Vă înșelați dacă aveți impresia că ați cunoscut ura brută, animalică, viscerală, din străfundul sufletului. Ura aia profundă care te face să-ți urli veninul pe unde poți, cu ochii scoși din orbite și cu ghearele înfipte în tot ce prinzi în jur. Credeți c-o știți sau c-ați trăit-o? Ei bine, vă garantez eu că sunteți mici copii și n-ați trăit nimic până n-ați văzut cum reacționează o pisică atunci când o alta (eventual, tot femelă) pătrunde în ceea ce ea considera până atunci a fi regatul ei, locul unde era stăpână absolută, cu drepturi depline asupra supușilor ei, oamenii.

Și acum să fie nevoită să trăiască umilința de a vedea cum intrusa și venetica „aia” se freacă de covorașul pe care numai ea avea voie să-l folosească? Să asiste cum doarme „javra nou-venită” în fotoliul care-i slujise drept tron regal și de unde urmărea cu silă încercările zadarnice ale supușilor de a-i intra în grații?

O, sfinți din cer, câtă mânie și ură și durere (toate în același timp) pot să se reverse din ochii unei pisici care nu era în stare să omoare o muscă. O, tată al tâmplarului, ce sunete, pe care nu credeam că este posibil sa le scoată, îi ies pe beregată. Ce răgete, ce mârâituri, ce strigăte de disperare. Vă jur, la un moment dat am avut impresia că de undeva din casă rage o corcitură de leu cu tigru, crescută de un urs Grizly. Pentru că, da, începând de alaltăieri am două pisici. Îhîm, vă rog, dați drumul la miștouri, suport orice. Inclusiv că ieri am primit de la o agenție un tricou inscripționat cu „I was normal 3 cats ago”. După ce vă potoliți din râs și caterincă, poate îmi răspundeți și mie la niște întrebări simple, de om care n-a mai conviețuit niciodată cu două pisici.

Ceva „pisicari” pe aici care să-mi dea niște sfaturi ce pot urgenta integrarea și s-o facă pe cea veche s-o accepte mai rapid pe asta nouă? Dacă are importanță vârsta, prima are doi ani și a doua n-a împlinit încă un an. Sunt șanse să se accepte vreodată complet una pe cealaltă? Și dacă da, trebuie făcut ceva în sensul ăsta ca să se întâmple mai repede? Ura asta va înceta vreodată? Pentru că, în loc de ochi, cea veche are niște pumnale cu care ar face-o bucăți pe cealaltă. Iar mârâiturile pe care le scoate când o simte sunt ceva sinistru. S-ar speria și un soldat din Legiunea Străină care a supraviețuit doi ani în junglă omorând inamici cu o mină de pix. Deci? Ceva sfaturi? Ar fi binevenite. Desigur, voi aprecia mult orice intervenție de genul „ce plm ți-au trebuit două pisici?”. Va fi de mare ajutor.

P.S. Cum e viața asta, dacă trebuia să conviețuiesc cu două blonde cu țâțe mari, al naiba dacă vă întrebam ceva, găseam eu metode să mă descurc. Dar pentru două mâțe, sunt nevoit sa întreb oamenii cum se procedează. A naibii veață…

mihai_vasilescu_cana