Două chestii scurte am pentru azi.

Clipul de mai jos a rulat la greu pe micile ecrane din România în urmă cu câțiva ani. Cred că mulți dintre voi îl știți, l-ati văzut la vremea lui. Acum faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă cam ce s-ar întâmpla dacă ar rula azi pe tv. Cam ce val de „indignare” ar declanșa? Cred că s-ar ajunge până la ieșitul în stradă, la Universitate. Pe Facebook ar fi revoluție și-ar curge râuri de ură. Din zeci de mii de piepturi de feminizde nu s-ar auzi decât „misoginilor, să muriți în chinuri” și alte urări din astea de viață lungă şi îmbelșugată.

Sunt convins că s-ar lăsa cu sancțiuni de la CNA, cu închideri de televiziuni și condamnarea la muncă silnică, pe viată, a celui care a avut ideea. Și e o glumă, frate, o glumă ca toate glumele. Nimic altceva. Dar azi, dacă nu glumești politically correct, o iei în mână în secunda doi. Mă rog, crezi tu că o iei în mână, pentru că ți se va demonstra că o ai atât de mică, încât practic nu ai ce lua în mână. Poate doar cu o pensetă.

Stați că mai am un spot. Habar n-am dacă a rulat pe televiziuni, dar înclin să cred că da. Mi-e și frică să va spun sa vă uitați la el. Serios, mi-e teamă să nu rămâneți impotenți doar la gândul înjurăturilor ce v-ar fi adresate dacă spuneți că v-a plăcut.

Din nou, e tot o glumă. Și încă una bună. Vă mai imaginați ceva asemănător rulând în pauzele de publicitate azi? No fucking way! Cred că directorul postului tv care ar permite așa ceva s-ar sinucide mâncând sticlă pisată în timp ce-și bagă capul între tampoanele unei garnituri de tren.

Hai să vă mai arăt încă unul, deși am zis că am doar două chestii scurte. Ia uitați-vă și la următorul. Am râs bine de tot, dar eu sunt un misogin nesimțit care poate încă să spună despre o femeie urâtă că e o femeie urâtă și să-l doară în pulă de toți cei care ar veni să-i bată obrazul și să-i explice că „așa ceva nu se face, nu ai voie să rănești sentimentele nimănui”. Păi, frate, în ritmul ăsta în curând o să ajungem să cerem voie să aprindem lumina când ne futem. Că, na, cine știe cum ne observă vreun suflet trist și singuratic, când dam la buci, și se simte rănit de moarte în amorul propriu.

E groasă oameni buni. Nu știu încotro se îndreaptă toată treaba asta cu political correctness-ul, dar mie mi se pare că s-a ajuns prea departe. Uitați-vă în jur și o să vedeți oameni care se tem să mai zică ce gândesc de teamă să nu le sară arhanghelii corectitudinii politice la beregată. Uitați-vă în jur și o să vedeți că sunt doar câțiva rătăciți care au curajul să spună sau să scrie ce gândesc. Restul sunt íngroziți de teama de a nu-și pune în cap cohortele de feministe și justițiari de Facebook.

O fi bine așa? Seamănă ăsta a progres?

P.S. Bonus, încă trei spoturi vechi, care îmi plac de mor și a căror difuzare ar echivala azi cu sinuciderea: aici, aici și aici.

sursa foto