Să presupunem că eşti un specialist de talie mondială în ceva, orice, în mecanica fluidelor să zicem. Perfect, nu există nicio problemă câtă vreme îţi vezi de viaţa ta, participi la conferinţe, inventezi chestii sau mai pe scurt mergi pe burtă.

Practic, totul e absolut ok până îţi vine tâmpita idee să publici pă net (pe un blog să zicem) un articol despre şmecheriile astea la care te pricepi tu ca nimeni altul. Ei bine, se cheamă că te-a mâncat în cur. Nu există nicio şansă, nici măcar una, zero, nada, să nu apară cineva care să nu-ţi spună că eşti un prost şi că ştie el mai bine despre ce este vorba. Ba chiar să-ţi şi explice, cu lux de amănunte, cât eşti de paralel cu domeniul respectiv.

Ok, am exagerat un pic cu exemplul de mai sus, dar am facut-o intenţionat ca să înţelegeţi cam cum stau lucururile pe internet. Orice ai scrie, despre orice ar fi vorba, oricât de simplu ar fi subiectul, o să apară un omniscient d-ăsta care te va lamuri că eşti un prost şi că lucrurile stau cu totul altfel. Mai mult de atât, consideră că e de datoria lui să facă asta. Să te lumineze, cum s-ar zice.

Tu doar trebuie să spui sărumâna şi să mulţumeşti zeilor că augusta lui făptura şi-a coborât harul asupra ta şi te-a luminat. Faptul că multe dintre argumentele lui nu au nicio legătură cu subiectul este un amănunt absolut insignifiant.

Ieri, chiar ieri, mi-a dat decisiva un tataie (serios, chiar e un tataie) care s-a pișat cu grație pe unul dintre cele mai mișto spoturi publicitare pe care le-am văzut vreodată. Iar argumentul lui suprem a fost, țineți-vă bine, a fost: fiu-meu a studiat publicitatea și lucrează în publicitate. La Londra. Bine, boss!

Înțelegeți? Fix ca și cum fie-mea ar fi neurochirurg, așa că eu aș fi pe deplin îndreptățit să fac din când în când niște lejere operații pe creier. Unde mai pui că taică-meu a fost inginer chimist, cu vreo două-trei invenții la activ, deci trebuie dăcât să pun mâna pe un pahar Berzelius și gata, lăsați premiile Nobel să vină la mine.

Frate, nu-i mai suport. Fac eforturi imense să nu le arunc nişte vorbe care ar face să roşească şi un băeat crescut în inima Ferentarilor. De fapt, mint, nu fac. Chiar le arunc.

mihai_vasilescu_internet_prosti