, dar știu o pereche care sunt din liceu împreună, s-au căsătorit și încă sunt căsătoriți. E un fapt. 🙂 Nu știu ce să spun, probabil e nevoie de o doză de înțelepciune pentru a rezista unul lângă celălalt atât de mult timp. 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 45 Thumb down 1

  10. Inevitabil, după câţva ani (destul de puţini) o cobori de pe piedestalul ăla de “iubirea vieţii”, şi seamănă tot mai mult cu mă-sa ! What the fuck !!! De aia ai fugit din prima clipă ! Aşa că….fugi, frateee….

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 18 Thumb down 18

    • @BlackAdy, :)))))
      Bănuiesc că multitudinea de ”dislike” provine de la femei.
      Dar să știi că ce spui este în egală măsură valabil și pentru voi. Cred că piedestalul e de vină, n-ar trebui să existe într-o relație 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • Dacă te duce mintea nu ajungi să arăți ca mamica… dacă nu, asta e, tragi ponoasele…

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  11. Bai mihai lasa-ma sa spun ceva,eu sunt cu doamna mea scumpa de la 22 de ani avem ‘cinspe’ani impreuna si inca i-mi e draga la fel ca atunci cand am luat-o bineinteles ca ne certam ca dracii uneori dar este din dragoste,asa ca………inca se poate si nici ea nu vrea pe altul ca noi inca vorbim multe lucruri.noroc si multe like-uri.

    Comentariu beton! Thumb up 34 Thumb down 3

    • @Lucian, man, 22 de ani nu înseamnă 17. Mai citește textul și titlul o dată.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 6

      • Si daca eu aveam 16 si el 21 unde ne incadram? Suntem de 14 ani impreuna (de 7 cu acte). Ne iubim mult. Dar nu ne juram dragoste vesnica. Asta e un principiu comun…de vreun an asa. Am zis ca lasam ipocrizia deoparte si vorbim doar de prezent. Nu ne putem jura ca ne vom iubi si peste n ani, dar acum ne iubim si avem grija de noi. Si „lucram” constant la relatia noastra. Da, recunosc ca nu mai sunt asa faina ca acum 14 ani. Dupa cativa ani de treziri dese am niste cearcane, niste riduri poate…Dar nici nu am devenit femeia care sa nu mai aiba grija de ea. Din contra! Daca nu va mai fi dragostea, fiecare pe drumul lui. Dar respectul va ramane pentru ca deja sunt 2 copii minunati la mijloc 🙂

        Comentariu beton! Thumb up 48 Thumb down 3

        • @Alina, vă ţin pumnii. N-am spus că nu e posibil. Ci că eu nu cred.

          Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 7

        • @Lucia, Nu imi place sa fac “planuri” de genul asta. Daca se va intampla faza cu fiecare pe drumul lui la un moment dat, vom avea grija sa le fie bine si sa aiba ambii parinti aproape. Idea e asa…binele copiilor primeaza (inclusiv binele simtit de ei dintr-o familie cu mama si tata), dar asta nu presupune sacrificiul de a ramane intr-o relatie care nu merge. Cred ca sunt cai de compromis la care se poate ajunge ca sa le fie bine tuturor. Dar trebuie maturitate si 0 orgolii in combinatia asta….

          Comentariu beton! Thumb up 29 Thumb down 0

        • Ce-mi place asta : cica „lucram” constant la relatia noastra!!!!!!
          Ce-o insemna asta? Cata ipocrizie!!!

          Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 2 Thumb down 5

      • De la 18 ani împreună. Adică de 18 ani. “house, children, everything, the full catastrophe.” Suntem bine, mulțumim!

        Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 1

    • El vorbea de relațiile din adolescență, la 22 de ani, nu prea mai esti adolescent.
      Mulți ani fericiți în continuare!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

    • @Lucian tata, asa spun si aia de isi bat sotiile de le recupereaza pe urma de pe la UPU…”Din Dragoste” sau “imi e draga de ma umple de draci” sau “o iubesc atat de mult incat gelozia ma orbeste”…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 7

  12. In liceu am avut in clasa doua cupluri nedespartite pe toata perioada. Practic, s- au cuplat in primele luni de clasa a 9-a si nu s-au mai despartit….pana in anul 2 de facultate, unii. Ceilalti au rezistat si in facultate, s-au casatorit dupa ce au terminat si au divortat dupa un an. Case closed!
    Cum eu nu am avut relatii mai lungi de 3-4 luni in liceu si studentie, si alea mai mult fizice, nu ma pot pronunta decat bazandu-ma pe cele doua exemple pe care le-am expus mai sus.
    Chestii de genul “Shogun” patesc frecvent cu carti, filme, locuri, persoane. Nu stiu daca sa-mi para rau dupa mintea de copil sau nu.

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • @Ionut, fă ca mine. Poartă-te de parcă ai avea mereu 17 ani.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

      • …mai ales daca cel de langa tine te si face sa te simti ca la 17 ani.

        Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

      • @Mihai, adica bautura, sex, droguri si vagabonteala la maxim? Cam greu, ca nu ma mai tine. 😛

        Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  13. Eu a IX a si el a XI cand am inceput o relatie de prietenie. Ne-am permis sa ne dezvoltam separat. El s-a dus la Bucuresti la facultate, eu la Iasi. Si ne vedeam o data la o luna. Ne-a fost greu dar am vrut amandoi acelasi lucru: unul pe altul.
    Anul trecut ne-am facut singuri nunta. Evident ca pentru noi a fost o nunta superba (la cat am muncit pentru a o face pe placul nostru) dar a fost la fel si pentru invitati, care nu se asteptau sa fim in stare singuri de un astfel de eveniment.
    Anul asta tot singuri ne-am luat casa noastra. Si o facem exact cum ne dorim.
    Ideea e ca au trecut 11 ani. Dar ne adoram unul pe altul. Ador felul lui de a fi. Puterea lui de a se dezvolta si evolua de la un pusti de 18 ani la barbatul matur de acum. Un barbat pe care pot sa ma bazez cu toata increderea. Si el zilnic imi spune cat de ferict este ca ii sunt sotie si cat de recunoscator este pentru relatia noastra.

    Comentariu beton! Thumb up 66 Thumb down 6

    • @Nico, nu pot decât să mă bucur pentru voi.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • Buna Nico!
      Si eu ma regasesc in povestea ta, mi-am cunoscut sotul cand eram in clasa a x-a, el era in anul I. Pot spune ca am crescut impreuna, ne-am dezvoltat frumos, si acum dupa 13 ani ( se implinesc anul acesta) suntem mai fericiti ca niciodata.
      Ne-am casatorit in ziua in care am implinit 10 ani, parintii nu mai aveau sperante 🙂 si au fost invitati la petrecerea noastra, ne-am cumparat singuri (noi si banca :)) casa la care in adolescenta nici nu visam si dupa 2 ani de casnicie, la casa noastra, am devenit si parinti!
      Cunosc numeroase cupluri care s-au cunoscut adulti fiind si care au acum casnicii in relatii superficiale si duc vieti de fatada, sunt recunoscatoare zilnic ca nu este si cazul nostru. Suntem amandoi impliniti ! Au fost multi sceptici care ne-au sugerat ca relatiile incepute in adolescenta nu tin, insa am demonstrat contrariul ! Eu cred cu tarie ca cele mai importante aspecte in orice relatie sunt comunicarea si empatia!
      Sa ne bucuram pentru noi si sa speram ca mai sunt multe astfel de „exceptii”, oamenii fericiti, care iubesc, fac lumea mai buna !
      Zambet tuturor!

      Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 5

  14. Da, din pacate asa se intampla, de obicei, cu relatiile astea incepute in liceu. Nu zic ca nu sunt si exceptii, insa cred ca sunt foarte rare. Am trecut si eu printr-o relatie de 7 ani, inceputa la 16 si terminata la aproape 24. Pe masura ce treceau anii vedeam cum i se schimba personalitatea, cum trece prin diverse etape care mie nu imi placeau sau chiar ma raneau si da, adevarul este ca la sfarsitul relatiei nu mai eram doi adolescenti indragostiti, ci doi tineri care, desi crescusera impreuna, se dezvoltasera diferit, iar diferentele dintre noi erau prea mari ca sa mai putem forma un cuplu.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

  15. Cunosc un cuplu care isi are radacinile tocmai in anii de liceu. S-au casatorit cand au terminat facultatea si acum au in jur de 30 fiecare. Eu ii cunosc de pe pe la 22, asa incat am putut sa-mi fac o idee despre evolutie.
    La acest moment el tace si ea face. El s-a ingrasat dupa casatorie, a albit (la 30!!) si are o privire incarcata de resemnare. Era sociabil, vorbaret, acum vorbeste doar daca ea nu este prin preajma. Ea a devenit o femeie increzatoare, puternica (am o vaga idee ca pe spinarea lui). Nu cunosc intimitati, dar cred ca intr-o relatie de genul asta, daca sunt implicate si familiile inca de pe la inceput, treburile iau o alta intorsatura. Cand tu o cunosti pe maica-sa si va intelegeti bine, cand taica-su merge cu taica-tu la pescuit, cand sarbatorile le faceti toti 6, respectiv 10-12 daca mai aveti si frati-surori, deja nu mai este doar despre voi, e despre ceva mult mai mare, in care relatia voastra si felul cum evoluati devine ceva nesemnificativ si va ia valul efectiv.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 3

  16. Unde erai tu acum vreo10-15 ani sa-mi dai doua peste ochi sa ma trezesc? Mi-au trebuit 20+ ani sa imi dau seama de ce spui tu in articol…. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  17. Ca si completare, cred ca majoritatea persoanelor care ajung intr-un astfel de punct si constata poate ca nu sunt fericiti, nu au curajul s-o ia de la capat. Cred probabil ca nu se vor descurca pe cont propriu pentru ca mai mereu au facut parte dintr-un cuplu, ACEL cuplu..

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

  18. Frate eu am împlinit anul acesta 25 de ani de când sunt cu sotia mea. Ne-am cuplat din liceu si crede-ma ca e aproape la fel ca atunci. Bine, transformari exista ca in toate cuplurile, dar îmi e în continuare drag sa ajung acasa, sa povestim, sa petrecem timpul asa cum vrem noi, de cele mai multe ori împreuna atleori fiecare cu amicii/amicele, fara îngradiri sau alte căcaturi de întrebari inutile. Şi mai sunt o gramada de alte lucruri frumoase de povestit. Sa auzim de bine!

    Comentariu beton! Thumb up 55 Thumb down 4

  19. La ce gusturi la bărbați aveam în adolescență, mai bine că n-am rămas împreună 🙂
    Nici eu nu cred, dar citind comentariile, se pare că există altfel de relații.
    Nu știu de ce-am zâmbit tâmp citind articolul, posibil c-am încercat să-mi amintesc care o fi fost prima iubire și n-am reușit 🙂
    P.S. Sau sunt eu somnoroasă și nu văd bine sau s-a strecurat o literă în plus în titlu 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  20. Eu am si uitat numele fetelor cu care am avut relatii din liceu si pana in 25 ani si tu ma iei cu relatii care se pi.sa cu bolta pe vesnicie.Am fost la întâlnirea de douajdeani de la terminarea liceului si am fugit juma de noapte de una care îmi tot spunea ca am fost 5 luni împreună in a 11 -a.Era divortata si nu stiu ce plm vroia ea sa retraiasca,da’ era cam durdulie si cum nu îmi aduceam aminte nimic din tot ce povestea,am preferat sa fug.Si ma tot gasea,cred ca mirosea disperarea si frica,am mai citit si noi de cazuri de canibalism modern.

    Comentariu beton! Thumb up 38 Thumb down 8

  21. Doua experiente si ambele personale: parintii mei sunt impreuna de cand el era a 9-a si ea a 10-a si au aproape 40 de ani de casnicie. DAR, nu aud decat cat de insuportabil e el/ea , se cearta si apoi se impaca pentru ca nu pot trai unul fara altul. In niciun caz nu este vorba de dragoste – cel putin nu o dragoste pe care mi-as dori-o. de asta nici nu am avut pana acum nicio motivatie sa ma marit.
    A doua a fost acum cativa ani cand m-am intalnit cu prima mea dragoste de la 16 ani. Este mai mare, el avea atunci 20 cred…Toate cele 10 min cat am stat de vorba nu m-am gandit decat la ” ce mama zmeilor a fost in capul meu cand l-am iubit ca o nebuna- a se citi am fugit de acasa, am incercat sa ma sinucid pentru ca nu mai vroia sa fie cu mine…chestii serioase. Ma uitam la el si nu stiam daca sa rad sau sa plang cat am fost de proasta. Deci…da, sunt de acord cu tine

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 1

  22. Eu chiar am vazut cu ochii mei o relatie din asta in care zici tu ca nu crezi. Si chiar era pe bune dragoste pura, iti garantez. Se poate. Rar, ce-i drept, dar se poate.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

  23. Înțeleg să negi existența tîmplarului. Dar să negi posibilitatea ca alți oameni să nutrească alte sentimente decît poți tu duce cred că e prea mult. Pe undeva ești ca ăia din familia tradițională: cine are alte trăiri, se mint singuri.

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 4

  24. Eu, pe persoana fizica, domiciliata intr-un prezent in care posed 32 de ani, declar pe propria raspundere ca sunt intr-o relatie de la 16 juma. Sunt atat de schimbata fata de cea cu care s-a casatorit al meu sot, de-mi vine sa ma duc in trecut si sa-mi aplic o bataie sora cu moartea :)) In fine, voiam sa ajung la acest cuvant magic: iubire. Pot declara ca-mi iubesc sotul, dar imi iubesc si copilul si sora si mama si prietena si pisicile si cartofii prajiti si carnea de porc cu oleaca de grasime. :))) N-am cum sa nu-l iubesc, face parte din viata mea de mai bine de un deceniu, dar asta nu inseamna ca inca il iubesc pasional. Suntem atat de diferiti si ne-am dezvoltat atat de diferit, incat de multe ori ne spunem ca daca ne intalneam la aceasta varsta, ne ocoleam. Si cu toate astea si eu si sor-mea suntem diferite si tot o iubesc. Deci ii port o dragoste familiara, o obisnuinta, o comoditate, o ceva acolo, ca sa fie bine, sa nu fie rau. Dar nu cred ca divorturile au o rata mai mare in cazul cuplurilor care-s impreuna inca din gradinita. Eu cred ca divorturile au o rata mai mare fata de generatiile trecute. Atat! Lu’ mam-mare ii era teama sa divorteze de gura lumii. In prezent realizam ca nu gura lumii ne ofera fericirea si astfel nu ne mai este teama de divort. Pot adauga ca nu cred in iubire aia patimasa, iubirea eterna si mai ales nu cred in casnicii. Indiferent ca ai 16 ani, indiferent ca ai 30 sau 50 sau 100, iubirea este trecatoare si punct. Concluzia mea fiind: ca indiferent de varsta la care te indragostesti, stai calm, o sa-ti treaca :)) Pe mine ma enerveaza toate cuplurile care is impreuna de einspe ani si afirma ca se iubesc ca-n prima zi si ca-s fericiti. N-o sa cred asta in vecii vecilor. Amin! Simt ca am luat-o pe langa subiect si am sa inchei :)))
    Pe Shogun l-am abandonat in liceu, dupa primele cateva pagini citite. Inca ma asteapta si sper sa ma apuc de el cat de curand.

    Comentariu beton! Thumb up 64 Thumb down 1

  25. Suntem din clasa a 12a impreuna. Sunt 22 de ani. Suntem casatoriti de 12.
    Nu sunt absolut deloc nefericita si nici imbecila, jur!

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 8

    • @K, da’ cine a zis ceva despre imbecilitate?
      Să știi că “nu sunt absolut deloc nefericita” nu e unul și același lucru cu “sunt fericită”. My two cents.

      Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 4

      • Pentru cei care te combat e fix acelasi lucru. Cred ca asta e diferenta principala intre cele doua tabere….

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

        • @Vlad, care tabere? A zis cineva ceva de tabere?

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  26. Cred ca depinde de intelepciunea cu care intri intr-o relatie. Te astepti la perfectiune si vrei sa ramana totul ca-n prima zi? Sigur o sa fii dezamagit. 4 ani de relatie in liceu si dupa mi-au dovedit adevarul asta. Dar am avut acasa ocazia sa vad ca intelepciunea transforma lucrurile. Parintii mei s-au cunoscut in liceu si de la 16 ani au intrat intr-o relatie, la 21 de ani s-au casatorit si desi firi total opuse, au trecut prin multe si tot au ramas impreuna, Atat de impreuna incat tata, barbat frumos si destept, ramas vaduv la 52 de ani nu s-a mai uitat vreodata la o alta femeie…

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  27. Eu cred ca dupa 15 ani nu mai e vorba despre dragoste. E vorba de obisnuinta, de copii, averi, comoditate. Se merge mai departe in virtutea inertiei.
    Mai e si vorba aia: sotia ca sotia o poti schimba dar soacra? Cum sa schimbi soacra cand ai muncit atat de mult sa se obisnuiasca cu tine? 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 8

  28. Cred că trebuia să descrii mai exact genul de pereche despre care vorbești: combinaţi în liceu, fără nici o pauză în relaţie, căsătoriţi după facultate, intraţi pe drumul clasic spre degradare, care nu se ocupă de evoluţia lor personală, nu lucrează la relaţie, nu au un echilibru între lucruri pe care le fac singuri vs împreună și care au și 2 copii la purtător.
    Dacă e așa, nici eu nu cred în relaţiile începute în liceu, deși, să fiu sinceră, orice relaţie care funcţionează pe coordonatele de mai sus este sortită eșecului, indiferent când a început.

    Altfel, noi suntem împreună de 15 ani, începuţi la 16/17 și nu mai e nimic ca la început. Tipul cu care sunt acum e mult mai mișto decât ăla din liceu și nici eu nu sunt tocmai de lepădat, cum s-ar zice.
    E drept, s-ar fi putut să mergem în direcţii total opuse dpdv al intereselor și să devenim mult prea diferiţi. Aici aș zice că a intervenit și un piiic de noroc, că nu s-a întâmplat ceva major. Că în rest, e multă muncă astfel încât lucrurile să vină natural. Că așa e-n tenis, se știe!

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 4

  29. Am doua exemple in fosta mea clasa din liceu. Doua cupluri formate inca din clasa a noua, in timpul facultatii s-au casatorit, acum, dupa 32 de ani de la terminarea liceului sunt cu totii divortati si nici macar nu-si mai vorbesc (motiv pentru care n-au venit nici la intalnirile organizate la 25 si respectiv 30 de ani de la terminarea liceului, “ca sa nu dea nas in nas cu fostul/fosta”)

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  30. Si mai cred ca cei cu relatii din adolescenta si cu multi ani sunt cei care o dau pe ascuns pe langa casnicie cu sloganul “nu vreau sa imi stric familia”.
    Parerea mea, dar ce stiu eu? Oi fi si invidioasa. 🙂

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 6

  31. Eu am terminat liceul in ’88 si am 3 foste colege de liceu care sunt si acum casatorite cu iubitii din liceu. Sunt fericite. Cel putin asa pretind. Eu tot liceul am fost indragostita de un coleg, dar pasiunea era doar din partea mea. Lui ii eram indiferenta. Anul trecut ne-am intalnit cativa colegi de liceu. El mi-a spus ca isi aduce aminte, ca si cum ar fi fost ieri, de cat de suparata am fost cand mi-a spus ca nu putem fi decat prieteni. Am fost impresionata. Si… desi am terminat liceul de aproape 30 de ani… si desi traiesc in prezent o poveste minunata cu un barbat fara de care nu imi pot imagina viata, uneori mi se intampla sa il mai visez noaptea pe fostul coleg de liceu. In vis… avem o relatie. Ha! Ha! Ha! Ce ti-e si cu subconstientul asta. Dar in realitate colegul de liceu nu ma mai atrage. Cu toate ca “s-a conservat” foarte bine. Acum barbatul din viata mea e Fat-Frumos pentru mine.

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 3

  32. Să comparăm trăinicia relațiilor dintre părinții noștri cu generația noastră e deplasat.Vremurile erau altele,principiile după care se ghidau in relatia de cuplu erau diferite.
    Eu personal nu cred în trăinicia unei relații din adolescență. Sorry.Viața are un curs,are niște etape care trebuie trecute ,e nevoie de experiențe care să te maturizeze. Ca atunci când ei decizia de a-ti uni destinul cu cineva să fie cea corectă. Ce experienta de viață ai la 14-16 ani?La ce te raportezi când spui că asta e jumătatea mea?Cunosc destule cupluri în jurul meu aflate în cazul discutat.O parte s-au despărțit după destui ani,restul mimează familii fericite. Iar ceilalți s-au blazat,au copii,rate,s-au îngrășat, au îmbătrânit.Stresul,nesiguranța zilei de mâine,lipsa banilor, mizeria socială își pun amprenta pe viața de cuplu.
    Și dacă am deranjat cu ceva, vă confirm din proprie experiență diferența care exista intre o femeie luată de nouă, la o vârstă destul de fragedă, crescută lîngă mami și tati și o femeie rămasă fără părinți de tânără, obligată să se descurce singură în viață.

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

  33. Imi permit sa te contrazic Mihai,cu propria mea experienta.
    Am fost “combinat/impreuna” cu frumoasa mea acum vreo 18,19 ani…..inceput de liceu.Iubire mare.Viata ne-a despartit….fiecare a mers pe drumul lui.Eu am mai cautat-o pe ea de-a lungul timpului,dar se mutase….rudele ei plecasera din tara.Dupa cativa ani,am aflat ca e maritata si are copilAm plans,si am decis sa nu o mai caut,nu avea rost sa ii stric viata.A se intelege,in timpul asta am fost implicat in alte relatii/aventuri,nu am ramas calugar.Dupa alti cativa ani,ma gaseste ea.Pe feisbuc.Fugise de “sotul” ei,zic “sotul” ca nu era casatorita cu acte.Era un om abuziv si violent,inca are amintire de la el niste oase rupte.Copilul a ramas la el,ca avea casa,si ea a fugit efectiv pe strada doar cu hainele ea.S-a casatorit,de data asta a dat peste un betiv.Cand ne-am “regasit” noi,era maritata legal cu betivul.Urmarea?Ne-am mutat impreuna,a divortat,ne-am casatorit,am trecut prin multe,bune si rele,si au trecut 5 ani de cand suntem impreuna iar.Concluzia:in fiecare dimineata cand ma trezesc ma uit in stangaea,si ii multumesc divinitatii pentru ea si pentru.O iubesc mai mult decat orice,si sper(cu femeile nu sti niciodata),ca sentimentul este reciproc.Sunt cel mai fericit barbat din lume.
    PS:ca o coincidenta absolut stupida,aseara am terminat de recitit Shogun:))))

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 3

    • @chris 06,nu numai că nu îl contrazici,ci îi dai dreptate. Perioada cât ați fost despărțiți și experiențele neplăcute au facut-o să se maturizeze și să te aprecieze mai mult acum.Tu o iubești pentru tăria de caracter ,iar ea pe tine pentru grija,respectul și atenția pe care i-o porți.Acestea sunt lianții care fac să funcționeze o relație. Acestea sunt experiențele despre care vorbeam în comentariul meu.Când i-am spus Doamnei mele,venită și ea dintr-o relație mizerabilă,prima dată mulțumesc pentru masă și am pupat-o ,a rămas cu gura căscată. La fel si când i-am mutat falca unui nesimțit care a făcut o remarcă jignitoare la adresa ei pe strada Remarcă făcută de un arab în franceză.Puteam să ma fac ca nu am auzit,la vremea aia încă nu aflase că vorbesc și franceză.Doar că eu consider că femeia care m-a făcut să devin un om mai bun,care are grijă de mine,care mă acceptă cu mai multe rele decât bune,care mi-a acceptat trecutul merita toată afecțiunea si protectia mea.Iar lucrul ăsta nu îl știam acum 20 de ani.

      Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 1

  34. Relatie in liceu, vraja marii, continuat in facultate, terminat la 2 ani dupa facultate! Bifat! Daaar am prieteni casatoriti in jur de 40 de ani, s-au cunoscut ea 15, el 19 fericiti, voiosi si sanatosi! Ca sa si crezi asa ceva ai putea sa le iei un interviu – au povesti pe care sa le scrii cel putin o luna!!! De exemplu, intr-o noapte ea a visat ca el ar avea o amanta pe nume Mihaela; s-a trezit brusc si a inceput sa-l zgaltaie strigand “cine-i Mihaela????” S-a trezit si el nauc si a inceput sa urle “cine-i Mihaela?” …Ridem cu ei, cu totii, de fiecare data cand ne amintim!

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 3

  35. Eu, dupa patruzeci de ani de casatorie il iubesc si mai mult, pentru ca il cunosc si mai bine, iar el ma iubeste pe mine la fel ca la inceput, pentru ca zice ca mai mult nu se poate. Culmea e ca am castigat si la 6 din 49.

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 2

  36. De la 22 ani pana la 29 am avut o relatie lunga. M-am tinut de ea in draci desi ajunseseram complet diferiti. Nu vroiam sa accept ca e over. Ce sa-i faci? M-am uitat la prea multe romante. A mai trecut un an, apoi am ramas singura, am inceput sa ies din cochilie, am plecat, am cutreierat, singura, apoi cu noi prieteni, mama ce sentiment fain a fost. Atunci mi-am dat seama ca daca nu ai cunoscut si experimentat si ai avut putina libertate sa faci ce vrei tu, devii un frustrat mare cat casa. Ca sa vezi, multi din jurul meu mi-au spus asta. Regreta ca s-au casatorit de foarte tineri, ca nu au experimentat si altele. Ca nu au stat un pic liberi sa se cunoasca si ei, ce vor, cum vor, pe cine vor. Acuma la 34 de ani, jumate din prieteni sunt divortati, unii nici nu mai vor experienta de casatorie, si jumate liberi, dupa relatii lungi la tinerete. 1-2 exceptia de la regula. Dar nu bag mana in foc ca sunt fericiti. Probabil ca mine in trecut, se tin cu dintii de relatie. Concluzia mea: in ziua de azi ce dureaza e dupa 30 de ani si dupa ce ti-ai scos toti balaurii de experimentat din cap. Cunosc si oameni fericiti, dar ajunsi acolo dupa multe lectii de viata.

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  37. Stiu ce zici
    Sunt de acord cu tine
    Nasii mei de cununie – impreuna din clasa a 8-a. Dar intre timp el isi gasise o duduie la care se mutase, ea s-a vaitat pe la toti inclusiv la aia , mama lui l-a amenintat ca nu il mai ptimeste acasa daca isi lasa nevasta. Si nu a mai lasat-o.
    Dar nu mi-ar placea sa fiu ca ei- el la fiecare 3 vorbe ii spune ca e blonda sau ca e fix ca ma-sa de tuta.
    Iar ea – da da da zice iubi ce vrea xa eu tot ca mine fac.
    Mai bine singur nene decat asa.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • Si eu am auzit multe :))) dar cand aud imi zic “asa nu”. Se pare ca la foarte multi nu tine. Bascalie in familie cat cuprinde, insulte, frustrari, care dau pe afara in public si totul devine penibil.. Toti cred ca am avut asemenea experiente. Pentru ce? O viata avem. Asa le zic si parintilor mei, daca cumva sar calul si ma mai iau la rost cu “da ce vrei sa faci cu viata ta?”. Sa o traiesc.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  38. si noi tot exceptia.
    suntem impreuna de la 16 ani, la 21 ne-am luat cu acte si de-atunci au trecut 29 de ani.
    care-i treaba?
    ne-am dezvoltat perfect amandoi, facultati, masterate, studii postuniversitare, joburi cu 200 de oameni in subordine, copil, o afacere impreuna.
    cine e fericit permanent? fericirea e o stare de moment, de conjuctura. dar am trait multe bucurii impreuna, multumiri, realizari.
    si multe suparari, regrete, dezamagiri.
    ne iubim f mult si-acum, chiar nu mi-as imagina viata langa un alt barbat.
    ne-am respectat personalitatea, ne-am ingaduit unul pe altul si am avut orice libertate pe care ne-am dorit-o, de la hobbyuri, pana la grupuri diferite de prieteni. pe om il enerveaza grozav consensul si zice ca da!-da!-ul permanent intr-o relatie duce la moartea ei.

    totusi suntem dependenti unul de altul, mai ales el, ca eu stiu sa fac si injectii si prisnite, yes!

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 3

  39. Sunt de 21 de ani impreuna cu sotia mea, de la 16 ani. La 19 ani ne-am mutat impreuna, copiii au venit mai tarziu, la 27, respectiv 28 ani. Am fost si ramanem diferiti ca si personalitate, pasiuni dar impartasim aceeasi perspectiva asupra vietii si aceleasi principii morale, ne completam pe deplin.

    Cred cu tarie ca ne iubim mai mult ca niciodata si ca sentimentele s-au consolidat si sedimentat de-a lungul anilor .. relatia a evoluat si ea, in mod firesc, ca si noi. Pasiunea a ramas acolo, ba chiar accentuata as spune de comfortul emotional pe care ni-l inspiram reciproc.

    Daca asta inseamna ca am tras lozul castigator si mi-am gasit sufletul pereche … atunci da, sunt foarte norocos…

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 3

  40. Mihai, a plouat cu minusuri la comentariile care iti sustin ideea 😀

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • @Bia, pentru că oamenilor le place să se mintă singuri. Asta fac cel mai bine.

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 10

      • @Mihai, nu e mai simplu să ascuzi gunoiul sub preș decât să admiți ca e vraiște casa și să te apuci de curățenie generală? Funcționează atâta vreme cât nu se impiedică vreunul de covor.

        Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

      • @Mihai,mă leg de răspunsul tău ,să nu mai postez alt comentariu.
        Prieteni apropiați, s-au cunoscut la 14 ani.S-au plăcut,iubit,căsătorit.La 39 de ani lui îi explodează inima la propriu și moare.Un tip de nota 20.Inteligent, carismatic,cult,responsabil,muncitor.După 3 luni văduva găsește alinarea în brațele unui păduche leșinat, pictor,boem antisocial ,introvertit care nu a muncit în viața lui un minut.Discuție între fete:ce dracu ai găsit la lepra asta?Răspuns:mă fwute de mă urc pe pereți!Punct.Fata muncește pe brânci, i-a cumpărat mașină la iubi,care când nu are inspirație se retrage în altă cameră să aprofundeze, nu iasă în lume pentru că iubi ei nu se coboară la nivelul muritorilor de rând. Și acum întrebare pentru fericiții în căsnicie, care dau minusuri în draci:dacă Doamna din poveste ar fi acumulat un pic de EXPERIENȚĂ pe parcursul vieții,mai era cu Iubi?

        Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 2

      • @Mihai, eu ca vrei, ca nu vrei, eu am sa-ti dau un like la acest comentariu. Nu cred ca exista o alta persoana care sa ma fi mintit atat de mult pe cat am facut-o eu. Si n-am mintit pe nimeni atat de bine cum m-am mintit pe mine. Eu nu doar ca-ti sustin ideea, dar plusez si bag toate relatiile in aceeasi oala, cu riscul de a mi-o lua peste bot. Poate exista si cazuri fericite insa eu nu pot vedea altceva decat ipocrizie. Zic asta, pentru ca la randu-mi am fost o ipocrita. Niciodata n-am strigat in gura mare ca as fi nefericita si mereu am afirmat sus si tare ca dragoste ca a mea nu are nimenea, niciodata nu mi-am vorbit sotul de rau, iar lumea ne vedea cel mai solid cuplu, eram invidiati pentru o relatie atat de reusita, iar noi cumva ne mandream cu asta, de parca eram la un concurs de popularitate pentru casnicii fericite. Dar una e sa lasi impresia sau chiar sa afirmi ca ai avea o casnicie fericita si alta se intampla cu adevarat atunci cand nu va vede nimeni. Vorbesc la trecut pentru ca in ultimul an ne-am hotarat sa dam cartile pe fata, atat fata de noi, cat si fata de altii, am pus in discutie si am fost la un pas de un divort. Am renuntat la idee, din comoditate, din obisnuinta, din motive financiare, din frica, din toate adunate. Cert e ca am ramas impreuna, dar amandoi gandim acelasi lucru referitor la relatii, iubire si casnicii. Multe cunostinte si chiar si multi prieteni au avut un soc, spunandu-ne ca mereu eram dati drept exemplu. Teapa! :))

        Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 2

  41. Dacă atunci când nu-ți convine ceva la “celălalt” dar nu-i spui să nu-l superi/il iubești/ți-e teamă de reacția lui, atunci relația e inexistență. Dacă vă certați ca la ușa cortului, dar “vă iubiți ca-n prima zi”, atunci inseamnă că așa vă place vouă. E imposibil ca o relație să inceapă in adolescență și să dureze “o viață” fără să se erodeze, dacă nu există echitate in relație. Suntem total diferiți și e bine să nu fim “umbra celuilalt”, să avem păreri si să le expunem corect. De ce să “gândești/trăiești/vorbești” prin prisma celuilalt când esti parte din relație?Oare ajungi să stai cu “celălalt” că “te-ai invățat” de fapt și a devenit o rutină, din care ți-e greu să ieși. Motivele? Teama de “necunoscut”, și “ți-e mai bine așa”. Și la “o vârstă” ajungi să regreți. De ce să regreți ce n-ai avut curajul să faci la vremea potrivită când schimbarea o poți face oricând dorești?

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • P.S. Jumătate din fostele mele colege de liceu sunt divorțate cu/fără copii. S-au măritat la 19 ani cu relații incepute de pe la 16-17 ani, erau nebune după soții lor la nuntă iar acum când ne aducem aminte de vremurile alea, spun că au fost nebune că s-au măritat cu ei. Niciuna nu s-a recăsătorit, preferând relațiile fără acte și le e bine astfel. Cam așa stă treaba, in viață trebuie să fii fericit, fiindcă o viață ai.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  42. Am aflat asta pe propria piele, caci tocmai m-am despartit, dupa 4 ani si jumatate de relatie, de iubitul cu care am inceput la 19 ani.
    E timpul sa trecem la etapa urmatoare 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  43. Imi ador sotul, suntem din clasa a 11a impreuna, de 12. Mi se pare extraordinar omul in care s-a transformat, il admir si respect enorm. Pana la urma despre asta e vorba, daca noul tu ii place la fel de mult sau mai mult celuilalt. E minunat sa descoperi noi si noi aspecte ale celuilalt si sa te gandesti bahi ce tare e omul asta 🙂 mi se pare aiurea ideea ca trebuie sa treci prin experiente de kkt pana sa gasesti pe cineva ok.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 4

    • @Sara, unde am scris eu “până să găsesti pe cineva ok”. TREBUIE SĂ TRECI PRIN EXPERIENȚE CA SĂ TE GĂSEȘTI PE TINE ÎNSUȚI. A propos, aș vrea și părerea soțului. Sub anonimat desigur. Poate lui nu-i place omul care ai rămas după ce el s-a transformat.

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

      • :)))Poate. Atunci va divorta. Momentan nu e cazul. Prin experiente treci si impreuna. O relatie esuata te invata ca trebuie sa te feresti de un anumit gen de om. Daca e totul ok, nu e cazul sa te feresti de nimic, nu? E ciudat articolul, nu e chiar ok sa le ceri celor care au ales intr-un anume fel sa se justifice. Ar fi super smart din partea mea sa zic, hei, suntem din liceu impreuna hai sa ne despartim, ca lumea zice pe bloguri ca nu e ok, nu? 🙂 sau cum? Noi suntem fericiti, dar pentru ca suntem de prea mult timp asa, sa ne despartim! Daca vreodata relatia noastra va esua, cu siguranta nu va fi din cauza ca suntem din liceu impreuna. In fine, pe blogul asta au fost atacate femei pentru ca sunt grase (e incredibil sa judeci un om pentru cum arataaa!!!!) daca fata ta va ramane cu prietenul din liceu si vei vedea ca sunt de fericiti, ii vei spune sa divorteze, nu? E bine ca ne preocupa fericirea altora, dar s-o facem prin alte mijloace, de exemplu voluntariat, donatii etc

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 7

        • @Sara, eu NU AM CERUT NIMĂNUI SĂ JUSTIFICE ceva. Simplul fapt că ai simtit nevoia să-ți strigi fericirea aici, pe mine mă face să mă îndoiesc că e reală. Punct.

          Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 4

      • Eu cred ca cei care se mint pe sine sunt cei care isi spun ca din relatii ratate se descopera pe ei insisi. Sau toti cei casatoriti se mint pe ei insisi. Logic ca 30 de ani de experimentat sunt mai valorosi decat 10, nu? Dupa 40 de ani de relatii esuate si aventuri siiigur esti la un nivel ridicat de spiritualitate si cunoastere de sine. Si asa mai departe. De curiozitate, exista un moment optim sa-ti cunosti viitorul sot? O durata optima a relatiei? Sa stiu daca divortez sau nu :)) Dar este un articol de blog, scris sa rezoneze cu majoritatea si sa irite cativa pentru a nu fi rubrica de comentarii plictisitoare. PS: Sotul e de ajuns? Mai trebuie sa aduc alti martori sau dovezi aici? PPS: Exact acelasi pattern ca la articolul despre persoane supraponderale. Majoritatea sunt slabi (sau isi doresc sa fie), deci hai sa-i atacam pe cei minoritari. Hmm, s-a mai vazut asta oare prin istorie?

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 6

        • @Sara, draga mea, dacă tu ești fericită și simți asta din adâncul sufletului tău, de ce n-ai închis tu frumușel articolul meu cu un zâmbet ironic în coltul gurii? De ce-ai ținut să-ți zbieri fericirea aici? Well…
          Comparația cu grasele (și ele atât de fericite că sunt grase și cine le place le place așa cum sunt) nu face decât să mă convingă că ai problemuțe. Mari. Că nu le accepți e treaba ta.
          Te pup.

          Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 4

  44. Mai oameni buni, citesc unele comentarii si nu-mi vine a crede. Omul spune “Nu cred in…”. Inteleg ca cine il contrazice sustine ca omul nu crede, nu? :))))
    Acum, pe subiect: hai sa ne gandim, cati cunoastem din cei care s-au combinat “necopti” si au terminat relatiile si cati cunoastem din tabara cealalta…dupa aia, facem proportiile si putem trage niste concluzii

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  45. Bai, imi pare rau, dar articolul asta nu e gandit deloc, ca sa nu zic din putul gandirii si sa te superi.:)
    Uite, vara-mea e cu al ei barbat de cand erau amandoi in clasa a 12-a, de la 18 ani. Acum au 39 de ani. Si sunt fericiti si se iubesc la fel de mult. Si nu, nu mimeaza fericirea in familie.
    Nu s-au dezvoltat identic cum scrii tu in articol. Au invatat in atatia ani sa-si accepte diferentele dintre ei sau sa si le tolereze. El e mai artist, ea e pragmatica. Ea face sport in exces, el e mai lenes. El e foarte sociabil, ea mai deloc. De cand au copil, a devenit si ea mai sociabila ca na! trebuie sa vorbeasca cu alte mamici 🙂 Si de atatia ani de cand sunt impreuna s-au despartit o data pe la 23 de ani, au stat un an separati si apoi au revenit. Si de atunci sunt un cuplu reusit. Si nu, nu s-au casatorit fiindca nu cred in institutie, asta nu inseamna ca nu-s cel mai solid cuplu pe care-l stiu.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 8

    • @Oana, ooook, articolul meu nu e gândit deloc pentru că știi tu UN SINGUR EXEMPLU. Care exemplu este despre ceea ce crezi tu că e în familia aia, nu despre ce este cu adevărat. Care exemplu este despre doi oameni care au stat despărțiți un an la vârsta de 23. Yeah right, nu e gândit deloc.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 2

      • Mihai, presupanand ca eu cred despre o singura familie ca e adevarat ceea ce spun, tu crezi despre toate familiile care intrunesc conditiile din articol ca e adevarat ceea ce sustii. Si nu cunosc doar un exemplu, mai stiu cupluri, fosti colegi de-ai mei de liceu care sunt impreuna si azi. Am scris exemplul de mai sus fiindca e din familia mea, la ceilalti nu stiu sigur, nu pot garanta ca mimeaza au ba fericirea.
        Ma intreb la care din noi sunt mai mari sansele de greseala. Eu fiindca vorbesc de o familie pe care o cunosc indeaproape, tu fiindca generalizezi despre toate familiile pe care nu ai cum sa le cunosti.
        Ce-are a face ca au stat despartiti 1 an, daca ulterior au revenit si au continuat relatia inca 16 ani? cu ce invalideaza?

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 7

        • @Oana, cu faptul că într-un an de zile poți să EXPERIMENTEZI o grămadă de chestii. Că poate tocmai acest experimentat i-a convins că le era mai bine împreună.

          Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  46. Ma regasesc total😂

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  47. Am plâns, foarte adevărat ce scri tu Mihai, duamneajută.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  48. Dacă vă spun că prima oară am fost ”prieten” cu nevastă-mea când eu terminam a 8-a și ea a 6-a mă credeți? 🙂 Mă rog, a urmat o pauză de vreo 7 ani și pe urmă am luat-o de la capăt. Nevastă-mea jură și-n ziua de azi că încă mai are scrisorile din 1984! După 23 de ani de ”căznicie”! Restul mai discutăm la prima întâlnire tete-a-tete, la o bere! Și nu, mie nu mi se termină berea niciodată!!!! 😀

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

    • @VictorR, chapeau pentru creier. Pentru creierul de a lua textul meu așa cum e. Nu-mi vine să cred câți omeni care se mint singuri s-au simțit datori să-și urle azi pretinsa fericire pe blogul și Facebook-ul meu.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

      • Apăi…eu știu? Sunt inginer de sârme de meserie. Eu cam iau lucrurile de-a dreptul. Și-mi place să cred despre mine că-s ca-n poezia veche: ”Nici n-am cerșit / Nici n-am furat / Nici cine mi-a greșit / N-a stat…”

        Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  49. Eu gandesc asa … ce reprezinta dragostea, iubirea pentru noi? De cat avem nevoie pentru a fi multumiti? Putem noi sa ne iubim neconditionat partenerul? Daca crezi in dragoste, crezi si n aia de a inceput in liceu, si n cea dintre doua pers de acelasi sex si n toate formele ei … Daca vorbim statistic da… relatiile din liceu nu dureaza….dar de ce sa comentam noi cum se iubesc unii sau altii. Daca unii viseaza la un partener intelectual in timp ce altii vor un trup bine lucrat nu inseamna ca primii se vor iubi mai mult sau mai bine decat ceilati. Am avut norocul sa mi cunosc iubirea la 18 ani, 12 ani mai tarziu suntem inca impreuna…avem o infinitate de amintiri si experiente care sunt baza solida a casniciei noastre. Nu mai suntem indragostiti, suntem unul si acelasi. Si cand ne certam la cutite, ne cunoastem atat de bine incat stim ca niciunul dintre noi nu vb serios…Tot ce as putea visa cladesc cu el si tot ce avem acum a fost doar un vis acum 12 ani …

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  50. Nouă ne-a ținut un profesor în liceu o teorie scurtă pe tema asta. Pentru cei interesați: vârsta la care ești apt psihic pentru o relație este 27-28 de ani. Fizic, se știe, o iei rara mult mai devreme. Cam greu să faci o medie între 17-18 și 27-28. Unii reușesc. Alții nici măcar nu își propun să reușească.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  51. Off, mereu ajung aici la coada zilei când toată lumea a spus tot ce era de spus 🙂

    În opinia mea, este greșit să spunem ”căsnicie/relație fericită” și mult mai corect (față de noi înșine și față de societate) ar fi să spunem (și să simțim) ”căsnicie/relație reușită” – adică una în care te simți împlinit, confortabil fizic și emoțional, în care ai mai multe satisfacții decât dezamăgiri.

    Cum spune și @moatza, fericirea durează momente și rămâne în amintiri. Fericirea n-are program non-stop, 24/7 ani în șir.

    Nu chiar adolescenți, dar ne-am adunat pe la 20/24 ani și în 36 de ani împreuna încă nu ne-am împărțit. Ce-i drept, ne-am înmulțit un pic 🙂

    Sigur că au fost momente când eu i-aș fi crăpat capul iar el m-ar fi strâns de gât – doar momente. Dar privind în urmă (cu experiența acumulată), aș face aceeași alegere.

    Cât despre ”ne iubim ca-n prima zi” – asta-i o aberație! Mai întâi că, în prima zi a oricărei relații abia afli cum îl/o cheamă, nici vorbă de iubire. Mai apoi, sentimentele se schimbă odată cu noi. Unele evoluează, se aprofundează, altele dispar. Chestie de noroc dacă ele merg în tandem cu ale partenerului.

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

  52. “Asta ar fi singura conditie..”, “in viata..trebuie sa treci prin..”
    Funny

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  53. Aveam câţiva prieteni comuni, așa am ajuns să ne cunoaștem. Ne.am cuplat la 20 de ani, pentru că eu aveam nevoie de un partener la o nuntă în familie, voiam să scap de neamuri și veșnicele întrebări indiscrete. Și mi.a plăcut că.n seara aia, deși știa că totul e de faţadă, mi.a zis zâmbind că l.a anunțat pe tata că voi lipsi câteva zile de acasă. Nunta a fost într.o sâmbătă, eu am ajuns acasă miercuri. :))) Suntem împreună de 8 ani, ne.am căsătorit anul trecut. Nu credem în dragoste la prima vedere, n.a fost cazul la noi. Băi, da.l iubesc. Și când văd cum îi sclipesc ochii atunci când mă vede…pfoai! Mă topește. Comunicăm, vorbim foarte mult despre orice! Nu ne.am impus limite unul altuia, ba chiar ne.am încurajat. Ca idee, pe lângă job, am un hobby care.mi aduce venituri extra. S.a ţinut de capul meu, m.a încurajat…el zice că e fanul meu nr. 1 :))) Ieșim și separat, nu stăm bot în bot tot timpul. Logic că ne și certăm, avem momente în care ne gândim serios la crimă. Dar la despărţire…până acum n.a fost cazul. Nu știu dacă va dura o viaţă întreagă, dar momentan…facem o echipă bună.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • @Cătălina, :)))))
      ”Logic că ne și certăm, avem momente în care ne gândim serios la crimă” – demențială asta 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

      • @Laura. Am explicaţii plauzibile în caz de crimă! De exemplu, sâmbăta trecută ne grăbeam să ieșim în oraș. Ies rapid din duș, pun mâna pe uscatorul de păr și…exact ca.n filmuleţele de pe youtube, m.am trezit plină de pudră de talc. În momentele alea…deja mă gândeam la niște saci de gunoi, din ăia zdraveni și un fierăstrău. Avem glume de autobază, ne jucăm farse unul altuia…

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

  54. Pingback: mihai vasilescu blog | Țara nefericiților fericiți

  55. Mai am în comun imensa pasiune pentru muzica rock și faptul ca încă sunt fan Metallica (cred totuși că exista o genă pentru asta😃) De 27 de ani.
    Cred, că sa revin la topic, că undeva sub 1% dintre relațiile din adolescenta reușesc.

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  56. Nici eu nu cred. Dar in adolescenta credeam cu tarie in iubirea pe care i-o purtam unui tip de la mate-fizica, iar el nici nu stia cum ma cheama. Si l-am iubit asa tot liceul. Acum mi se pare un tip plictisitor (ne-am intalnit gratie facebook-ului si am iesit la o cafea). Pe sotul meu l-am cunoscut la 30 de ani si cateva luni, suntem de cinci ani impreuna si inca nu m-am saturat de el. El zice ca sunt o scorpie, dar stiu ca ma iubeste.
    Pe de alta parte, sora-mea si-a cunoscut viitorul sot la 17 ani, s-au casatorit la 21 ai ei si au divortat zece ani mai tarziu. Dupa inca trei ani s-au impacat, dar cred ca le e frica sa mai semneze ceva!

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  57. Eu am 49 ani , 30 de căsnicie cu de toate……OK ! Fiică-mea 24 ani , 9 ani de “prietenie” și acum eject, sau schimbat multe…..Da ai dreptate

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  58. Funny thing, vorbeam cu fostul din liceu ce s-ar fi intamplat daca ramaneam impreuna – probabil ne-am fi casatorit si am fi avut copii de mult timp, numai de gura lumii. Gand care acum ma deprima cu desavarsire. Plus ca nu-mi mai place neam de el.
    Bine ca unele lucruri se incheie la timp 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  59. Eu cred ca varsta la care poti sa recunosti iubirea, sa o definesti si sa ti-o asumi este diferita de la om la om. Si asta poate sa se intample la 16 sau la 70 de ani deopotriva. La 20 de ani eu cred ca eram cu mult mai imatura emotional decat erau colegele mele de generatie la 16 ani . Deci , despre ce vorbim ?!
    Presupunand ca ai facut alegerea corecta a omului tau, ceea ce conteaza de fapt cu adevarat este modul in care alegi sa iti construiesti si sa iti cresti relatia in timp. Si felul/masura in care partenerul tau contribuie la “proiect”.
    Am avut bucuria sa ma intersectez cu oameni ce mi-au fost dragi intr-un moment al tineretii mele. Nu-s multi, dar toti au crescut frumos, sunt astazi impliniti si par a fi si pe deplin fericiti. Am astfel o dovada ca as fi putut face si alte alegeri inspirate, desi evidenta lor evolutie se datoreaza celor care le-au fost ulterior alaturi. Intr-un final poate ca toti devenim suma amprentelor celor pe care ii iubim de-a lungul vietii noastre.
    De 24 de ani sunt in aceeasi poveste cu prietenul meu cel mai bun. A fost si este”timp de calitate”, investit cu folos …:), in care am facut impreuna 2 copii faini si ne-am transformat individual si impreuna de 1000 de ori. Nu am evoluat intotdeauna in aceeasi directie si nici in acelasi ritm. Fericirea a avut, in toti acesti ani, esente, forme si culori diferite.
    Din cand in cand, dupa niste reguli nestiute, ne redescoperim si reindragostim unul de celalalt. Cu tot cu fluturi in stomac. Da, stiu ca suna a cliseu. Dar pana acum s-a intamplat ori de cate ori a fost nevoie. Cu alte cuvinte, avem rabdare si un strop de noroc … :).
    Ideea e ca ne place cine suntem acum, individual si impreuna, mult mai mult decat cine eram la inceputul casniciei noastre si stim ca felul in care ne-am crescut unul pe celalalt este de fapt secretul nostru. Doar al nostru.
    Ca sa rezum, cred ca in orice moment al vietii ti se poate intampla sa te indragostesti pentru totdeauna si sa ramai asa. Si sa fii fericit. Si da, chiar este o loterie. Atat alegerea initiala cat si ceea ce se intampla dupa aceea. Indiferent de experiente anterioare. Restul e poveste .

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  60. Articolul este o generalizare. Eu fac parte din exceptii. Din pacate, societatea evolueaza spre „relatii la minut”. Si minutul ala, da, se refera si la sex. O relatie este intre doi oameni. A presupune ca daca la 35-40 de ani te apuci de o relatie, asta iti va garanta succesul, este o idiotenie. Oamenii se schimba toata viata, chiar si la 40. (Oare te-am oripilat?) Pentru o relatie trebuie sa muncesti, sa comunici, sa ai si sa oferi libertate. Altfel nu o sa mearga nici la 50 de ani, nici dupa 100 de parteneri (si aici, de fapt, o relatie stabila te ajuta sa te descoperi dpdv sexual, nu aventuri de o noapte, o luna, doua; dar ce stiu fraierii astia de psihologi, nu? Ei doar au studiat asta). Din pacate, nu cred ca voi castiga la 6 din 49. Insa, nici nu cred ca asta m-ar face mai fericita.
    Mult succes cu urmatorul articol!

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 3

    • @Lavinia, dap. Încă un cuplu fericit. Felicitări!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  61. Nu am citit comentariile, doar articolul tău. Există asemenea relații, scriu pe scurt.
    Eu 15, el 17, colegi de liceu, ne-am văzut, inimile o iau razna… când eu am 22 și el 24 (fără pauză în relație) căsătoria!
    Îl iubesc de mor și acum la 47 de ani, deci da… se poate!

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

    • @camelia, citește și articolul de azi.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

      • Îmi cer scuze… nu l-am citit, nu mai am acces la net în timpul zilei, îl voi căuta.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  62. Mie mi s-a parut absolut firesc sa ne dezvoltam impreuna, nici nu-mi imaginez cum s-ar fi putut intampla altfel. Sigur, daca vorbim de genul de cuplu care isi face vacantele separat si considera ca e ok sa iasa la cafea cu o persoana de sex opus fara prezenta partenerului, probabil ca se ajunge si la astfel de evolutii separate. Dar pentru noi toate momentele importante s-au trait in doi, toate deciziile importante s-au luat in doi si chiar daca am avut intotdeauna timpul nostru, prietenii nostri si hobby-urile noastre separate, cea mai importanta persoana a ramas intotdeauna celalalt si cel mai frumos timp a fost cel petrecut cu celalalt. Aveam 18 ani, au trecut 11, dar mi se pare ca relatia s-a intarit in loc sa se deterioreze. Nu stiu daca am avut noi noroc sa ne asemanam atat de mult in ceea ce priveste modul de a vedea viata sau pur si simplu ne-am dezvoltat impreuna un mod comun de a vedea viata, dar rezultatul a fost unul bun.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  63. Parerile unui om frustrat care nu stie ce vrea de la viata si care crede ca detine adevarul suprem intr-o situatie de viata pe care nu a cunoscut-o ci despe care doar a auzit cate ceva. Constiinta si respectul fac diferenta intre oameni si regnul animal. Altfel, ne intoarcem la Roma antica. Nu demult; acum 2000 de ani. Barbat nu e ala care zboara din floare-n floare ci ala care indura cu aceeasi femeie. Si invers. In rest, fiecare crede si traieste cum crede. Atat, pt ca altfel ne intoarcem la povestea cu nebunul care arunca piatra.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  64. Pingback: mihai vasilescu blog | Karma știe când ești prost?

  65. Am inceput relatia la 17 ani si am incheiat-o la 40. Deja nu mai era nimic! Dupa 4 luni de suparare, am devenit cei mai buni prieteni si ne ajutam in orice, avem incredere unul in celalalt iar ptr cei doi copii suntem parintii nedivortati.
    Parerea mea in povestea asta, da… relatiile din adolescenta nu au sorti de izbanda pe termen lung. Crestem, ne maturizam, ne schimbam iar cel de langa noi nu intelge de ce se intampla acest lucru. Ajunge chiar sa ne reproseze .
    Si inca un amanunt: iubirea adolescentina nu se cimara cu iubirea persoanei mature. Se spune ca nu uiti prima iubire, asa este, dar ( parerea mea) iubirea care te mistuie si este mult, mult mai puternica, este cea care vine cand esti o persoana adulta.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  66. casatorita la 21 cu un el de 25, 2 copii, casa , masina, catel, purcel, facultati, mastere…de dezvoltat ne-am cam dezvoltat cam in aceeasi directie pt ca pbil am imprumutat unul de la celalalt. Dar fericire?! Ce e aia ?! Multumire poate, dar fericire nu prea mai curge pe pereti…iar unii ar cam arunca cu pietre in mine pt ca al meu sot spala, calca, gateste , face curat cot la cot cu mine,aduce banii suficienti acasa si…si..cred ca tot ce a mai ramas este respectul pe care ni-l purtam unul altuia, faptul ca tragem la aceeasi caruta si ca ne iubim atat de mult copiii (tineri deja de 20-24 ani)incat stim ca trebuie sa le oferim o familie, familia lor cu mama si tata. Ciudat e ca daca ma intrebi, daca as da timpul inapoi tot aceeasi alegere as face…oare e iubire sau minciuna? Cine stabileste, ce unitate de masura exista sa imi spuna adevarul?

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  67. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce te faci dacă vine momentul ăsta?

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *