Cum dau primii fulgi, cum încep trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor io dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

De ce să te bucuri că ninge într-un oraș în care până și copiii se bucură în virtutea inerției că ninge? Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpadă afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite copiii capitalei este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât.

De ce să te bucuri că ninge ca posesor de automobil? Doar așa pentru că se triplează timpul petrecut în trafic? Dacă făceai 40 de minute până la muncă sau unde aveai treabă, acum o să faci peste o oră și jumătate, de-aia te bucuri? Sau îți stârnește orgasme explozive perspectiva curățatului zăpezii de pe mașină? Îți place să dai la lopată până îți vine rău doar că să poți scoate rabla și să pleci unde ai treabă?

După care abia aștepți să trăiești satisfacția de la întoarcere când va trebui să dai din nou măcar jumatate de oră la lopată? Pentru că, între timp, locul curățat dimineață, evident, a fost ocupat de altcineva. Lămurește-mă și pe mine la care dintre toate astea te-ai gândit când te-ai uitat pe geam și-ai exclamat plin de bucurie: “ninge, ce frumos!”?

De ce să te bucuri că ninge ca pieton? Că vei merge câte jumatate de oră, prin zăpadă până la genunchi, ca să ajungi la metrou? Iar ăsta este cazul fericit, că dacă ai ghinionul să fii nevoit sa te deplasezi cu autobuz sau tramvai, înțeleg de ce te bucuri: pentru prima oară în viață vei avea o scuză bună când o să te întrebe șeful „la ora asta se ajunge la muncă?”.

Vrei să-ți povestesc și despre zloata aia mocirloasă care se va forma în absolut tot Bucureștiul încă din prima zi în care temperaturile vor urca măcar un grad peste zero? Ei, da, probabil de-aia te bucuri că ninge, pentru că zloata aia e de-a dreptul minunată și te face să simți cu adevarat că trăiești într-o capitală europeană când ajungi acasă ud și murdar din cap până în picioare.

Gata, închei, dar o să mai zic o dată, ca să fie clar: n-am nicio problemă cu zăpada la munte, pe câmp, pe pârtii sau oriunde unde mai dă ea frumos în natură. Dar nu înțeleg de ce te-ai bucura că ninge într-un oraș care care de la primii trei centimetri de zăpadă se blochează aproape complet? De ce te-ar bucura jumătate de metru de zăpadă într-un oraș în care singurul sistem de deszăpezire eficient, pentru străduțele dintre blocuri, este primăvăra?