Io mă cam plimb zilele astea și am avut chef de scris pe blog ca măgarul de bâtă. Da’ uite că avem o aspirantă la titlul de invitat permanent, și am numit-o aici pe miss Alina, cea cu textul feșonist, care v-a cam plăcut. Tot ‘mneaei le zice și azi.

…………………………………………………………………..

Mă scuzaț’ că vin pe-aici doar ca să mă plâng, da’ csf? N-am csf. Bănuiesc că vouă nu vi s-a întâmplat niciodată, da’ io am un șef idiot. (Și-o zic cu toată dragostea, #iubeştețaproapele).

M-am infiltrat într-o corporație ultra-inter-multi-națională, sperând că scap de românismele din SeReLe-urile autohtone. Doar ca să aflu că nu noi le-am inventat, ci americanii (de câte ori vorbesc cu ei, îmi vine să-i întreb dacă au neamuri la Dolhasca).

Să revenim la șeful meu. Sunt sigură că voi ați dat până acum doar de manegeri pâinea lu’ Dumnezeu, deci vă rog să faceți un exercițiu de imaginație. Se dă una bucată puștan manager dă douăjpatru dă ani (cu totul, nu de muncă), absolvent de facultate de renume internațional (ati auzit de ea prin filme), mai important dăcât el înșiși (da, „înșiși”, pentru ca personalitate multiplă). Se mai dă subsemnata: nejte ani de muncă, overachiever, să rupem norii, alea-alea.

Boooon. Cum merge exercițiul de imaginație? Simțiți #dragostemulta? Perfect! Și io simt în fiecare zi. Vă zic numa’ două povestioare scurte, că, din experientă, de la trei încolo încep să-mi explodeze sinapsele.

1. Bag ca Migu’. Stat peste program, îmbrăcat frumos, raportat civilizat, cum se face când ajungi la întreprindere nouă și vrei să te afirmi (şi să arăți că acest brav popor descendent din măreții daci nu e doar mâncător de lebede). Aplauze furtunoase din public. Cer concediu. „Aaaa… o săptămână intreaaagă? Așa muuuult?”

2. Bag ca Migu’ supersonic. #300% (chiar – merge pe Instagram cu #cifre-și-procente? Că nu frecventez). Mă fac șefă-dă-şefă, șefă de proiecte, rupem norii pretutindeni. Cer mărire. „Aaaa…păi tu ești din România…deja te plătim cam mult”.

Coae Stimate manager, ejnebun?! Atât ai dă zis? Că sunt din România? Păi f…-ți m…ii m.-.ii (că-s o duamnă și nu pot cu limbaj buruienos), apăi tu îmi dai să îți fac cam… hmmm… toată treaba ta, tu iei dublare de salariu, da’ io-s din România și nu mă cheamă Allison? Să mori tu! Să îț’ dea ăl dă sus multă sănătate.

Cum merge cu exercițiul de imaginație? (Eu vizualizez răngi, chei de paişpe și gingii)

Deci gata, am terminat. Nu mai mă plâng. Doresc doar sa va transmit că mă roade pizma maxim că voi aveți șefi mișto, care va trimit vinerea acasă mai devreme, nu vă sună în concediu și vă dau bonusuri cu fiecare ocazie.

P.S. Știți pe cineva care angajează pe mulți  bani o ravisantă ultra-performantă? Mulțumesc anticipat!

sursa foto