35,615 cititori

Suntem călăii propriilor noastre vieți

Ieri m-a mâncat în partea unde nu mă bate soarele s-o întreb pe Elena dacă a mai scris oareșce. Zece minute mai târziu, m-am trezit pe email cu textul de mai jos. Cred c-am prins-o într-o pasă proastă sau ceva. Nu că n-ar avea dreptate, dar m-am simțit cu musca pe căciulă. Citiți și-o să înțelegeti de ce. 

………………………………………………….

Ne naștem ca mai apoi să ne grăbim să murim. Ne batem cu pumnu-n piept că suntem stăpânii propriilor noastre vieți, dar uităm să trăim prezentul, deși timpul ăsta care trece e al nostru și e tot ce avem.

Ne vindem de bună voie timpul celor care ne plătesc. Alegem job-uri bine plătite ca să ne cumpărăm scurte momente de fericire. Umplem pungile cu mâncare și haine ca mai apoi să le aruncăm pentru că nu avem timp să le folosim. Așteptăm weekendul cu înfrigurare ca să ne bucurăm de patru ore de distracție, dar uităm să trăim în celelalte cinci zile.

Alergăm după tramvai, metrou, claxonăm în trafic ca apucații doar pentru a ne bloca următoarele 11 ore într-un birou unde privim ceasul și numărăm minutele până la plecare. Ajungem acasă rupți în gură de oboseală și nu facem nimic cu timpul nostru. Alegem să îl dormim. Ne trântim în pat, iar a doua zi o luăm de la capăt într-o continuă numărătoare inversă spre nimic.

Ne programăm vacanțe viitoare, dar nu trăim în prezent. Străngem bani să renovăm, dar nu ne bucurăm de caldura căminului. Ieșim cu prietenii, dar suntem absenți pentru că timpul e ocupat de telefon, e-mail și job.

N-avem timp să vedem și să ascultăm. Dăm bani chitaristului de la metrou, dar nu ne oprim să-l ascultăm. Vedem în el doar un cerșetor și nu un om talentat. Suntem într-o goană permanentă spre niciunde. Ne pierdem răbdarea cu cei care au opinii separate. Punem etichete și rejectăm orice nu ne ridică în slăvi doar pentru simplul fapt că existăm. Ne stresăm, ne obosim și ne înecăm în inutil.

N-avem timp de pierdut cu vorbe frumoase. Am uitat să îmbrățișăm și să rostim un simplu “mulțumesc”. N-avem timp să spunem cuiva “bă, chiar ești mișto”, dar avem suficient timp de “bă, da’ prost ești”.

Venin și acid împrăștiem în jur. Dăm verdicte. Ultimatumuri. Părăsim și regretăm. Sau nu. Distrugem destine care nu ne aparțin și credem că avem timp să le reparăm. Ruinăm în jurul nostru tot ceea ce-am construit crezând că timpul e al nostru și că o putem lua oricând de la capăt. Și aflăm prea târziu că nu putem.

Visăm s-ajungem la pensie ca să ne jucăm cu nepoții, dar n-avem timp pentru propriii noștri copii. Muncim pe rupte ca să plătim un after-school și le cumpărăm fericirea cu un PS4. Dar spunem “nu” timpului pe care ar trebui să-l petrecem cu ei și pierdem ceva ce nu vom mai avea niciodată. Cerem timp liber exact de la cei care ar merita să-l aibă pe tot.

Suntem călăii propriilor noastre vieți pentru că n-avem timp să trăim.

Stressed business man rushing in the office

Stressed business man rushing in the office

161 de păreri la “Suntem călăii propriilor noastre vieți

  1. Frumos spus si scris. Adevarat tot ce e descris. Treaba cu rautatea vine din statura in care ne-am invatat: Noi vrem sa ne fie bine, si ni se pare logic ca e bine. Nu ne bucuram daca e bine pentru ca daca intrebi pe cineva care ti-ar raspunde sincer la intrebarea: “Tu te bucuri de ce ti se intampla cand iti iese ceva?” Iti tranteste un sec “Da, ma bucur.” insa in mintea lui este “E normal sa ma bucur si e normal sa fie bine”. De asta nu ne mai bucuram, ni se pare normal ca e bine. Cand e rau si ne dereglam de la toate cele bune, injuram de toti mortii, sfintii si alte baliverne, insa nu pe noi, Doamne feri’, cum, “Eu sa gresesc? Pleaca ma de aici esti nebun…” Nu stim sa luam viata si cu bune si cu rele.

    Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 2

  2. De-o vreme, dincolo de fascinația ce-o am față de moarte – în sensul filosofic, adică caut și citesc cam tot ce s-a scris despre asta, mi-e clar că singura certitudine e clipa prezentă. Și când mai uit, se întâmplă câte o chestie ce mă scutură la modul nasol. În ultimele zile, o prietenă ce părea veselă, plină de viață, puternică – s-a sinucis. O fată cu o boală nasoală dar despre care credeam că va prinde pensia, a murit la zece minute după ce-a postat nu știu ce pe FB. Stabilisem să ne întâlnim mai în primăvară când avea să se mai încălzească.
    Dacă ar fi să pledez pentru ceva, ar semăna cu ce ai scris tu. Ca să nu cad în vreun butoi de melancolie, aș nuanța doar chestia aia cu părăsitul. Cel mai mare bine ce ți-l poți face uneori, e să-ți iei tălpășița de lângă un toxic din ăla 😛
    Eu nu prea m-aș grăbi să mor, dar am înțeles că momentul nu e pe alese. Sper doar că până se va întâmpla să reușesc să fac două chestii ce ar putea lejer deveni regrete dacă nu le-aș bifa. Oi vedea cum o fi 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 39 Thumb down 3

  3. Azi m-ai întristat, Elena, tocmai pentru că e atât de adevărat ce ai scris. Şi când va veni finalul nu vom regreta ce am făcut, ci tocmai ce nu am făcut.

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

    • @Gabil, am si momente d-astea de gandire profunda. Nu doar intamplari amuzante. Desi, si acestor momente sa stii ca le dau eu o forma de amuzament.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 2

      • Şi alea amuzante au un miez şi nu te consider deloc superficială. Numai că de data asta chiar m-am întristat. Adevărul nu e confortabil.

        Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  4. Vai, Elena, dar Bătrânul Chinez de la mine din sat, stia lucrul asta….chiar mi-A zis intr-o zi: Bah , noi suntem liberi doar in vis.. in rest, depindem de salariu..

    Comentariu beton! Thumb up 62 Thumb down 1

    • @Redoo, si are mare dreptate prietenul tau chinez. Azi e si de leafa pentru mine. Am deja ziua ocupata cu niste calcule. Si nu doar ziua asta, pentru ca in urmatoarele sigur o sa ma gandesc la urmatoarea zi de salariu.

      Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 1

  5. Well, ain’t that a kick in the head?! 🙃
    Cred ca voi reciti articolul macar o data pe saptamana (in fiecare miercuri mai exact) ca sa ma trezesc la realitate.

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 0

    • @Betze, in ritmul asta o sa-l inveti “ca pe apă”🙂.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

  6. Multumesc, Elena pentru ca ne-ai atras atentia asupra noastra. Ne concentram la ce fac ceilalti si uitam de noi. Uitam ca uneori si noi gresim si in loc sa-i criticam pe ceilalti am putea sa incercam sa fim noi mai buni. Fiecare in parte.
    M-am trezit de curand ca parca nu mai stiu cine sunt, ca viata pe care o traiesc nu e a mea. N-am mai recunoscut nimic din visele mele.
    Cineva mi-a spus ca viata incepe la 40 ani. Si am hotarat sa incep sa traiesc…..sa-mi traiesc viata mea.
    Si iti doresc Elena “la multi ani”, multi pe care sa-i traiesti cu toata intensitatea!

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

  7. Mamăăă… ce bine le-ai zis!

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • @lulu, saru’mana. Textul asta chiar l-am scris in 10 minute pentru ca l-am simtit..

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

      • Cred ca ceea ce scrisasi tu rezoneaza cu mai toti lecturatorii acestui minunat blog. Caci avem comportamente similare, se pare. Ai scris frumos, asa ca de la umbra ficatului 🙂 iar pentru calitatea celor scrise io tare mult as vrea sa iei doua salarii luna viitoare

        Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  8. Ce frumos si ce trist in acelasi timp.
    Din pacate am ajuns(eu) la momentul in care chiar dacă imi fac timp pentru cei din jur, pe care eu nu vreau sa ii pierd din viata mea, sa ii sun, sa ii caut, sa vreau sa le fac vizite, sa se scuze ca nu au timp probabil ei nu conștientizează că sunt într-o spirală care le mănâncă timpul.
    Si obosesc sa fiu doar eu cea care trage de ei si am inceput sa schimb anturajul si sa continui sa ofer acest timp copilului si soțului meu.
    O chestie care mi-a dat de gandit a fost cand desi eu lasam totul la o parte dacă cineva ma solicita, eu nu sunt tratată la fel si se scuză ca am eu prea mult timp liber si ei nu.
    Si cand eram într-o zi trista ( soțul meu este plecat) si imi era dor de el si am cerut unei prietene sa ma însoțească la o plimbare de 1 ora pe faleză s-a scuzat că are de citit o carte.
    M-am simțit abandonată dar am ales sa nu mai bat la uși închise.

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 2

    • @Mary M, eu m-am trezit la realitate intr-o zi de duminica cand fiul meu iesea in parc cu tatal lui si-am spus ca vin si eu. M-a intrebat: e duminica, nu stai sa faci treaba in casa ????

      Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 0

      • :((

        Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

      • @Elena
        Exact revelatia asta am avut-o eu intr-o dupa-amiaza cand calcam rufe si copiii se jucau pe podea. Fii-mea imi tot zicea sa ma joc cu ele si eu ii repetam ca uite cate rufe am, cata treaba… A lasat capul jos si impingea la jucarii. Si m-a izbit!! Nu imi aduc aminte de un moment cand mama sa fi lasat treburile ca sa se joace cu noi. Efectiv nu imi aduc aminte sa ma fi jucat cu mama. Ea spala, calca, deretica, gatea… orice dar nu joaca. Nu o judec, ne-a crescut greu pe toti 3 golanii, e eroina mea, dar… Am decis ca eu si fetele mele vom purta haine curate dar boțite si vom avea plastelina sub unghii!

        Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  9. De o vreme, am constientizat exact ce spui Elena, asa ca am decis sa imi schimb stilul de viata. Nu mai traiesc pe repede inainte, petrec mult timp cu fiul meu, facem lectiile impreuna, savuram zilele impreuna intreaga familie. Si sunt tare mandra ca am avut curajul sa spun stop la un job superbine platit, sa infrunt uimirile si judecatile celor din jur.
    SI da, timpul este un dar extrem de pretios pe care trebuie sa il constientizam la adevarata lui valoare! Nici nu conteaza ce cred cei din jur, ci doar ca tu sa te simti pe drunul tau!
    Iti trebuie mult curaj sa faci marea schimbare!
    Dar MERITA!

    Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 1

    • @Monica, stiu ce spui. De trei ani, in fiecare vacanta de vara a copilului imi dau demisia daca angajatorul nu e de acord sa lucrez de acasa sau sa-mi reduca programul de lucru.

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  10. PS
    ,, Dacă te caut înseamnă că imi pasă, dacă nu, inseamna ca astept sa-ti pese si tie”

    Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 1

  11. Bine zis. Dar ca in multe alte articole de genul asta, nu exista niste alternative, solutii, etc. Iar indemnul “traieste prezentul” ar fi destul de vag si lipsit de substanta. Ce sa zic, azi nu m-ai prins intr-un moment “din ala”, dar va veni cu siguranta si ziua aceea si poate voi reciti articolul. 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @Bogdan, n-am o soluție care să se potrivească la toată lumea.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

      • Cu siguranta nu exista o solutie generala.
        Asa, ca indemn sa zicem, s-ar putea incepe cu: mai putin interes pentru caprele vecinilor (apropiati sau departati) si mai multa atentie acordata propriilor oi (sau ce animale domestice sau salbatice tine fiecare in ograda). 🙂

        Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  12. Are dteptate, n-ai ce să-i spui! 👏
    Ar trebui să ne mai dăm câte un reset, că nu știu unde alergăm atâta! 😂

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • @Lidia, alergam spre un loc in care chiar daca ajungem nu traim.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  13. Cand ajung in Bucharest as vrea sa o cunosc pe Elena, restul cuvintelor sunt de prisos, mic drop si cool stage exit.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 2

    • @Caranthir, cred ca ma poti gasi in orice om de pe strada..

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

      • Poate, dar nu orice om de pe strada scrie la fel cum o faci tu.

        Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 2

  14. Frumos scris si foarte adevarat. Am in jurul meu exact genul acesta de oameni. Multi prieteni din copilarie si-au pierdut inocenta si sclipirea din ochi. Totul s-a schimbat in momentul in care a aparut un job bine platit dar care ii solicita maxim. E trist dar foarte adevarat, insa tine de fiecare in parte sa nu ajunga asa. Anul trecut am fost cooptat intr-un proiect foarte mare si lucram aproape toata ziua, iar cand nu lucram doream doar sa dorm. Si desi eram MEGAfoarte bine platit mi-am dat seama ca nu-mi place ce am ajuns si nu-mi place directia in care merg lucrurile si am parasit proiectul si mi-am luat 6 luni de vacanta in care m-am bucurat de viata si de compania familiei si a prietenilor. E trist cand realizezi ca traiesti viata pe pilot automat…

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 0

  15. Eu la fiecare 5 ani, in medie, am schimbat jobul. Intre ele, insa, 6 luni minim de inactivitate (credeti-ma, se poate, chiar si cu un job corporatist platit mediu + limitarea cheltuielilor inutile). Un reset de genul asta iti pune mereu lucrurile in perspectiva, cat ca prima oara cand am facut treaba asta am avut inclusiv atacuri de panica si ma simteam prost ca sunt iesit din “rat race”, ca toata lumea baga la job si eu citesc pe banca in parc la ora 11. Dar nu suntem datori cu ceva decat noua insine, iar provocarea cea mare e sa ne debarasam de “ce o sa zica lumea”. De aia tindem sa ne vindem timpul, care e irepetabil, doar sa avem apoi ce povesti de concedii (distruse si ele, chiar si exotice, daca trebuie sa iti verifici mailul de job), haine si gadgeturi de care nu avem nevoie, mese la restaurante fancy si orice altceva ne face sa justificam prostitutia corporatista la care luam parte. Inca nu exista primele generatii iesite in pensie din corporatii, care sa ne spuna ca e gresit, ca trebuie sa punem frana, ca trebuie sa ne gandim la noi, ca o sa ajungem sa regretam. Iar regretul nu-l mai speli, cu tot parfumul scump si apa oceanului din concediul scurt.

    Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 1

  16. Bă, Eleno, chiar ești mișto!!!!! Un prieten bun are altă vorbă: ești superpizdă! De vreo ”ț” ani nu prea ma mai intreb toate cele de mai sus…..ca as lua-o cu căpuțu’….. Bineinteles ca mai am si momente de derapaj, dar pentru ele exista prietenii…..si eu chiar am. De fro 14 luni, de cand mi-am rupt un picior, sunt si mai zen. Cand zic ca lucru mai bun nu mi se putea intampla, cei din jur se uita ceampaliu la mine si sr indoiesc de integritatea unicului neuron din posesie…..si acela de plastic. Prin urmare, nu mai astept, nu ma mai revolt, nu ratez nici o ocazie de a ma bucura, de a ma plimba, de a ma zbengui…..pana incep sa ma doara suruburile……cat or mai fi, ca li se apropie momentul in care vom strica prietenia. Asa ca, daca te mai strabat ganduri d-astea, te invit la o bere….sau doo…..

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 2

    • @Celi, doo spre trei. De căciulă, că am de povestit🙂.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 2

      • Cate vrei tu, ca doar n-o sa pierdem timpu’ cu numaratu’….. mai bine povestim….. Si normal ca de caciula….. Ca, dupa ce ma operez, tre sa elimin anestezia din organism…. Ce remediu mai bun ca berea sa fie pe lumea asta?!!!!!

        Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

  17. @Elena, uite că suntem mulți care gândim ca tine. Aș mai spune că e bine să spunem ,,te iubesc,, chiar dacă persoanele dragi nouă știu că e așa.
    Cât despre text Elena, e bun, se citește pe nerăsuflate.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

    • @9, da, “te iubesc”! Asta chiar pare un cuvant greu de spus. Sau prea usor de spus. Eu l-am inlocuit in text cu “îmbrățișarea” si cu “bă, chiar ești mișto”.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  18. Mi-a dat viata asta atat de multi pumni in cap, incat m-a mai potolit din alergare. Iau de la ea ce-mi ofera. Doar ca am invata sa selectez, ce-i bun pastrez, ce-i rau incerc sa dau, nu, nu altora, ci deoparte. Am inteles ca nu curge de nicaieri raul de lapte si miere. Tarziu, dar tot e bine.

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 0

    • @Cati, ai “capul tare”:))). Eu sunt “tare-n gura”😜 (acolo mi-am luat pumnii).

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  19. Oamenii înzestrați de natură cu o inteligență peste medie au două trăsături pregnante ale personalității: simțul umorului extrem de dezvoltat și o capacitate analitica deosebita,atât de exagerată încât devine cinică în perceperea realității înconjurătoare.Se pot simti foarte fericite pentru o perioada, ca apoi sa se cufunde intr-o depresie adanca.Un aport important este adus de cumulul de experiențe și trăiri adunate pe parcursul vieții. Cum în general personalitățile cu un IQ peste medie sunt veșnic în căutare de noi experiențe, vor ajunge să acumuleze o cantitate însemnată de stări și trăiri contradictorii. Că să încheiem apoteotic: în capul fiecăruia există un switch sau un comutator,pe românește. Acolo e toată șmecheria. Atunci când l-ai găsit trebuie să înveți să îl folosești. Succes!

    Comentariu beton! Thumb up 29 Thumb down 0

    • @Paco, ce bine m-ai descris😜.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • Bravo . 😀 AI o tuica de la mine. Pan’ aici ( ca citeam comentariile) esti ciment…cel mai ciment… Exact asta i treaba. Batranii spun : “Ce isi face omu cu mana lui…:D …” . In traducere: Esti robot , pentru ca asa vrei. Restu…e cancan. 😀

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  20. Frumos !

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  21. “Your salary is the bribe they give you to forget your dreams.”
    Acu’ 10 ani eram intr-o pozitie de conducere, aveam salariu maricel pentru vremea respectiva (nu conteaza unde), munceam minim 14 ore pe zi (inclusiv weekenduri, sarbatori, 31 decembrie, noaptea), si mi se parea ca, mama, mama, cine sunt eu si cum mi se pregateste statuia. Am uitat sa zic ca ajunsesem in acea functie dupa doar 2 ani de munca multa (incepusem de jos, cel mai jos posibil), fara “proptele” sau interventii, si mi se parea o realizare mareata, mai ales ca era o ditamai compania. Ce mai, eram ambitios nevoie mare si-mi iesea totul! Am realizat ca neglijasem familia, care abia se inchega, hobby-urile si pasiunile, sanatatea. Practic, timpul meu era impartit intre munca, chestii legate de munca, somn. Ca o paranteza: bai, eram detasat in Constanta, ajunsesem acolo in primavara, si toata vara nu reusisem sa fac o baie. Practic, nu pusesem piciorul pe plaja! Cam asa munceam.
    Cumva si fortat de anumite schimbari din cadrul respectivei companii, am spus stop si am plecat.
    Mi-am gasit un loc “caldut”, tot in privat, mult mai prost platit, dar care imi lasa timp pentru chestiile de mai sus. Ajutat cumva si de job-ul sotiei, care ne aducea o oarecare siguranta financiara, am inceput SA TRAIESC. Nunta, vacante pe afara, distractie (sub toate formele posibile), apoi copii. Si totul a fost minunat pana anul trecut cand, tot din motive de schimbari majore la locul de munca, am hotarat ca nu se mai poate si am plecat.
    Am schimbat domeniul de activitate, am crescut financiar, dar au aparut iar responsabilitatile si bataia de cap. Si vor creste pe masura ce capat vechime aici, pentru ca actualii sefi au ganduri mari care ma includ si pe mine. Si stau si ma gandesc daca merita sa o iau de la inceput cu “trasul” sau sa spun “pas” preventiv.
    Concluzia ar fi ca omul este un animal vesnic nemultumit de conditia sa, si rar se opreste din “alergatul” despre care e vorba in articol, chiar daca ar putea sa o faca.

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 2

    • @Ionut, io nu-s nemultumita. Textul asta l-am scris pentru ca e o situatie prin care trec acum si care m-a pus pe ganduri. In plus, am vazut la un prieten pe fb un filmulet in care un mare muzician a interpretat o arie arhicunoscuta intr-o statie de metrou, la ora de varf. O singura persoana s-a oprit sa-l asculte: un copil de 3 ani. Iar de copil tragea mama lui pentru ca se grabea spre job.

      Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 1

      • @Elena, eu “alergatul” asta nu il pot asocia decat cu nemultumirea. Nemultumire legata de conditia materiala, legata de pozitia “oficiala” ocupata in societate, cariera etc.
        De multe ori visez la o casa gen ferma, undeva intr-un sat, unde sa mananc ce produc, sa ma intretin din ce produc, sa am timp sa sprijin un gard si sa privesc cerul (metaforic vorbind). Acu’, sa ne intelegem, cand am zis “sat”, nu m-am referit la satul romanesc, fiindca nu imi surade deloc intoarcerea in Evul Mediu. Ma refer la “sat” in versiunea germana, franceza, australiana sau macar neo zeelandeza a termenului. 🙂

        Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

        • @Ionuț, știi cum e? Sunt un om futere de normal. Mai am ganduri pe care le astern pe aici. Nu detin nicio reteta despre viata si cum ar trebui s-o traim. Eu am ajuns intr-un punct in care mi-am dat seama ca suntem raspunzatori pentru noi si pentru cum traim.

          Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  22. Îl văd în top 10 în clasamentul lui Mihai!

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • @VictorR, dă-mă naibii că n-apuc să sun la 112 pentru resuscitare.
      Data viitoare pregătește-mă puțin înainte.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

  23. perfect,adevarat.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

  24. ma e o categorie foarte interesanta in opinia mea…cei care in viata asta traiesc exclusiv pentru altii si nu pentru ei insisi, ma refer la faptul ca unii vorbesc de familie, copii, sot etc ca fiind viata lui/ei. cum ar veni viata ta e prastie sau inexistenta si traiesti prin altii…nu fratioare, tu ai venit in lumea asta pentru tine nu pentru sot/sotie, plod etc…traieste naibii si pentru tine ca nu-i duci cu tine in mormant…in mormant te duci singurel cu amintirile tale cu ce ai trait tu…nu pentru cine ai trait…

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 2

    • @NagaQ, dislike-ul asta cred ca l-ai primit de la cineva care nu-ti cunoaste inca opinia despre viata. Eu, am tot citit comentariile tale asa iti dau dreptate. Exagerarea despre care vorbesti nu este buna. Te anuleaza ca om.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

      • Elena…am vorbit din ce am vazut si stiu…chiar azi am vazut o poza pe facebook la cineva, o tipa cu baietii si barbatul ei…descrierea era…viata mea :))))) sorry, nu pot sa nu rad…pentru ca stiu mai multe decat am vazut o simpla poza…in primul rand s-a sacrificat enorm pentru toti si nimeni n-a dat doi bani pe asta ba chiar li s-a parut normal…femeia aia cred ca acum traieste putin pentru ea dar nu-s convinsa….ok, ai copii, ai sot….dar tu ca femeie sau barbat …te anulezi ca om pur si simplu? ca si asa te cam anuleaza societatea, serviciul etc…cum ar veni ..iti pui o cruce din capu’ locului

        Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

  25. Elena, nu vreau sa ma intelegi gresit, ca sunt vreo smechera, plina de mine, etc, etc. Dar, dupa ce iti trece supararea :), incearca sa vezi si partea misto a vietii. Sper ca este :). Si sa scrii opusul celor descrise de tine. E dureros sa vezi si sa simti ce scrii tu aici. Dar e tare misto sa vezi si partea ailalta. Chiar nu vreau sa ma dau exemplu pe mine. Am trecut prin tare multe necazuri de toate felurile, nu deodata, in timp. Mereu eram nemultumita de ce vad, ce traiesc, ce am. Si imi faceam viata amara rau. Astazi ma bucur si daca ies pe strada, merg pe jos, si vad chipuri de oameni, le zambesc ca si cum i-as saluta. Merg cu mai putina viteza cu masina, nu mai gonesc. Mi s-a intamplat sa intarzii pt ca nu mai gonesc. Si ce sa vezi??? Nu s-a intamplat nimic rau. Nu a murit nimeni. Come on, girl, sa ne facem viata draguta! PS: astept sa scrii si opusul 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • @Doina, “Mi s-a intamplat sa intarzii pt ca nu mai gonesc. Si ce sa vezi??? Nu s-a intamplat nimic rau.” Fix, dar fix despre asta vorbesc eu in text.🙂

      P.S – sa stii ca nu sunt suparata si vad si partea frumoasa a vietii.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

  26. Am citit toate comentariile. De regula nu prea rezonez cu genul acesta de articole deoarece mi se par ca o formula de economie care e valabila doar in teorie, dar in practica vax albina. Eh, asta e scris bine si sustinut de comentariile unor oameni patiti. Si daca tot s-a ajuns la capitolul confesiuni :))….

    Cred ca sunt cel mai mic dintre voi, din ce am citit, am 23 de ani si tocmai ce mi-am inchieiat “cariera” in acest tip de mediu. Am lucrat un an si ceva intr-o companie din aia vanata de toti. Cand am plecat, fostii colegi mi-au spus ca sunt un prost si ca multi ar vrea acolo, ca dau cu piciorul la o sansa, etc:)) In fine…

    Dupa 9 luni mi-am starnit Psoriasis si asta nu pentru ca “abia acum am dat de greu”, ci pentru ca dupa 8 ore de munca, care de regula se transformau in 9-10+drumul catre casa, plus un manager care incerca sa dovedeasca insistent ca rationamentele lui logice sunt mai bune decat ale unui intreg departament care ii salva pielea de fiecare data, nu mai aveai nevoie de nimic. Mancare si somn, trezit a doua zi si din nou acelasi lucru. In weekend nici macar nu apucam sa constientizez ca am liber 2 zile.

    Cand m-am dus la doctor, m-a intrebat ce ma framanta atat de tare la varsta mea, daca sufar dupa vreo fetiscana ( :)) ), in conditiile in care am ajuns sa fac Psoriasis la 23 de ani. I-am explicat ce m-a framantat… Se uita si el la mine cu o mila de mi s-a facut rusine. Eu nu aveam timp de ai mei, dara-mi-te de o fata. Cand ma sunau, sa ma intrebe ce fac eram iritat si nervos mereu, pentru ca ma concentram tot timpul la job.Vorbeam din ce in ce mai rar si din ce in ce mai putine lucruri si chiar si asa tot mi se parea ca imi pierd rabdarea. De prietenii vechi, ce sa mai zic.. In stanga erau ei, iar in dreapta eram eu. Doua linii paralele.

    Intr-o seara m-am urcat in masina, sa ma plimb prin Bucuresti, singur. Din reflex am ajuns la locul de munca… :)))) Acum rad, atunci a fost putin ciudat. Am oprit masina, am fumat o tigara si a doua zi m-am dus si mi-am depus demisia. Am zis ca toate au o limita.

    Cand am plecat, fostul sef a avut o discutie cu mine, un fel de feedback. Genul ala de discutie intre doi fosti soti, care-si impart bunurile la un cabinet de mediator, pe principiul “hai, impartim acum tot, dar ne mai ***** cu prima ocazie cand ne vedem”. M-a intrebat ce vreau sa fac mai departe. I-am zis ca probabil voi da la Academia de Politie pentru ca mi-am dorit, dar nu am vrut sa fac pasul asta pana atunci. Mi-a spus ca doar ratatii se duc acolo. Hmmm… Da` nu-i cere ratatul buletinul, permisul si talonul?! :))

    Atunci a fost momentul in care mi-am dat seama ca nu astea sunt bucuriile unui om in viata – ale mele. Sa ai niste bani pe care nu ii poti cheltui pentru ca nu ai timp, niste campanii wow, sa ai cifre in top, dar sa le platesti cu timpul, sanatatea si familia ta. Si mai ales la varsta asta.

    Dupa ce am plecat, tot mai aveam apucaturi de a face cat mai multe lucruri, sa izbutesc eu, sa lucrez, sa ajung sus, dar dupa doua palme de la ai mei, mi-am revenit de tot. :))

    Au trecut 6 luni de atunci. Cu ai mei vorbesc de 2-3 ori pe zi, am reluat legaturile cu vechii prieteni, banii nu mai sunt atat de multi, dar cum a spus cineva mai sus, daca reduci din cheltuielile inutile, e foarte bine. Iau lucrurile incet, ma bucur de orice lucru mic si citesc foarte mult. Si ma pregatesc, bineinteles, sa dau admiterea. :))

    Am ales sa traiesc pentru mine, ai mei si sa ajut oamenii cat mai mult prin meseria pe care vreau sa o fac.

    Va salut cu drag! 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 48 Thumb down 2

  27. Interesant şi foarte adevărat ceea ce punctează acest articol, dar privit prin ochii celor care au şansa să ocupe un post bun, dar extrem de solicitant şi norocul să aştepte acel salariu, rezultatul muncii căreia i s-au abandonat, uitând să mai trăiască. Vă gândiţi cum ar fi fără acel job şi, implicit, fără niciun fel de ban la taşcă? Eu, la vârsta de 48 de ani, licenţiată şi cu experienţă, am rămas doar cu speranţa că, într-o zi, mă va angaja cineva. Ştiţi cum este să visezi ce ai putea face cu banii proveniţi din acel salariu, pe care doar visezi că îl vei lua într-o zi? Ştiţi cum este să trăieşti cu gândul inutilităţii, întreţinut de părinţii bătrâni şi bolnavi care, pe lângă grija bolilor şi a tratamentelor grele, îi apasă gândul că ar putea muri mâine, iar fiica lor ar rămâne “pe drumuri”? Ştiţi cum este să nu te vrea nimeni, niciunde, la nivelul tău de pregătire şi să ţi se propună (printr-o pilă)doar un loc de casier la hypermarket, cu un salariu de mizerie, din care nu se poate trăi? Şi, credeţi-mă, mai ştiu alte trei persoane în aceeaşi situaţie: respinse de angajatori din pricina vârstei. Am şi eu prietene care au fost ajutate să ajungă în locuri foarte calde, foarte bine plătite, in care au reuşit să facă carieră, dar se plâng pentru că la job nu e bine, dintr-un motiv sau altul … ia ghiciţi cui! Între timp îşi renovează case (ceea ce eu nu am mai făcut de o veşnicie), se plimbă în vacanţe în ţară şi străinătate, îşi cumpără încălţăminte, plătind doar o singură dată, o factură de 1500 lei, pot merge la un concert sau la o piesă de teatru, ajută câte o prietenă aflată în necaz, aşa ca mine, şi multe alte lucruri pe care le pot face cu banii proveniţi din salariile mai mult sau mai puţin aşteptate…Întrebarea finală: cum este mai bine?

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • 48 de ani nu inseamna 60….da-ti un “”reset””……esti dintr-o generatie care a invatat carte si a stiut/stie ce inseamna munca……nu ai cum sa nu iti gasesti locul pe care il meriti….parerea mea e ca nu ai cautat destul..sau unde trebuie….bafta

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 2

      • Sorin, crede-mă, am căutat destul şi unde trebuie: pe site-uri specializate. În plus, i-am întrebat pe toţi cei care am crezut că mă pot ajuta. Ai vreo sugestie pertinentă?

        Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 2

    • @Daniela, “mai bine” omoara “binele”. Asa mi-a spus un prieten odata.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • “licentiata…cu experienta…sper ca ma va angaja cineva” … Imi pare rau sa iti zic , da’ suna ca si cum ti s-ar cuveni toate joabele din lume doar pentru ca tu detii nush’ ce titlu… : Nu e cu rautate. Dar , va trebui sa scapi de frustrarea generata de chestia asta. Era valabila in comunism. Aveai studii ….aveai trecere. Si…ca sa nu zici ca m-am bagat in seama cu japca, o sa iti dau si solutia ( de obicei iau 10 lei pe ora de consiliere, da acuma i promo 😀 )

      Mai intai, studiile le ai , pentru ca ai vrut sa afli mai multe. Sunt pentru dezvoltarea ta personala. Si nimeni nu e obligat sa faca reverentze in fatza ta, ca esti Dr.ing. Daniela

      ( apropo, unii si-au scris pe usa la intrare apelativu asta, si se incrunta rau daca nu te adresezi lor cu “buna ziua domnule doctor inginer ” )

      Second: In general “angajat” e cel care nu are studii ( personale sau scolare, facultate ) sau are , dar le tine in frigider, sa nu cumva sa se strice. Cand esti angajat, e musai sa fii constient, ca iti vinzi timpul tau, in schimbul unei sume. Depinde exclusiv de tine. Nu mai vrei sa fii angajat, foarte bine. Scoate studiile de la naftalina, si aplica le. Stii sa faci maturi de rachita?? Perfect. Fa doua maturi pe zi, si vinde-le. Astfel , “studiile ” in facut maturi, au devenit profitabile.Sti sa faci paine? Excelent. Anunta ti 5 vecini ca de azi vei face tu painea pentru toti 5 cu conditia sa cumpere de la tine si nu de la market. Iata….studiile tale in brutarie au dat roade. 😀 Stii sa pictezi? Beton. Fa cateva picturi , si un efort financiar si fa o expozitie. Nu se stie niciodata…. 😀 Dar…daca astepti “sa te vrea cineva”…sorry…iti doresc mult noroc.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

      • Maria Ta Vodă, nu mă ridic la înălţimea valorii tale, ca să îmi permit o polemică. De la o frustrată cu studii, către un frustrat căruia,probabil, îi lipsesc studiile (de unde veninul pe care îl răspândeşti împotriva celor care le au) îţi doresc să fii obligat la producerea măturilor din paie despre care faci vorbire, pe care, dacă nu ai cui le vinde, ţi le poţi băga în onorabilul dos, plin de venin la fel ca Măria Ta!

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 1 Thumb down 5

  28. Elena iti pot spune doar atat: jos palaria si multumesc! Ai sintetizat perfect tot ce (nu)traim.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

  29. Nu mai alerg, doar ma plimb (prin viață). În pași de dans. În ultimii 8-10 ani am realizat că nimic nu e mai valoros decât timpul petrecut ”cum am chef”. Mai ușor cu munca și obligațiile și mai mult cu distracția: cursuri de dans, party-uri, citit, întâlniri cu oameni agreabili. Am eliminat pe cât posibil ”trebuie”. Și mă scald între ”am chef” sau ”n-am chef”.
    Am constatat ca nu se dărâmă pământul. Și e perfect! 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  30. Ideal ar fi sa muncim ca sa traim
    …se pare ca traim ca sa muncim

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • @hagiufa, ideal e sa faci cum crezi tu ca ti-e mai bine.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

      • Ai dreptate .
        avand in vedere ca de pe 16 Ianuarie pana acum nu am avut decat o zi libera , o Duminica , maine o sa le spun sefilor ca mi se rupe p**a ( daca se cosidera accident de munca poate ma lipesc si de un concediu medical ) si weekend-ul asta stau acasa .

        Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  31. viata pe “”repede inainte”” .intr-o continua competitie..cu ceilalti parteneri din trafic, din metrou, cu colegii de servici pentru un loc mai in fata …..cand ajungem putin mai intelepti sa ne oprim sa cugetam un pic deja ori suntem bolnavi incurabili, ori prea batrani sa mai schimbam ceva…

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  32. La o primă citire, și dacă e să glumim, e genul de text emo de la care lipsește doar reclama la o lamă Gilette.
    Altfel, aceasta mi se pare capcana clasică în care cade omul inteligent. Cugetă prea mult, ajunge la autocritică și dă în niște dileme existențiale care-i vor complica și mai mult existența.
    Soluția? Încearcă să transformi acest text, ce este unul mai degrabă demotivațional, într-unul motivațional. Și neagă orice afirmație făcută mai sus. Ceva de genul:
    Nu ne naștem ca mai apoi să ne grăbim să murim. Nu ne batem cu pumnu-n piept că suntem stăpânii propriilor noastre vieți și nu uităm să trăim prezentul, pentru că timpul ăsta care trece e al nostru și e tot ce avem….
    Este că sună altfel citit în cheia cu plus?

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 5

    • @krantz, jos pălăria pentru Elena. A reușit să-l facă pe @krantz (cel mai mare Gică Contra) să o dea la întors în cheie pozitivă. 😀

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

      • @Mihai, păi ori suntem Gică Contra ori nu mai suntem? Că contra nu înseamnă să fii doar în cheie negativă.

        Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

    • @Krantz, sunt sigură că n-are nimeni nevoie de lamă azi. Mai ales că multe comentarii au fost legate de faptul că oamenii fac acest lucru. Și aici mă refer la graba de zi cu zi.
      Pentru cine vrea, poate citi textul în varianta ta.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  33. M-ai pus pe ganduri. Multumesc. Ai facut o fapta buna scriind ce ai scris.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • @supravietuire A-Z, wow. De regula te stiam cu “contra”.😜

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  34. Am citit toate comentariile de pînâ acum și am rămas cu o nedumerire: de ce majoritatea pun o paralelă între job și nefericire? De când jobul și o carieră au devenit ceva primordial în viața unei persoane?Jobul e mai important ca sănătatea, fericirea ,liniștea sufletească, copilul de lîngă tine?A face bani si a avea un job bine plătit sunt două lucruri total diferite.Știți de ce?Pentru ca imaginea în societate face mai mult decât un portofel plin de bani.Iar oamenii în general sunt educați să ducă mai departe niște cutume sociale.Pentru că noi ca și indivizi ne raportăm mereu la alții că și reper social.
    Vrem să avem mai mult,să fim tot timpul deasupra majorității. Eu sunt un om crescut în stradă, nu am studii superioare. Prima dată am fugit de acasă la 13 ani.Și acum la 42 de ani tot fugit de acasă mă consider.Am văzut toată Europa.Conversez fără probleme în 5 limbi străine. Am divorțat și i-am lăsat tot băiatului meu.Teoretic am luat-o de la zero.Mă simt la fel de plin de viață ca la 18 ani.Am ales să văd marea de pe geam,să am prieteni de toate națiile .Ador accentul frizerului meu pakistanez, mă distrez cu marocanul care îmi vinde fructe și legume ,mă pup de fiecare dată cu țiganul spaniol care are barul unde îmi beau dimineața cafeaua.
    Și ,da muncim .Doar că avem joburi pe care NOI le-am ales și care ne plac.Joburi care ne reprezintă .Unde mergem cu plăcere pentru că valoarea muncii noastre contează și este apreciată. Nu suntem capsunari, așa cum majorități românilor le place să ne caracterizeze.Suntem una bucată de bucătară chef cu mulți ani de experiență și un coordonator de paza si securitate în cadrul unui lanț hotelier,gen seful la bodyguarzi.Dacă cineva trage niște concluzii, e bine.Dacă nu ,nu.Un tip deștept a zis așa:facem eforturi să câștigăm bani,pentru a ne cumpăra lucruri scumpe.Să putem demonstra unor persoane cărora nici măcar nu le pasă de noi.

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • @Paco, si cand te gandesti ca nici macar n-am scris despre munca vs. timp.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

      • Poate comentariul a fost off topic.Dar munca și timpul sunt două chestiuni relative.Excludem persoanele din context și aducem în discuție următoarele probleme:sunt oameni care în 8 ore câștigă bani,cât alții intr-o lună de zile.Metodele evident sunt mai puțin ortodoxe. Ele devin persoane non-grata în fața celor care merg la program fix,plătesc taxe,muncesc pentru un statut.
        Întrebare de final:Tu ești supărată pe tine sau printr-un cumul de experiențe neplăcute ,ești supărată pe cineva sau ceva?Întrebarea e cât se poate de serioasă, departe de mine gândul să fac mișto.

        Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

        • @Paco, hai, pe bune? Par suparata? Ca io n-am nimic.

          Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • Bravo ma. Comentariu asta e articol conex deja 😀 . CAm asta e ideea. Fratzica, viata , ca si definitie, inseamna provocari. Sa explic. Tragi de fiare? Posibil. De ce? Ca sa faci muschi. De ce? Ca sa iti mentii conditia. Buuun. Si creierul e tot “un muschi”. Cand infrunti provocari , iti pui mintea la contributie. Faci conexiuni. Gandesti in alta viteza. …deja simti fiori pe sira spinarii? Foarte bine , inseamna ca am spus bine.

      La polul opus, cand treci pe pilot automat, e ca si cum ai dormi. Creierul iti zice . ma rog….mintea, “anunta-ma cand ai nevoie de mine”. :))))))))) Pai…..nu ai nevoie de ea, cand lucrurile merg intr-o directie pe care o stii… Dupa o vreme, creierul da semnale: ” Auzi, da eo ce rol am? Ca nu m-ai mai folosit de o vreme”. Si astfel se naste oarecum frustrarea din acest articol.

      Aici e toata faza. Bine….nu zic acum, da-ti demisia , urca intr-un tren, si porneste in neant. Dar…………. Esti nemultumit?? Pune capu la contributie, fa un plan, tine te de el, si poate….reusesti.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • Sa spunem doar ca in Romania, dincolo de raportul munca prestata/salariu, nefericirea vine din lipsa posibilitatii de a face ce iti place (asta e mult mai greu de facut in Ro dintr-o pleiada de motive pe care le pot demonstra unul cate unul, inclusiv sa ti se ceara spaga sa faci voluntariat) + lipsa de respect si intelegere in orice lant ierarhic. Nu poti decide sa fii calm intr-o companie aici, atata timp cat seful si colegii sunt turbati sau isi aleg targete nerealiste si se comporta de parca universul graviteaza in jurul companiei. E o vorba… nu e semn de sanatate sa fii adaptat unei societati profund bolnava. Ei, majoritatea ce am scris aici, exact asta incercam sa facem: sa ramanem neadaptati 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  35. Sincer si eu am iesit din matrixul asta…lucrez cand si cat vreau sau cat consider ca e necesar, am timp de orice atata timp cat consider necesar, in rest imi vad de micile placeri…teme/joaca/plimbari cu fiimea…offroad, pescuit…etc sau pur si simplu lenevesc in pat…si asta Miercuri daca asa cred de cuviinta…
    Problema e ca romanul s-a nascut fudul si vrea de toate…isi rupe curu muncind…si cand le are nu le mai face fata (admirati niste pensionari cu 2 case si copii realizati dar care nu au iesit din oras/sat never)…nu visez vile si limuzine, am exact cat imi trebuie si cat sai las copilei ceva sa nu o ia si ea de la 0…

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Florin , ce inseamna “lucrez cand si cat vreau sau cat consider ca e necesar” ??? tu lucrezi in uichenduri cand nu prea sunt propietarii pe acasa ?

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

      • Pai…am o firmulita care ma solicita vinerea dupamasa si sambata dimineata (curatenie pe scari in 3 cartiere…sunt sofer la fetele angajate ca nu au permis)…o ajut pe sotie cu plimbarile pe la finante si diverse acte – e economista aici free…, sunt administrator la mine in cartier…am in custodie 4 masini ale unor prieteni pentru care fug prin service/tapitari/vulcanizari si altele(sunt soferi pe comunitate), modific masini de teren, repar partea de tinichigerie/vopsitorie pentru vanzatori auto (asa numitii samsari – aici mai rar), ofer ture de offroad pentru turisti (doar cu recomandari),ajut doi prieteni cu cabanele la munte (carat lemn/taiat/mentenanta/reparatii…), fac cutite/teci/topoare in timpul liber…multumit?…ah…de multe ori insotit de fiimea…:)

        Oricum multumesc pentru incredere…nu lucri la 8 ore – furi…plm, nus parlamentar

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

        • Maine trebuie sa duc la tapitat 2 scaune de Jeep…sau luni…sau cand vreau eu…proprietarul se intoarce in 4 saptamani…am 2 masini la care le refac tabla…3 zile de lucru cate 4 ore maxim (de la 17- la 20)…intre timp duc fata la scoala o iau si pe ea si copii unui vecin, si fac si 600 de lei…asa…de hobby…legal si cu tot platit pe la stat raman cu 1700 in mana lunar…mai o roata ,mai o bara cu troliu,mai un montat de proiectoare…viata merge…important e ca merge cum vreau eu nu cum vrea sefu/sefii sau mai stiu eu cine…a…si am si posibilitatea sa ma angajez cu un salar decent si sa am timp si de astea…8-16 pentru inca 1800…langa casa(fostul job)…dar intru in matrice iara…bafta multa si mai lasati banuielile
          Edit…mai practic si vechiul job in colaborare cu toate firmele din oras ca nu au oameni…da aias bani de bere…(schimb parbrize)

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  36. Bai vin si eu cu urmatorul paradox:
    daca esti atat de bun incat te rup aia la munca in doua pe bani multi, de ce nu ceri si mai mult si sa reduci orele, ramanand cu acelasi banet si cu timp?

    Eu ca freelancer am luxul asta si daca din postura de “nu stiu exact ce o sa fac peste 6 luni” se poate, la voi astia cu sacii in caruta mi se pare ciudat ca va plangeti si nu actionati.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

    • @lysa, hai sa-ti raspund eu.
      La prima intrebare: oricat de bun ai fi, nu esti de neinlocuit. Este prima chestie pe care o invata un patron roman despre angajatii sai. Sigur ca ii convine sa te pastreze, sa te promoveze, sa te plateasca destul, dar doar atat timp cat nu intinzi coarda. Ceri mai mult? Poate primesti, poate ti se arata usa. Vrei sa reduci timpul de munca? Greu de crezut ca s-ar accepta asa ceva. Afacerea trebuie sa mearga.
      A doua chestie, treaba cu freelancing-ul (sau cum s-o numi) e mai complicata: depinde. Depinde de varsta, stare familiala si financiara, domeniu de activitate, rutina si timp alocat job-ului. Unii isi permit “7 ani in Tibet”, altii nu prea. Unii au posibilitatea sa fie freelanceri (din punct de vedere al domeniului), altii nu prea. Unii depind de niste bani veniti la data fixa o data pe luna, altii pot manca doar pufuleti 6 luni, muncind pe rupte, si apoi la concediu in Dubai si Thailanda alte 6 luni. Poti fi foarte bun intr-o companie unde esti interconectat cu alti oameni, alte departamente, unde ai resurse si logistica la dispozitie, si 0 barat in momentul in care te decizi sa fii de unul singur. Daca la toate astea mai adaugam si instabilitatea si nesiguranta care domneste in aceasta tara, o sa realizezi ca nu e asa simplu “sa actionezi”, cum zici tu.
      Citeste ce scrie si @Daniela mai sus. Intrebarea din finalul comentariului ei mi-am pus-o si eu, dar n-am raspunsul inca.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

      • @Ionut
        Freelancingul nu e 7 ani in Tibet si nici mancat pufuleti+Dubai. Este o modalitate de a castiga bani fiind in competitie cu oameni de pe tot globul, atat ca nivel de abilitati cat si ca pret, ceea ce te obliga sa fii al nabii de bun in ce faci, sa te perfectionezi continuu si sa fii extrem de realist in ceea ce priveste banii si cat valoreaza munca ta.

        Ia sa vad, dintre cei angajati care spun ca ei castiga bine, cati v-ati gandit la cat faceti pe ora (inclusiv cele suplimentare)? Cati v-ati duce la sef sa cereti o marire de 2-3$/ora?

        Cati ar fi dispusi sa mearga la 10-12 interviuri pe luna in conditiile in care deja au un job, doar pentru a stii cum merge piata?

        Da, ca domeniu nu neg ca exista unele in care este practic imposibil sa faci freelancing (medicina, de exemplu), dar aici majoritatea sunt corporatisti si munca lor este usor externalizabila la modul asta.

        In plus si freelancerii au facturi si familii, iar cei organizati se comporta similar cu cei angajati (program de lucru 6-8 ore), plata la o data fixa si bineinteles…concediu. Aici ma refer la cei 100% freelanceri, nu la cei care incearca sa imbine asta cu jobul, sfarsind obositi si nemultumiti.

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 2

        • @lysa,ce înseamnă mai exact freelancing?Întreb la modul cel mai serios posibil,că tot se vehiculează termenul.

          Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

        • @lysa, pai, ce spui tu se bate cap in cap cu ce zice @Elena in articol.
          Poate nu sunt eu in tema, dar 99% din freelancerii pe care ii cunosc ori sunt muritori de foame, ori mai au si alt job, ori au plecat p-afara si le-a iesit. Putini au reusit si aici, dar cu munca multa, timp, alergatura. Competitia cu cei mai buni oameni de pe glob si perfectionarea continua nu prea iti lasa timp sa mirosi azaleele, sa asculti greierii si sa te tavalesti prin fanul proaspat cosit, inconjurat de tot ce iubesti si fericit pana la refuz, nu?
          In sfarsit, eu nu mai continui discutia fiindca cred ca suntem cam off-topic, aici nefiind vorba nici despre munca la patron versus freelancing, nici despre castigul pe ora care sa fie in concordanta cu munca prestata (de parca n-am sti ca in Romania munca e platita prost!).

          Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

        • @Ionuț, touche! La noi, freelancer e o loterie, cum bine spui. Știu pentru că practic freelancing. Norocul meu că îmi câștig existența fără să depind de freelancing…

          @Paco, există doar câteva domenii în care poți fi freelancer – cele în care se poate lucra pe bază de proiect sau contract pe termen limitat (gen: ai o comandă, faci un proiect – termen limită, ești plătit fix pentru proiectul respectiv). Traducător, copywriter, content writer și mai sunt câteva… La noi (poate și în alte zări) ceva apropiat de freelancing sunt cei care au profesii liberale și au P.F.A. (dar nu toți!) – instructori/formatori, unii IT-iști, intermediari pe diverse servicii, taximetriști independenți etc… Pe o piață a muncii prost plătită, e dificil și ca freelancer.

          Desigur, freelancer se (auto)denumește și traficantul de droguri, și proxenetul, și samsarul de mașini. Ăștia, da!, câștigă bine oriunde pe mapamond. Dar nu plătesc impozite, sunt altă lume. Mai periculoasă… 🙂

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  37. bai , Elena P , de dimineata plang intruna pentru ca nu i-am inteles pe chitaristii din metrou . si stii care este partea cea mai tragica ? eu nici macar nu am metrou in oras

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • @Shoric, nu trebuie sa-i intelegi trebuie sa-i asculti. Dar daca n-ai metrou.. Te inteleg.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

      • @Elena P , nu am metrou pentru ca sunt copil sarac . da ` si daca castig la loto stii ce fac ? imi cumpar beamveu . zice lumea ca e mai tare ca tranvaiu` .
        stii ca de cand ai scris textul asta cei de la dexonline au descoperit ca multi utilizatori au cautat : ce inseamna cuvantul fericire ?

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  38. Mulțumesc, pentru articol!
    Există o vorbă: „Grăbește-te încet!”, din păcate oamenii aleargă fiindcă se compară cu cei din jur, nu se gândesc la dezvoltarea lor, la ce-i face plăcere…

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  39. O să fiu scurt şi o să spun doar “Mulţumesc, Elena” !
    Şi într-o lume plină de agitaţie, îţi doresc să fii înconjurată de o sferă protectoare de pozitivism, un cîmp energetic specialcare să reflecte toate energiile negative din jur. Ştiu că sună SF-istic, dar de fapt e chiar simplu de pus în practică. Prin autosugestie şi autocontrol.
    O zi minunat de plăcută îţi doresc !

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • @Sorin, multumesc. Cat timp @Mihai o sa vrea, o sa mai apar pe aici.
      Si o sa fiu de acord si cu parerile pro si cu cele contra. Nu voi fi de acord cu agresivitatea si cu jignirile. Si, da, voi scoate scutul mentionat de tine.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  40. Esti constienta doamna, ca textul asta indiferent cate emotii de moment stârnește, o sa scimbe fix o pu.la in vietile celor care acu lacrimeaza ca a Ileana dupa FatuFrumosu?Daca ai nevoie de un text care sa puncteze ca viata ta este de ca.cat înseamnă ca esti foarte prost.Oricum nu o sa schimbi nimic,viata ta o sa graviteze intre un concediu in afara,ratele la casa,copii care cresc jucând minecraft sau orice rpg sau shuter pentru ca tu muncesti de la 9 la 19 ca sa cumperi cacaturi care iti oferă maxim o ora de fericire maxima.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 5

    • @edelweiss, n-am scris textul asta ca am in cap sa schimb niste vieti. Nici ca sa storc lacrimi. L-am scris din doua motive: unul este strict personal si unul l-am mentionat mai sus.
      Cum va decurge viata noastra in continuare, decidem fiecare.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

      • Hidden due to low comment rating. Click here to see.

        Lumea zice că aberezi. Thumb up 1 Thumb down 11

        • @edelweiss, cand o am nevoie de o evaluare a vietii mele o sa te caut eu. Pana atunci, vezi-ti de viata ta ca depasesti niste limite.
          Si daca vrei sa ne duelam in scris, invata sa faci asta.

          Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

        • @Elena m-am exprimat greșit,nu viata ta,aia personala.In general.Eu niciodată nu ma duelez in scris,doar fata in fata,dar nu cu o femeie,trimite un bărbat sau doi.

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 2

        • @Mihai are singurul meu email,ii trimit si numarl meu de telefon si ala tot singurul,îmi este greata de războinicii virtuali.

          Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

        • @edelweiss și @Elena P. v-ați aprins degeaba. La cum vă cunosc pe amândoi, ați sfârși cu câte o bere în față râzând ca proștii.
          @edelweiss, man, eu știu de ce a scris Elena textul, dar nu sunt în măsură să spun. Crede-mă, n-are legătură cu ce-ai zis.

          Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

        • @Mihai,eu o respect pe Elena si mult.Si nu ma cunosti,prietene.Eu ti-am spus ceva de un prieten si războiul civil din Jugoslavia,extrapoleaza.Si nu berea mă calmează.

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

        • @edelweiss, berea era o metaforă. Elena nici măcar nu bea.

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

        • @Mihai la 5.30 ma trezesc sa alerg si sa fac sac,apoi dau o tura pe câmp si am ceva treaba.Eu nu am atacat-o pe Elena.Am spus de aia care dupa textul Elenei (dar nu or sa facă nimic)si-au dat ei seama ca viata lor este de ca.cat si cum or sa schimbe ei lucrurile.

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

        • @edelweiss, iar eu îți spun că textul Elenei este o defulare. Ceva personal. Și atât.

          Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

        • @Mihai,poate si este posibil sa fi gresit.Imi cer scuze Elenei daca am sărit parlezul.Noapte buna ca este scurta si am program.

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

        • @edelweiss, și io. Noapte bună!

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

        • @Edelweiss, nu te cunosc personal, dar dacă Mihai spune că puși față în față am râde ca proștii de situația asta, eu îl cred. Hai să depășim momentul ăsta!
          Friends?

          Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  41. @lysa ,hai mamă cu răspunsul ,că am ședință cu băieții mei de la firmă intr-o oră. Și la 25 de cefe late câți am în subordine,mă gândesc că dacă le trosnesc un freelancing peste cap ,poate cresc în ochii lor .De la 1,76 poate ajung la la 1.90.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

    • @Paco :))))))))
      Nu-i trosni ca să nu le dai idei…

      P.S. Freelancer e și meseriașul ăla care ne vine acasă și ne repară una-alta (fără bon, fără garanție, fără acceptare de reclamații) 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

      • @LauraG.Pai eu am lucrat cu termene limită, am tradus la viața mea o grămadă de ,,clienți”.La copywriter, content writer și croundfistinger m-ai pierdut.Și m-am și mânjit la gură cu romenglish.Ceva termene așa mai pe înțelesul unui om simplu ca mine există?Că poate am făcut și din astea și nu știu eu.Să pot să bag în CV să par că sunt over qualfication.;)

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

        • copywriter – creator de conținut publicitar (audio, video, print etc.)

          content writer – scriitor de conținut (articol sau orice tip de text), cu mare aplicabilitate în mediul online.

          croundfistinger – habar n-am, nu cunosc termenul… de unde l-ai scos? 🙂

          Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  42. Dar sa nu ne blamam atat. Pe de o parte capacitatea biologica a omului de a trai clipa este destul de redusa, chestiune care tine de neuromediatori si receptorii lor din diversi centru cerebrali. De exemplu, in caz de suprastimulare sau stimulare prelungita, numarul de receptori scade, asa stie organismul sa raspunda, prin down-regulare. Alte mecanisme implica rata de generare a neuromodulatorilor, recaptarea lor si alte balarii, ideea fiind insa ca nu poti simti o placere intensa un timp prea indelungat (fara sa iti injectezi in vena, ba chiar si asa, trebuie sa cresti continuu doza:) Suntem creati sa nu putem aprecia prezentul, asa ca traim mai mult in viitor si in trecut
    Pe de alta parte, societatea este astfel creata, ca majoritatea indivizilor sunt intr-o continua “cursa fara final”, ceea ce spune si Elena. Conceptul nu e nou, americanii ii spun “rat race”, francezii ai expresia aia “métro, boulot, dodo”. Posibilitati de a iesi exista, fie down-shifting, fie independenta financiara, hipsteresti dar teoretic posibile.
    In al treilea rand, angajamentul nostru in cursa asta tine de felul nostru de a fi. Poti sa iti pui pe perete N motivationale sa iti aduca aminte sa te opresti sa mirosi florile, nu o vei face. Daca zece ani nu ai facut asta, nu e pentru ca nu stiai ca alergi degeaba si ca suma jocului e zero.
    Nu zic ca suntem chiar atat de limitati de context incat sa nu ne putem schimba. Doar ca schimbarea trebuie sa aiba un agent mai puternic, un eveniment, o mid-life crisis, nu cred ca merge doar cu constientizarea situatiei.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Nicul – excelent argumentat 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Nicul , exact asta am vrut si io sa spun , dar na ` , eu nu pot sa ma exprim asa frumos ca dumneavostra . plm , be happy 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  43. Elena , ai descoperit lumea..
    Ai dreptate draga mea. 90 % din lume, nu din Romania, sufera de acelasi sindrom.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • @tilharu_44, n-am descoperit lumea🙂.
      Uite fază ieri: cand am coborat din tramvai era un tip beat mort care se chinuia sa urce. Urla, cat il tinea gura, la vatman sa tina usile deschise. Injurand de mama focului. Toata lumea din jur s-a oprit sa asculte mizeriile spuse de el. Pentru ce m-as opri din drum doar ca sa vad un betiv vorbind si facand circ?

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  44. Articolul asta se trage din depresie. Nu ca n-ar fi adevarat in parte, dar majoritatea oamenilor trebuie sa munceasca pentru a se imbraca, manca, distra. In rest, daca munca iti copleseste capacitatea de a te bucura de viata si viata iti este coplesita de bucurii materiale asezonate cu imitatia de societate care este Internetul, asta este problema fiecaruia. Mirositi o floare. E primavara. Si da, trebuie sa mai si muncim.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

    • @Tudor, textul asta nu se trage din depresie. Si nici nu indeamna la stat acasa si dat demisia. Textul asta l-am scris pentru O SINGURA persoana si pentru viata pe care a trait-o.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  45. Încerc zi de zi să schimb asta. Pe cuvânt de onoare. Mulțumesc Elena.

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  46. Citesc in ultima vreme tot mai multe articole pe acest subiect. O expunere reala, transanta a societatii de consum in care trăim. Mi-ar plăcea însă, ca la finalul acestor expuneri sa citesc si alternative reale la un alt fel de a trai, care sa iasă din zona de teorie, solutii reale, realizabile care sa poată fi puse in aplicare de cei nemultumiti de directia pe care a luat-o viată lor.

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Nadia, nu dețin rețeta fericirii și nici soluția pentru o viață de vis. Chiar nu. Ideea este să ne oprim puțin din goana asta și să vedem dacă bucuriile sunt mai multe decât regretele. Pentru că dacă-ți faci auto-evaluarea la capăt de drum riști să ai mai multe regrete decât bucurii.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  47. Draga Elena, habar n-am avut ca lucram in acelasi loc.As adauga si noptile pierdute in insomnii datorate situatiilor si termenelor limita si sefilor isterici…

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  48. Scuza-ma, dar o spun direct, revelatie de corporatist ajuns spre 40 de ani. O gasca de baieti stapani peste capital si care s-au prins cum sa reinventeze sclavagismul liber si cu forma umana au construit mecanismul fericirii prin consum. In care, ca sa poti consuma din magazinele lor, te imprumuti de la bancile lor si muncesti in firmele lor.
    De fapt la baza nu e nici lacomia(banii), nici dorinta de putere(cariera) ci doar dorinta de ne valida permanent in raport cu ceilalti. Si pentru asta incepand de la varste tinere, facem asta si o accentuam pe an ce trece.
    Daca evadezi si incepi o mica facere, si o cresti, vei avea acelasi traseu si aceasi finalitate. Din acelasi motiv.
    Stii cand ai devenit liber? De exemplu cand scrii asa ceva si nu il publici nicaieri si te simti multumita dupa aia. Cand nu astepti un like.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  49. Depinde ce job ai, bossa. Am lucrat in finante(corporatie) si asa era. Apoi am devenit web developer(si firma mica si corporatie) si nu mai e asa.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  50. Mi-ar placea ca autoarea sa scrie si despre cele spirituale, sa aratam si importanta unei vieti crestine, caci indiferent cat de mult ne bucuram in aceasta viata, de copii, nepoti, citit,plimbari si altele frumoase, toate acestea sunt temporare si trecatoare, intr-o zi vom adormi si atunci urmeaza adevarata viata plina de lumina si dragoste.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

    • @Ionut, o, da, și mie mi-ar plăcea să scrie autoarea despre adevărata viață plină de lumină și dragoste.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

      • @Ionut si Mihai, daca va doriti atat de tare, promit sa fac asta!
        Revin!

        Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  51. felictari elena si maihai ptr atar de minunat si mult prea real si adevarat articol asta e viat noastra uitam sa ne bucuram ca ne trezeim uitam ca suntem oameni vii si nu niste roboti . pacat ca ne-am incorporat la o asa viata

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  52. Elena toti gresim si suntem in goana dupa bani pentru o viata mai buna, iar la un moment dat ne oprim in loc si ne gandim cand au trecut anii, cand am ajuns la varsta respectiva si ce amintiri avem. Prea putine momente frumoase de pus pe foaie dar nu poti bate pasul pe loc si sa-ti plangi de mila ca nu ai un chior in buzunar sa ai parte de putinele momente frumoase din viata ta.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  53. Pingback: Zelist Blog » Blog Archive » Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri, in perioada 13 – 19 martie 2017?

  54. Pingback: mihai vasilescu blog | Era cât pe ce să mă umplu de lumină și iubire

  55. Super articolul!!

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  56. Correct!
    Nutriline.ro

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  57. Of,cat sunt de cunoscute tiate,toate,toate…doar ca mi-e frica sa le iau pe rand si aman gandindu-ma ca va veni o vreme in care nu trebuie sa citesc ci sa ma gandesc,pe rand la …toate,toate,toate 🙂 Multumesc

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  58. “Dăm bani chitaristului de la metrou, dar nu ne oprim să-l ascultăm.”- excelent 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  59. Articolul m-a dus cu gandul la acest cantec de la Pink Floyd. Am atasat versurile si melodia de pe youtube mai jos.

    Sunt in mare de acord cu ce ai scris aici, insa trebuie sa realizam ca toate momentele de bucurie, fericire, excitare, etc pe care pare ca oamenii le pierd nu au o relevanta absoluta, ci mai degraba una comparabila, pentru ca nu poti sa apreciezi aceste momente decat daca stii cum te simti in absenta lor.

    Ticking away the moments that make up a dull day
    Fritter and waste the hours in an off-hand way
    Kicking around on a piece of ground in your home town
    Waiting for someone or something to show you the way

    Tired of lying in the sunshine staying home to watch the rain
    You are young and life is long and there is time to kill today
    And then one day you find ten years have got behind you
    No one told you when to run, you missed the starting gun

    And you run and you run to catch up with the sun but it’s sinking
    Racing around to come up behind you again
    The sun is the same in a relative way, but you’re older
    Shorter of breath and one day closer to death

    Every year is getting shorter, never seem to find the time
    Plans that either come to naught or half a page of scribbled lines
    Hanging on in quiet desperation is the English way
    The time is gone, the song is over, thought I’d something more to say

    https://www.youtube.com/watch?v=JwYX52BP2Sk

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  60. PIUA este mantra mea.
    Ti-o dau si tie, cu mare drag! 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  61. Ufff, asta e este un articol le care trebuie neaparat sa il citeasca sotul meu, sot care mai zilele trecute m-a intrebat care sunt prioritatile noastre si imi era clar ca ce as fi raspuns eu nu coincidea cu ce ar fi raspuns el.

    Are in cap doar achizitii, mobila, nunta, copchii,schimbat masina iar eu sunt un om care se uita in oglinda si se intreaba unde alearga asa de repede? Ne iubim mult si as vrea sa ii reamintesc ca viata e scurta si la sfarsit nu luam nimic nu noi.

    Jos palaria pentru ce ai scris si, sper din tor sufletul sa rezolvi situatia de te’a facut sa scrii asa de transant!

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  62. Nu am replică! Mă recunosc în foarte multe din situații. Dar îmi place să cred ca încă mai am o fărâmă de viață în mine. Mă duce mintea suficient să fac alegerea: rufe de călcat sau jocuri cu copiii.
    Aseară chiar aveam de muncă grav și fii-mea se ruga de mine să ne jucăm cu lego. Am refuzat de n ori până s-a plictisit să ceară. Dar remușcarea nu m-a lăsat să lucrez nimic, nu mă mai puteam concentra. Fața ei când i-am zis “hai, mami, să ne jucăm”… m-a copleșit, mi-a fost rușine. Atâta fericire doar pentru că plesneam un balon de la una la alta. 😔
    În concluzie, azi nu mai pup pauză până nu dau gata fișierele. Priorities! 😉

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *