Pentru că sunt un tip extrem de calculat și inteligent, prin toamnă când am trecut pe la mama la Vâlcea, am rechiziționat din debara o pereche de cizme de cauciuc. Din alea mișto, înalte până la genunchi, șutite achiziționate de de taică-meu din Combinat. Intuiția mea deosebită și amintirea unor momente ușor neplăcute, în care dădeam la zapadă în adidași, îmi spunea că la un moment dat tot o să am nevoie de ele. Moment care a sosit azi-noapte.

Mamă, ce m-am mai bucurat când am văzut că ninge de parcă vine sfârșitul lumii și mi-am adus aminte că băiatu’, mânca-i-aș ciocu’ lui dă deștept, are cizme de cauciuc și prin urmare niciun strop de umezeală nu va mai atinge augustele-i picioare. Ce să mai, abia așteptam să vină sâmbăta și să ies la lopată.

Câteva minute mai târziu, brusc, mi-am adus aminte unde m-am lovit ultima oară de nenorocitele alea de cizme: în portbagajul mașinii. Care mașină are atâta zăpadă în jur și pe ea, c-ar putea să provoace o ușoară avalanșă.

Well, ce bine că mai am adidașii ăia…

mihai_vasilescu_trist