Mă macină două întrebari de ceva vreme. Două întrebari pe lângă care alegerea lui Trump e doar un mizilic pentru copilașii de ciclu primar.

Prima. De ce naiba nu le spune nimeni corporatiștilor, ăia pe care-i văd io dimineața pe magistrala Pipera, că pantalonii albaștri nu merg de nicio culoare cu pantrofi negri? Serios, de fiecare dată îmi vine să întreb dacă au alții pregătiți în rucsac și ăia din picioare sunt „dăcât” pentru deplasarea până la birou. Chiar nu există nimeni în viața lor, nici măcar o oglindă cumsecade, care sa le spună: „coaie, nu, pantaloni albaștri cu șosete și pantofi negri, NU. Niciodată!”

Și a doua. Ați văzut vreodată cum reacționează un moșuleț care vede pe stradă o tipă mișto? Știți ce zic? De ce își continuă traseul încă zece pași (fix atât, i-am numarat eu) și abia apoi se întorc, cu tot corpul, să contemple curu’ ce tocmai se îndepărteză. De ce dom’le? De ce nu pot să facă precum noi toți, să se întoarcă imediat ce trece sexoasa? Care e rostul celor zece pași?

Vedeți c-am avut dreptate. Ce Trump, frate, când noi n-avem răspunsul la astea?

P.S. Mbine, dacă n-aveți răspuns la a doua, probabil că o să-l aflu eu singurel în câțiva ani. Nu prea mulți. 🙂

mihai_vasilescu_batran_fata