Acel moment în care intri în cameră și-o vezi adormită pe locul tău. E atât de dulce, atât de liniștită și senină, că nu îndrăznești nici să respiri ca să nu cumva să-i tulburi atât de linu-i somn. O vreme doar stai și te uiți la ea. Da, e atât de frumoasă când doarme.

Încet, foarte încet, cu infinită blândețe, încerci să te strecori și tu cumva lângă trupu-i de zeiță. Nu, nu ai suficient loc și rămâi așa, aproape atârnând pe marginea patului, cu un picior pe jos, dar fericit. Fericit și mulțumit c-ai izbutit să te așezi fără s-o trezești.

În cele din urmă adormi, dar ți-e somnul întrerupt și zbuciumat. Din când în când te mai trezești ca să verifici dacă e bine, dacă nu cumva îi e frig sau o deranjează ceva, dacă doarme la fel de senină. E bine. Doarme și aproape că zâmbește blând în somn. Oftezi de mulțumire și te străduiești să te întorci cu chiu cu vai, chircit și amorțit, pe partea cealată. Dimineața vine greu, dar până la urmă vine.

O auzi cum se trezește, apoi se întinde lung și languros. Deschide ochii și se uită la tine un pic surprinsă. Parcă nu-i vine să creadă că te vede stând acolo după ce i-ai vegheat somnul toată noaptea. Abia atunci îndrăznești s-o iei în brațe și s-o alinți încetișor, în timp ce-i atingi spatele cu mângăieri ușoare. Își primește ofranda de iubire, apoi te dă la o parte cu blândețe și coboară, iar tu în sfârșit reușești să adormi zâmbind.

Dar nu pentru mult timp. Pentru că imediat o s-o auzi cum începe să miaune lung după bobițe.

P.S. Cred că am exagerat un pic, dar cert este că numai cine n-a avut pisică nu știe cum e să te așezi în pat chircit și cât mai încet cu putință, de frică să nu cumva să deranjezi bestia care doarme întinsă cât e de lungă.

mihai_vasilescu_femeie_pisica

sursa foto