Ieri dimineață am văzut la tv o duamnă expert în parenting (așa scria acoloșa jos pe ecran) care spunea foarte serios, pe un ton care sugera că urmează să ne comunice chestii vitale pentru viitorul omenirii, că trebuie să-ţi iubești copilul (no shit, Sherlock) și să-i arăți că-l iubești (vestea asta m-a terminat, nu mă așteptam la așa ceva). Vă zic, mi-am revenit cu greu din șoc, cine naiba s-ar fi gândit vreodată să-l iubească și să-i mai și arate asta?

În timp ce ne comunica descoperirile astea atât de noi, importante și neașteptate, pe duamna expert în parenting n-a impiedicat-o nimic să se pișe pe el de Acuzativ și să trântească un „copiii care-i crești”, urmat de o exprimare cel puțin bizară, tangentă limbii române, pe genul cocalar așea: „mai îi alergi, mai îi lași”. Plm, csf, n-ai csf.

După ce mi-am revenit din uimirea provocată de vestea că trebuie să-ți iubești copilul, în nemernicia mea am încercat să-mi pun și eu niște întrebari de bun-simț:

Cine te acreditează ca fiind expert în parenting?

Ăștia care te acreditează nu te testează „umpic” și pe partea de limbă română? Că totusi nu ești inginer agronom (deși nu văd de ce nu s-ar vorbi corect limba română și la muncile câmpului), ești una/unul care se ocupă de copii, în pula mea. Și să le vorbesc semi-agramat pot și singur, n-am nevoie de un „expert” pentru asta.

Chestia asta cu parentingul e pe grade sau cum? Treci prin diverse stadii ca s-ajungi expert? Și dacă da, cine te certifică. Sau e în funcție dă like-urile primite pă Facebook pentru chestiile profunde pe care le debitezi? Nu de alta, dar dacă e așa se explică multe.

De ce n-am văzut până acum niciun expert în parenting bărbat? Nu serios, de câte ori am scris pe blog despre subiecte legate de copii și parenting, majoritatea înjurăturilor erau de la femei. Hmm… foarte ciudat. Încep să-mi fac o idee preconcepută cum că simplul fapt că ai născut îți conferă un fel de statut de junior-expert în parenting, statut care evoluează pe măsură ce ăla micu’ nu mai face în pempărși și începe să se cace la oliță. Aureola de expert vine abia în ziua în care băiatul/fata mamei trage pentru prima oară singur apa. La wc. Abia atunci misiunea e completă și poți fi aureolat cu titlul de „expert” sau ceva.

Nu cumva parentingul ăsta a început să semene tot mai mult cu raw-veganismul militant, cu religia, cu „coaliția pentru familie” și cu toate celalte chestii unde „dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră”?

Pâna una-alta, mă întreb îngrijorat cum naiba o să mai putem să creștem „copiii care-i avem” fără un expert d-ăsta? Parcă văd că în curând se vor da amenzi drastice dacă nu aplici principiul de bază al parentingului modern: „mai îi alergi, mai îi lași„.

Am luat-o razna, frate, ne tâmpim pe zi ce trece. Mare lucru dacă în curând nu vom avea și experți în respirat. O să vină o tanti din asta „doxă de carte” să ne zică „inspiră – expiră”, că singuri nu vom mai fi în stare. Mă rog, de fapt o să ne spună: „mai îl inspiri, mai îl expiri”. Cum adică pe cine? Pe aerul care-l respirăm.