Text scris (bine) de Elena.

Aveam 15 ani când tata a primit repartiție pentru un apartament într-un cartier nou. Așa că ne-am mutat la trei camere decomandat. Fiță, frate. Luasem cu brio treapta întâi la liceu și bănănăiam pe lângă bloc toată ziua. Într-o zi apare, la etajul 1 al blocului de vis-a-vis, Sorina. Se mutase împreună cu familia. Era cam cu doi ani mai mare decât mine. Dar asta nu era singura diferență. Pentru curioși, o să trec în revistă o scurtă descriere a noastră.

Sorina avea 17 ani și era frumoasă foc. Înaltă, cam 1.75m, avea părul lung și negru, foarte drept și era tunsă cu breton. Avea niște picioare atât de lungi că aproape aș fi putut să trec printre ele fără să mă aplec. Pe lângă toate astea, se îmbrăca și foarte mișto. Sora ei fugise în Germania și îi mai trimitea una, altă, haine. Și cel mai important, avea sâni. La vremea aia, sânii erau cam ca săpunul FA. Adică, o raritate. Spre deloc în cazul meu.

Eu aveam 15 ani. Părul scurt și creț, ca lu’ tata. Așa spunea mama râzând. Iar eu, plângând, mă uitam la ea și suspinam cu gândul că mi-aș dona un rinichi pentru a simți măcar o data-n viață cum îmi bate vântul prin plete. Ca să știe o treabă, mama mă tundea lunar, să am părul des. Saru’mana, mamă!. Nuș’ când puii mei urmă să-l am des, că pană pe la 18 ani m-a tot tuns. Picioarele mele erau în lungime cât gambele Sorinei. Iar toată eram până sub sânii ei. Că tot vorbim de sâni, d-ăștia n-aveam deloc. Mai mari aveam omoplații. Și eu mă îmbrăcam, că doar nu era să umblu dezbrăcată. Doar că mă îmbrăcăm cu hainele care le rămâneau mici lui frate-meu și văru-meu. Da, aveam și noi neamuri în Germania. Doar că noi primeam pungi goale pe care mama le strângea într-o pungă mai mare și pe care le foloseam doar când mergeam în vizită sau în oraș. Câteodată primeam și gumă de mestecat sub formă de piatră sau săpun d-ăla bun care era atât de uscat, că-l primeam deja spart. Și îl puneam bucățele în șifonier printre haine ca să miroasă frumos. Macar atât.

În tot tabloul ăsta, într-o seară de joi, Sorina îmi propune:

– Hai cu mine în discotecă!

Mă uit la ea cu ochi străini și goi:

– Pe post de sperietoare sau ce? Să nu se ia nimeni de tine că îi mușc eu?

– Nu, fată, hai! O să ne distrăm.

M-am dus. Nu riscăm nimic. Nici să mă invite cineva la dans, că doar nu mergeam la zoo unde aș mai fi avut niscaiva șanse să stârnesc ceva vâlvă, nici să mă violeze vreunul, așa cum mă speria mama.

Acolo era o echipă de handbal de pe la Timișoara. Sorina, care era imposibil să treacă neobservată și-a găsit repede un pretendent handbalist. Nici eu n-am trecut neobservată, doar mă văzuseră toți băieții din echipă. Când am fost până la toaletă, chiar am auzit o discuție între doi dintre ei: „Bă, urât rău e frate-su. Cred că sunt frați vitregi.”. Am vrut să le spun că nu sunt frate-său, că sunt fată, dar n-aveam ce să le arăt ca dovadă.

Pe la 10 seara am vrut să plec, dar nu știam drumul către casă, doar eram abia mutată în cartier. Sorina, nici n-a vrut să audă, ea voia să se distreze. În final, am plecat la 11, exact la închidere. Mă gândeam cu groază ce dracu-i spun mamei când ajung acasă. Eram moartă de frică, dar fericită că dansasem și eu cu băieții. Bine, mă rog, în aceeași încăpere cu băieții. Că ei erau într-un colț și eu, singură, în altul. Am luat autobuzul către casă și în stație mă aștepta frate-miu.

– Unde-ai fost maimuțo?

– În discotecă.

– Aoleu, te omoară mama dacă aude. Să nu-i spui asta. Spune-i orice, dar nu asta. Te-a căutat pe toate străzile, pe la gară prin boscheți, credea că te-a violat careva.

– Cine dracu să mă violeze, mă? Ce, eu arăt a om?

– Eiiii, mai sunt unii cărora le plac și ciudățeniile.

În fața blocului, erau aliniați, sub formă de comitet de primire, mama, tata și soră-mea. Mama m-a văzut prima:

– Unde-ai fost descreierato? Că m-ai speriat de moarte.

Pe loc mi-am zis în gând că de discotecă n-am voie să zic nici moartă. Pierdută și fără nicio idee rezonabilă de minciună în cap, am sărit din lac în puț și mi-am semnat condamnarea la moarte:

– Am fost la video.

Când am zis asta, cred că Pământul s-o oprit din rotație pentru o fracțiune de secundă. Pe rând, pe măsură ce vorbele mele le ajungeau la creier, mama, tata și soră-mea s-au albit, s-au înnegrit și în final s-au înroșit de indignare. Ca să înțelegeți, cuvântul „video” avea asupra maică-mii același impact ca un tsunami asupra coastelor Japoniei. Pentru ea „video” se traducea extrem de simplu: o cameră unde băieții pun filme porno și le violează pe fete.

Până să se dezmeticească după vestea năucitoare, am urcat în casă ca să nu audă vecinii panarama și am intrat în baie crezând, în naivitatea mea, că scap. Trei minute mai târziu a intrat și mama după mine. A scanat rapid armele pe care le putea utiliza pentru pedepsirea grabnică și nemiolasă a vinovatei. A ales centura de pioner. Cu tot cu cataramă.

Atât mai vreau să știți. A doua zi, făceam sport la școală, iar eu am fost singura persoană din clasă care s-a schimbat în baie și nu în vestiar. Aveam niște dungi mov pe picioare, mâini și spinare care nu prea se asortau cu treningul verde.

mihai_vasilescu_parenting