5,554 cititori

Te calc în picioare, nenorocitule!

Alaltăieri dimineță, pe când mă deplasam voios spre muncă pe ploaia aia câinească, m-am intersectat cu o duamnă care ducea de mână un băiețel de vreo patru-cinci ani (maxim șase). Probabil mergeau spre grădiniță sau ceva.

Exact, dar exact când treceau prin dreptul meu, am auzit-o pe femeie scrâșnind din dinți și aruncând cu ură spre ăla mic:

– Te calc în picioare, nenorocitule!

Am rămas cu gura căscată în mijlocul trotuarului și-am întors capul după ei să văd dacă mă-sa (așa bănuiesc, că era maică-sa) își pune în aplicare amenințările. Din fericire, până au dispărut din raza mea vizuală nu s-a întâmplat nimic notabil.

M-a uimit, mai ales că femeia era bine îmbrăcată, pe genul corporatistă care iubește mult shaorma, ceafa de porc cu cartofi prăjiți și dulciurile cu zahăr în exces (în sensul că avea curul cât o locomotivă pe aburi din perioada interbelică). Dar, repet, altfel era elegantă și nu pe ieftinache. Iar ăla micu’ arăta îngrijit și el.

Am fost oleacă marcat de întâmplare și m-am gândit ceva vreme ce te-ar putea determina să arunci vreodată vorbele astea unui copil, fie el și-al altuia (în ideea că aia nu era mă-sa). Eu nu-mi imaginez ce fel de om e ăla care e în stare de așa ceva. Uite, maică-mea mă mai altoia când eram copil (că nici eu nu eram ușă de biserică), dar cred că aș fi rămas marcat pe viață dac-aș fi auzit-o spunându-mi “nenorocitule”.

Mai râdem, mai glumim despre parenting și toți “experții” în domeniu, dar “te calc în picioare, nenorocitule” deja ține de mers la un control la căpuț, nu mai are treabă cu niciun parenting. Părerea mea.

Sunteți destui care aveți copii pe-aici, ziceți-mi și mie ce-ar trebui să facă ăia mici ca să le aruncați în față așa ceva. Desigur, excludem cazul în care îi suprindeți în timp ce omoară jumătate din populația Europei cu gaz sarin sau îi găsiți sufocând-o pe bunica cu perna. Deși, dacă e bunică-sa din partea mamei…

P.S. Am două case cu țigani fix în fața blocului meu. I-am văzut de minim câteva zeci de ori luându-se la înjurături sau la omor, dar să-i aud vorbind așa cu propriii lor copii? Niciodată! Ca să știți.

mihai_vasilescu_mama_cearta_copil

84 de păreri la “Te calc în picioare, nenorocitule!

  1. Nu pot răspunde, copilul meu are doar un an jumate, încă nu a început să facă prostioare să îmi ies din pepeni. Dar pot spune ce fac când simt că nu mai pot. Tac. Dar tac așa, tare. Nu mai vorbesc cu el și nu îl mai bag în seamă câteva minute. De când sunt mamă doar asta mi-am dorit: RĂBDARE. Să nu ajung să îi spun ceva la nervi și mai apoi să regret ani de zile.
    Cunosc și eu pe cineva care reproșa copiilor că i-au distrus viața sau că îi mănâncă zilele. Nu pot înțelege astfel de mame. În schimb, înțeleg că e greu câteodată, suntem oameni nu roboți, dar pentru asta există terapie.

    Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 2

    • @Roxi: La mine mama avea o vorba “nu imi injur copilul”. Ca imi mai luam eu cate un tras de par daca faceam vreo prostie (la fel, nu eram usa de biserica), insa, totusi.
      Zici de terapie: Terapia ar trebui sa fie control inainte (am mai vorbit pe aici despre asta, si a scris si Mihai articol) sa vezi daca esti apt sa iti cresti copilul. Terapia oarecum se face cu el pentru ca e si la bine si la rau. Si tu, si eu, si multi am facut si poate inca facem boacane. Diferenta e de rabdarea de care zici ca o avem, pentru ca stim ca nici noi nu am fost cuminti.
      Inca nu am copil, dar in niciun caz nu voi avea comportamentul asta fata de el. Am vazut caz apropiat al familiei in care s-a intamplat asta, ei bine, copilul usor usor s-a distantat pana a ajuns, sa zicem, mai “vagabond” decat prevede legea… Am incercat sa le explic acelor parinti ca nu e in regula ceea ce fac, insa nu au ascultat. Deh, asta e viata.
      Cat despre regret, am impresia ca oamenii astia de fapt nu regreta. O spun si atat. Pentru ca sunt oameni care o spun des. Si mai e vorba aia; “EU TE-AM FACUT, EU TE OMOR!”. Pt mine, asta imi cam zgarie patinele de la creier…

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

      • Da, da…”eu te-am făcut, eu te omor”, am auzit-o și eu, și chiar am crezut că-i posibil mulți ani. 😂😂😂

        Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • @Roxi, în momentul în care îi reproșezi copilului că ți-a distrus viața, problema e la tine, nu la copil.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • @Mihai: ba , ultima oara: Is a ramas fara bomboane!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  2. Probabil replica cu pricina e dintr-un joc de putere. Adică e evident cine e șeful. Și ce dacă e un raport de forțe disproporționat? Mna, cu riscul de a-mi ridica lumea în cap, nu toate femeile au nevoie/ dorință de un copil (și le admir pe cele ce-și asumă asta). Dacă toți copiii au nevoie de o mamă sau de o figură maternă de atașament, inversa nu-i valabilă. Motivul pentru care unele femei aduc pe lume copii sunt uneori pragmatice, economice, reacție la presiunea socială, supunerea la cutumele societății, obiect de manipulare emoțională etc. După cum știi lucrez cu copii abandonați, iar chestia cu instinctul matern e probabil un clișeu. Am văzut atât de mulți copii părăsiți de mi se ridică părul măciucă în cap.
    Nu știu ce-ar trebui să facă un copil ca să-i spun așa ceva. Mi-e imposibil să-mi imaginez. Doar că-mi pare rău de copiii ce cresc auzind astfel de lucruri. Cunosc și din aceștia. Cunosc și copii trofeu, copii folosiți în jocuri de manipulare, etc. Teoretic au părinți, au toate premisele să se dezvolte armonios, dar …

    Comentariu beton! Thumb up 40 Thumb down 1

    • @lotusull, dar mulți sunt dreglați la cap și nu ar trebui lăsați să aibă copii.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 2

      • Nu, nu ar trebui, dar din câte cunosc, legislația nu permite sterilizarea unor persoane lipsite de discernământ. E ceva legat de drepturile omului. Mai adaugă aici și intițiativa anti-avort, și uite cum se umple orfelinatele de pui ai nimănui, din start lipsiți de aproape orice șansă- asta dacă n-au vreun noroc chior. Cum lucrez de mult timp, știu să-ți spun despre copii abandonați prin ghene, în pungi, în curți, în gări, uitați în maternitate sau luați acasă și crescuți în condiții atât de mizerabile încât au fost aduși la noi în pături – năcliți de jeg, păduchi, râie, cumplit de speriați, cu toate manifestările specifice neglijării. Am avut și cazuri de copii abuzați sexual. Și răniți fizic (mușcați, arși cu țigara) de către părinți psihopați. Dacă ar fi vreodată să povestesc despre toți copiii ce i-am cunoscut, sigur mi-ar trebui multe, multe zile 🙂 Crede-mă, deși n-ai spune, de multe ori, un orfelinat e o șansă pentru anumiți copii.
        Mi-a scăpat un aspect în primul comentariu. E omenesc ca părinte să-ți mai ieși din pepeni, copiii sunt veșnic o provocare. E normal și să te simți obosit, și depășit, și iritat. Cred că nici o ființă nu se pricepe mai bine ca un omuleț să-ți testeze limitele 🙂 Cu toată înțelegerea, cred că ideea e cum îți gestionezi tu ca părinte toate trăirile astea, fără să explodezi, fără să cedezi psihic – asta dacă situația e ideală, copilul dorit și iubit.
        Mă gândesc serios la o chestie acum. Să nu mă pun eu să scriu vreo carte de parenting sau și mai bine de antiparenting – asta că tot e pe val subiectul? 🙂

        Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

        • @lotusull, dacă o să fie de antiparenting o citesc sigur.

          Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

        • In timp ce-ti citeam textul chiar m-am intrebat asa intr-o doara…de ce nu scrie asta (sunt sincer:) ) o carte?… forme diferite (roman, jurnal, etc) subiecte infinite….. Apoi spre final ai spus-o chiar tu! Nu cred ca ar fi un best-seller in Ro dar ar prinde foarte bine! Te felicit de pe acuma pt. curaj si pt. decizie!!!

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

      • @Autor – Țam dat minus ca mă enervează că nu merge sistemul de votare de comentarii 😀

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

    • Bună ziua, cum aș putea să te contactez?

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  3. Treaba e simpla. Candva mamica in cauza era o decenta spre buna, care atragea atentia masculilor din corporatie. Nu isi dorea, dar natura si biologia feminin-umana au impins-o sa faca un copil. Kilogramele de dupa nastere nu au vrut sa plece si lipsa de rabdare o impingeau sa se premieze cu o shaorma, o prajitura si tone de cola. S-a intors la munca acolo unde isi amintea ea ca era apreciata , dar acum pe langa ea sunt vreo 2-3 care sunt mult mai bune decat era vreo data, ea nu trezeste atentia decat portarului dar si aluia dupa ora sase cand deja a ras o bere. Sotul lucreaza pana tarziu si vine fericit din teambuilding-uri.
    De cand i s-a schimbat viata ? De cand a aparut asta micu’… de aici stii povestea.

    Comentariu beton! Thumb up 58 Thumb down 5

    • @Catalin, și uite-așa copilul i-a distrus viața, nu?

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  4. Nenorocita e ea, proasta !

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 6

    • @Bianca, doar că ea nu știe. E greu doar pentru cei din jur.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  5. Își varsă nervii pe un copil care nu poate riposta. Bănuiesc că nu i se adresa tot așa și soțului.
    Și în loc să-și rezolve propriile frustrări de acasă sau de la muncă, se ”răcorește” țipând la copil.
    Sunt oameni care habar nu au cât poți să-ți rănești propriu copil prin modul în care i te adresezi.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 2

    • @Xenopol. chiar sunt curios dacă pe soț “il calcă în picioare”.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  6. Probabil ca doamna a bifat copilul la capitolul ,,Lucruri de facut pana in 35 de ani”. Si instinctul matern nu s-a nascut odata cu ala micu’. Si mai cred ca educatia sexuala este necesara! Daca mama asta nefututa invata la timp ca nu-i rusine sa te satisfaci singura, alta era dimineata (copilaria) baietelului respectiv!

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 5

    • @Tina, sau că există prezervative. Și sunt ieftine.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  7. Primul cuvânt pe care l-a rostit fiu-meu a fost NU. Băi, ăsta cand a zis nu, apăi NU rămâne. Și trebuie întotdeauna să iasă ca el. Mă rog, aproape.
    Soră-mea are un baiat mai mare decât fiu-meu cu 5 ani. Toate hainele care-i rămân mici nepotului ajung la al meu. Fiu-meu e inebunit să le poarte atunci pe loc deși arată ca o paparudă în ele. Într-o zi ieșeam în parc și el nu și nu că vrea blugii de la vărul lui.
    Îti dai seama că nu i-am dat. Când am ajuns afară, intenționat a căzut cu genunchii într-un rahat de câine.
    – M-am împiedicat! Acum mergem să mă schimbi? Că sunt murdar.
    Mi s-a tapat părul în cap. Jur!
    Ne-am dus în casă și i-am dat altceva. Nu pantalonii pe care îi voia el. L-am ținut de mână până în parc ca să fiu sigură că nu se mai “împiedică”.
    Mai târziu am avut puterea să râd.

    Comentariu beton! Thumb up 47 Thumb down 4

  8. Poate tipa era o ursitoare ratata .. .

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

  9. E irelevant ce facuse copilul. Reactia ei este impardonabila. Din pacate, aven nevoie de permis de pescuit, dar toti suntem liberi sa crestem copii.

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 2

  10. Nu cred ca-i parinte pe lumea asta care sa nu admita ca i-a venit cel putin o data sa-si altoiasca copilu’ din dotare. Pana la urma e chestie de autocontrol, de “goosefrabaaaa”, de numarat pan’ la 10, 100, chiar si 1000 daca trebuie. Se poate si cu vorba buna, joasa, fara decibeli inutili, indiferent cat de capos e odoru’. Ce-am observat eu e perfect valabil pentru toti copiii: cu cat incerci sa te impui mai mult, cu atat incapatanarea e mai mai adanca. Iar jignirile chiar nu-si au rostul. Mi-a ramas in minte mama unei colege de-a fiica-mii. Cred ca erau prin clasa a II-a si tocmai le adusese un test. Mama-sa a intrebat cat a luat, iar cea mica a spus ca “minus fb”. “Esti o proasta”, a tunat madama. Si tot asa a tinut-o pana la iesirea din scoala. Biata copila se facuse mica si tot incerca sa-i explice ce si de ce a gresit. Ma-sa, nimic. Din proasta n-o scotea. Cand sa o depasesc, fiica-sa s-a oprit, si-a smuls mana din stransoarea mama-sii si i-a tunat: “Ba tu esti proasta!”. Nu stiu de ce, insa imi venea sa rad. Poate pentru ca asta era adevarul.

    Comentariu beton! Thumb up 48 Thumb down 1

  11. Nu zic ca e regula dar cred ca unii parinti fac asta instinctiv si instinctul face asa cum a fost programat cand erau copii. Eu am vazut asa ceva de curand si nu pot sa zic ca a fost din rautate fata de copil, poate doar o combinatie de lipsa de rabdare, negandita faza si raspuns instinctiv.
    Nu zic ca e bine sau ca se aplica la cazul de fata, e doar experienta mea personala, recenta.
    Probabil se trage de la lipsa de educatie a parintiilor sau mai bine zis educatia de rahat.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 4

    • @MuciFICATorU, n-am prins-o p-asta. Ai asistat cum cineva își jignea copilul fără răutate? Cum vine asta?

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  12. Am citit undeva ideea asta și cumva are o noimă. Și anume. E important care e vocabularul usual cu care e obisnuit copilul acasă. Dacă “nenorocitule” e un cuvânt folosit prea des, cu orice ocazie, el își va pierde din însemnătatea pe care o are pentru noi ceilalți, în ochii copilului. Și în general, daca astfel de cuvinte sunt aruncate foarte des pentru motive banale și nu sunt urmate de consecințe/fapte pe măsură, ele își pierd din semnificație și însemnătate.(pentru copil cel puțin) El aia știe. Pentru noi “te calc în picioare, nenorocitule” nici măcar nu intră într-o scară de evaluare, în timp ce pentru copil s-ar putea să fie de o gravitate 6 din 10 sau 8 din 10 sau 5 din 10. Pentru el, semnificația cuvintelor e dată de urmările faptice ce vin după ele, nu de semnificația din dicționar sau imaginea ad literam creată de ele.

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 2

    • @haivas daca asta e un vocabular uzual in anumite familii asta ii invata pe copii ca e perfect acceptabil sa vorbesti asa si vor folosi acelasi vocabular si acelasi comportament pe care l-au vazut.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • @Haivas, păi și asta e normal? E ceva bun? Ăla mici nu va avea nicio problemă să jignească mai departe în același stil.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  13. Singura explicatie pe care o am pentru situația cand ajungi sa abuzezi verbal propriul copil este ca nu ai toate țiglele pe casa. Sau l-ai facut ca sa bifezi ceva pe lista vieții, sau esti retardat emoțional si nu empatizezi.
    De amenințat copilul o fac si eu dar la genul “ce crezi ca o sa zică Moșul cand vede ca nu asculți/ minți etc?”.
    Anyway, am alături o vecina care cred ca este amica cu cea de sus. Ma termina emoțional cand o aud cum vorbește cu copila.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 5

  14. Muhahaha, eu dupa ce auzeam asta de la mama nu aveam timp de reactie ca rupea palma pe ceafa mea, bine, eram crunt de nebun cand eram mic. Mi-a povestit ca am asteptat ca un copil sa bage degetele in spatiul dintre elementii unui gard de beton ca apoi sa ma urc si sa misc elementul de deasupra sa ii prind degetele acolo. Mi-a zis ca mi-a dat atunci o bataie asa de crunta incat baiatul cu degetele umflate si zdrelite a incremenit satisfacut si nu i-a mai zis maicasii.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

    • @Caranthir, boss, am mâncat ceva bătaie de la maică-mea si eu. Dar una e una, alta e alta.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  15. Eu, spre deosebire de cei ce au comentat până acum, am avut ceva probleme de anger management. Și cel mai ușor era să mă răstesc la copil. Mă răsteam la toată lumea, dar mi se părea că la copil mă rățoiesc cel mai mult. Nu cuvinte grele precum “nenorocitule”, “prostule” sau asemanatoare, dar mi se punea pata pentru orice. Era o combinație de oboseală cronică, stres, frustrare și multe altele. Deși copilul era mic, am început să văd că reacționează diferit la mine. Dacă se întâmpla ceva, imediat ridica ochii la mine să vadă dacă îl cert. Pentru că trendul este să ai copilul perfect, care stă smirnă, ascultă tot și face numai cum spui tu. Cam astea sunt cerințele. Altfel toată lumea gândește că ai un copil prost crescut sau că nu te implici în educația lui. Cum să te facă de rușine pe stradă? Mulți se uită indignați dacă începe să urle copilul din senin. Și mai indignați că nu îl potolești.
    Anyway, în momentul în care eu am început să mă relaxez, mi-am dat seama că în loc de copil model ajung să cresc un copil frustrat, cel puțin.
    Nu am spus astea ca o scuză pentru mine, mama din povestea lui Mihai sau multe alte mame. Tocmai, nu ai nici o scuză să îți abuzezi copilul psihic. Dar trebuie să îți dai tu seama de câtă influență are asupra ta viața tâmpită pe care o duci și câtă influență are asupra copilului tău faptul că îl supui unui stres continuu. Și să îți pese.

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 1

  16. Am fost (aproape) acolo, mi-am dat seama in ultima secunda ca era sa imi vars pe copil frustrarile datorate fostului partener. M-am oprit si mi-am dat seama ca am de ales…acum sunt alt om, e drept ca uneori “ar trebui sa merg la cursuri de rabdare” cum spune fiica-mea 🙂 dar nu am ajuns niciodata la asa ceva si ma rog sa nici nu o fac vreodata.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

  17. Eu nu mai aveam deloc rabdare cand am avut-o pe fii’mea. Dupa ce ii crescusem pe cei patru copii ai sora’mii care avea mereu altceva mai interesant de facut, rabdarea mea pe care o pomeneau toate rudele, se dusese pe apa sambetii.
    Dar nu-mi pot imagina cum sa-ti maltratezi copilul vorbindu-i asa!
    Pentru mine fiica mea a fost inca de mica mica cea mai frumoasa jucarie apoi cel mai bun prieten si nici cand a facut greseli mari (nu la varsta aia din povestea lui Mihai) nu am putut sa o cert.
    Am crezut mereu ca trebuie sa-i explic de ce nu-i bine. Am crezut mereu ca eu trebuie sa-i prezint si sa-i explic toate optiunile indiferent de situatie, dar ea trebuie sa aleaga ce face. Si am mai crezut mereu ca fiecare trebuie sa-si faca propriile greseli…..mai mari sau mai mici.
    Nu cred ca exista ceva ce poate face un copil, indiferent ca mai aud pe unii spunand ca au fost “crunt de nebuni”, astfel incat sa merite ca parintii sa-l abuzeze in vreun fel.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • @Anouk, pentru că eșecul unui copil înseamnă că ai eșuat ca părinte.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  18. Poate nu copilului i s-a adresat, ci tie, daca zici ca ai trecut pe langa ei. Ti-o fi citit articolele despre grase!

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 1

  19. Am doi copii: unul a făcut recent unsprezece ani, celălalt acum începe cu “da-da-da, ta-ta-ta, ba-ba-ba”.
    Cel mare e la vârsta la care testează terenul și limita răbdării părinților, însă nimic nu m-ar determina să-i arunc astfel de vorbe grele, mai ales că am avut parte de ele în copilărie. În sufletul meu, le-am găsit iertare părinților, însă a trebuit să treacă ani, zeci, și să pun sute de kilometri între noi…

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  20. @Mihai…n-ai idee cate am auzit eu de la tata, asta cu nenorocit cred ca ar fi intrat la finetzuri 🙂 din “nevernica”=nemernica…nu ma scotea 🙂 plus altele, plus bataie la greu, plus privare de multe…

    well…suferind suficiente traume, am decis ca eu nu o sa fac copii, tocmai pentru ca nu garantez pentru mine …stii tu…genele proaste, macar eu sa nu le duc mai departe…stiu ca tine de educatie, alea alea, dar eu nu pot garanta pentru mine in anumite situatii, si efectiv nu vreau sa-mi asum asa ceva, un copil adica.

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 6

    • @NagaQ, îmi pare rău să aud. Nu înțeleg cum un părinte poate să facă așa ceva.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  21. Copiii si animalele de companie sunt cea mai la îndemână formă de a scăpa de frustrări și draci.O palmă peste cap însoțită de niște blagoslovenii la copil sau un șut bine plasat în partea dorsală a pisicii/câinelui din dotare și te-ai liniștit. Sau de ce nu,dacă ai chef de niște sexulet rapid, te uiți prin casă și te servești. Cele de mai sus sunt puse în practică de oameni care evident care au ceva probleme psihice.
    Lăsând gluma la o parte,am observat că în general femeile au tendința de a își altoi odraslele, mai mult decât bărbații. Cred că vine de la schimbările fizice inerente unei sarcini ,cât și cele mentale legate de responsabilitate. Dacă înainte erai o Madam trasă prin inel și dispusă să pierzi ore cu prietenii prin cluburi, după bebe se cam schimbă lucrurile.Și atunci subconștientul găsește rapid vinovatul pentru kilogramele în plus, nopțile nedormite,stresul inerent.Băiatul meu are 15 ani și cum așchia nu sare departe de copac,a fost un drac și jumătate. În timp ce eu mă distram de toate tâmpeniile(luat cheile si busit masina,urcat pe casa,calarit Rotweiler-ul de 70 de kile,rupt ambele maini,cazut cu bicicleta mea si spart dintii din fata ,sarit in piscina la o nunta unde eram nași)maică-sa făcea că toți dracii.Și îi mai aplica și câte o corecție fizică.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

    • @Paco, da’ te înjura?

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

      • Nu pot urca poze ,deși le am.Mie nu ,dar avea obișnuința să arate muie tuturor. Cu ambele mâini.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 2

  22. R a aruncat cu acuarele pe pereti, i-a dat cu cocosul de jucarie in cap sor’sii (care avea 2 zile de cand venise acasa) dar niciuna din aceste fapte nu m-au facut sa scot pe gura astfel de vorbe

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  23. Nu ştiu cât de frustrat ar trebui să fii să îi spui asta unui copil. Eu am doi copii, acum sunt mari, ne-am mai certat, am mai ţipat la nervi, (după aceea îmi părea rău), dar niciodat nu am folosit cuvinte jignitoare sau ameninţări de gen te bat, te omor. Am auzit şi eu părinţi spunându-le copiilor cretini, handicapaţi şi nu am înţeles niciodată cum poţi să te comporţi aşa cu un copil lipsit de apărare, oamenii ăştia nu înţeleg oare că îşi pot traumatiza copiii pe viaţă?

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  24. E o nefericita alegere de cuvinte si cam atat. E posibil ca respectiva sa nu-l fi atins niciodata pe copil, nicidecum sa-l “calce in picioare”. Dar, na, din exterior e posibil ca lucrurile sa para mult mai grave. Nu am obiceiul sa-mi jignesc copiii cu apelative din categoria “nenorocitule”, dar, cand reusesc sa ma scoata rau de tot din pepeni, mai proferez cate o amenintare d-asta crunta si violenta, eventual pe o voce mai rastita: “Dau cu tine de pamant”, “te bat de-ti suna apa-n cap”, “te mananc cu fulgi cu tot”, “da dracii in coafura ta”….Bineinteles, niciodata nu am trecut la fapte, iar maximul (adica o palma la fund) l-am atins doar de vreo doua ori. Dar cine m-ar fi auzit din exterior (desi evit circul in public) ar fi zis ca ii tin numai in bataie si pedepse pe saracii copilasi. M-am abtinut sa-i lovesc, chiar daca am invatat altceva acasa. Dau aceste “amenintari” rezultate? Cateodata da, cateodata nu. La fel cum nici pedeapsa nu merge intotdeauna. La fel cum nici bataia nu a functionat tot timpul (in cazul meu, mai deloc 😄).
    Ca am putea fi “flower-power”, cu o atmosfera de basm tot timpul in familie, excesiv de fericiti, ca am putea sa punem in practica toate principiile parentingului modern, ca am putea sa nu ridicam niciodata vocea la copil……siguuur, in teorie chestiile astea se pot realiza. In practica e mai greu.
    Astept cu nerabdare dislikeurile de la “experti”, in special cei fara copii. Fiindca, da, cateodata exista cazuri cand daca nu ai copii, habar n-ai despre ce e vorba. Nu sunt de principiul ca cei fara copii nu ar trebui sa-si spuna parerile (asta e o tampenie), dar ciudat de multi si le mai schimba dupa ce ii au. Chiar si eu. Oare de ce?😜

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 4

    • @Ionut, man, înțeleg perfect ce zici. Doar că “nenorocitule” sună urât de tot.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

      • @Mihai, suna urat, intr-adevar. Insa, atat timp cat abuzul verbal nu este insotit si de abuz fizic, mie nu mi se pare foarte grav. As fi preferat oricand, copil fiind, sa mi se zica “nenorocitule” decat sa mi se dea palme sau sa fiu “calcat in picioare”. Ideal ar fi sa nu discutam despre asa ceva, dar…….

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 2

        • @Ionut, cine știe, poate văd eu lucrurile greșit, dar mi se pare mai grav abuzul verbal.

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  25. Well, situatia nu sta mereu asa cum o privim noi din afara.Eu cunosc o preoteasa care are cinci copii, facuti la distanta foarte mica unul de celalalt, toti cinci sunt de “uciga-l toaca” de zapaciti.
    Preoteasa- care este si profa ( deci nici la job nu scapa de copii si ale lor nazbatii ) , in lipsa parintelui de acasa ii spurca pe copiii astia, dar niciodata absolut nu le-a atins macar vreun fir de par.
    Copiii o trateaza ca pe un radio stricat: mama zice ce ii vine ei la gura, noi ne facem ca stam cuminti pana isi termina “poeziile” si ulterior ne vedem iar de nebuniile noastre.
    Popa- calmul intruchipat, un munte de om care nu zice nicio vorba de duh ever, este un tip foarte conservator, sever si fara umor.
    Toata ziua e haramalaia de pe lume la ei in casa, cat e popa la treburile lui.Cand apare seara in schema, toata casa e pe mute si joc de glezne.Fetita cea mijlocie povesteste ca ii este atat de frica de el ca il stie dupa cum tranteste usa scarii blocului si ii bate inima cand intra in casa de frica sa nu zica coana preoteasa vreo vorbulita despre ispravile lor de peste zi.
    Am intrebat fetita daca popa i-a batut vreodata, i-a injurat,e agresiv, etc. Raspunsul;” niciodata nu ridica tonul la nimeni, insa la toti ne e frica de el de murim”.
    Asadar nu tot ceea ce se vede in exterior de noi ceilalti este in fapt si ceea ce simte un copil.
    Desigur ca dezaprob astfel de vorbe si comportamente la adresa oricui, nu numai a unui copil, insa, asa cum scria si cineva mai sus, copiii pot percepe altfel mesajele astea daca le sunt continuu adresate fara nicio alta repercusiune.

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 2

  26. Asa am vazut si eu o duamna…cu copilas tot pe la 5-6 ani, i-a aplicat strategic o palma peste ceafa ca a tusit fara sa puna mana la gura, a tipat la el.. Si ghici cine a tusit fara sa puna mana la gura dupa ce a termina de tipat? Mhm. Ea.

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

  27. Mama mai tipa la mine cand eram copil. Ba chiar imi amintesc o palma – doua (de regula pe fond de stress puternic, gen m-am smucit, i-am scapat din mana si am alergat in fata masinii care abia a reusit sa opreasca). Totusi, nu imi amintesc sa ma fi facut vreodata nenorocita, proasta sau alte epitete.
    Eu nu am copii – inca – dar mi-i doresc atat de mult, de o viata, incat voi face tot posibilul sa ii educ fara sa le adresez epitete si amenintari.
    Cred sincer ca este de preferat o palmuta la fund in locul unei fraze pline de ura. A nu se intelege ca mi se pare OK bataia…

    Este la fel ca lucratul cu publicul… Unii se pricep si au rabdare – ca atare numai ei ar trebui pusi la ghisee. Unii nu pot, pentru ca ii apuca toate cele si incep sa injure clientii, caz in care trebuie pusi la orice altceva. Cam asa si cu parintii. Unii nu pot fi parinti – nu au resursele psihice, nu au rabdarea sau timpul necesar. Caz in care poate nu ar trebui sa faca copii. Nu este ca si cand am fi o specie pe cale de disparitie si fiecare biped ar avea obligatia civica de a se reproduce… Stai cateva zile in preajma unui copil si, daca ajungi la concluzia ca nu te-ai putea descurca cu unul, nu te apuca sa-l faci. Nu te obliga nimeni.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 2

    • @Cineva, aiurea, presiunea socială e mare. Până la urmă faci copil chiar dacă simți că nu ai chemare pentru asta.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  28. Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 5 Thumb down 17

  29. Dar toate, chiar toate comentariile au aceeasi directie: nu noi, nu, toti suntem exemplari. Da, cunoastem cazuri, da, unii dintre noi am fost maltratati, dar noi, altfel, nu. Suntem exemplari.

    Ieri, toti ca da, locurile de parcare pt handicapati trebuie extraordinar de respectate, doar taranii parcheaza pe ele, etc.

    Bai nu e unu’ sa zica da, fram, mi-a scapat o mega palma pe copil, am parcat si eu pe locurile alea cand ma grabeam etc.

    Imi mai amintesc un articol despre gay, toata lumea care comenta parca si-ar fi dorit unul, fie chiar si doar adoptat, asa de iubiti erau.

    Staristic vorbind, chiar daca evident ca pe un blog nu se selecteaza un esantion random de oameni din populatie, ci unii cam cu aceleasi preocupari, si totusi este foarte un-natural, asa:)

    Fie comentariile anti sunt cenzurate (aaa nu prea cred), fie ne simtem bine cand ne dam exemplari si imaculati, fie cei care ar comenta impotriva tac si privesc rusinati in strafundurile sufletului si se abtin.

    Nu zic, ma amuza articolele, mai ales umorul de limbaj al autorului (care tre sa recunoastem, e maestru la asta), dar ce frumos ar fi sa existe si o lupta de idei pe aici, macar din cand in cand.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

    • @Nicul, să știi că nu există nici măcar un comentariu cenzurat.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

    • @Nicul, posesorul blogului are anumite pareri, principii, convingeri. Sa fii impotriva lor si, totusi, sa citesti si sa comentezi pe aici, mi se pare un fel de masochism. De aceea ti se pare ca toti suntem in aceeasi directie. Desi, daca ai citi comentariile cu mai multa atentie ai observa ca nu e chiar un consens general. Dimpotriva. Conteaza insa si modul cum comentezi “anti”, ca sa zic asa. Pentru ca una e sa argumentezi elegant si alta e sa zici “ba p-a ma-tii”. Si, oricum, vreo 3 sau 4 mii citesc articolul si doar vreo 20 comenteaza.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 2

  30. singurele cazuri cand am ¨¨marait¨¨ mai mult din ochi si putin verbal la copiii mei a fost atunci cand a fost vorba de siguranta lor…..¨¨degete in priza¨¨….¨¨¨degete spre aragaz¨¨….¨¨cocotat la geam si aplecat¨¨…..¨¨smucit din mana si alergat necontrolat pe trotuar in zona de circulatie a masinilor¨¨……acum cel putin cu cel mare nu imi mai permit nici macar atat…..are 18 ani si e multiplu campion la karate…:)

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • @sorin, ahahahahaaaaaa… îți rupe capu’ dacă e. :))))

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  31. auawaauu , copii razgaiati crescuti exclusiv de bunici sau bone pana pe la 4-5 ani pentru ca mami si tati au servici si sunt stresati la servici . din motive diverse , trebuie sa-ti duci plodu` la gradi si incepe sa zbiere pentru ca nu te cunoaste … ce faci ? pai , esti stresat si incepi : pastele ma-tii cui te-a facut de copil nebun , te calc in picioare

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  32. off topic . cineva mi-a povestit ceva tare . bulevard din Bucuresti . taxi , ea si o prietena pe bancheta din spate a taxiului . 3 benzi + ceva sicanari in trafic intre 2 jmecheri care la un semafor au ajuns cu taxiul la mijloc . cum taxiu` avea geamurile deschise in spate , jmecheru` 1 l-a scuipat pe jmecheru` 2 prin geamurile deschise ale taxiului foarte precis .

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • @Shoric, tot offtopic… ahahahahahaaaaaaaaaaaaaaa.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

      • @Mihai , iti dai seama cum ar arata scena aia in slow motion cu fetele alea lipite de bancheta din spate si cum trece scuipatu` ala prin fata lor ? Oscar pentru efecte speciale 🙂

        Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  33. Eu am auzit una mai tare în weekend pe stradă. Copila undeva la 10-11 ani, “ea” genu’ căpșunară, adică nu era vreo elegantă, da’ nici vreo muritoare de foame (nu era etnică). Bă nene, n-auzem ce zice fetița dar avea mă-sa grijă să repete:
    “Ceeee? Mă zici lu’ tac-tu? Tac-tu e un nimeni pentru mine!”
    “Ceee? N-o să te mai văăăăd? Și ce dacă! Eu te-am făcut pe tine, nu tu pe mine”
    Mă rog, d-astea… Partea nostimă e că nevastă-mea s-a apucat tacticos să îi explice fie-mii că nu e frumos că mămica aia vorbește urât cu fetița. Eram la juma’ de metru de toanta aia și îi făceam semne neveste-mii că o aude “duamna”. La care nevastă-mea: “Și care e problema?! Dacă eu o aud pe ea atunci poa’ să mă audă și ea pe mine!” 😀

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 2

    • Mie imi spunea des mama “te calc in picioare”, “eu te-am facut, eu te omor”, “piei din fața mea” etc, dar culmea, fara nenorocito, tampito, cretino! Bine, nu ma facea sa ma simt mai bine ca nu-mi adresa si apelative. Am crescut cu multe frustari, pentru palmele la fund nu-i port ranchiuna, dar pentru umilintele verbale, da! Am doi copii mici si mai tip la ei, desi imi doresc din tot sufletul sa fiu mereu zen, dar nu am de gand sa le vorbesc vreodata asa. Conteaza si varsta la care ii faci, mama m-a facut la 21 (sunt al doilea copil), eu am facut primul copil la 32. Nu spun ca mamele tinere nu sunt mame bune, dar daca ai crescut cu batai si jigniri iti trebuie ceva timp sa te vindeci ca sa nu perpetuezi aceleasi obiceiuri.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *