Am rămas cu o uşoară nedumerire după mini-excursia asta şi voiam să vă zic şi vouă. Şi gata, termin, că v-am zăpăcit de cap cu ţara cantoanelor.

Am călătorit destul de mult în ultimii zece ani, dar majoritatea zborurilor au fost făcute cu companii low-cost. Iar când ai folosit „low” şi „cost” în aceeaşi sintagmă nu prea mai ai ce pretenţii să emiţi. Pentru mine drumurile cu aşa ceva seamănă cu a te deplasa folosind un autobuz pentru cursele pre-orăşeneşti („rată”, cum se zicea pe vremuri). Te-ai urcat în el şi te rogi să treacă timpul mai repede ca să ajungi unde ai treabă. Păi am mers la un moment dat cu un avion ryanair care avea scaunele turnate, direct din fabrică, în poziţia „spatarul drept”. Pe scurt, nu am absolut nicio pretenţie când mă urc într-o astfel de cursă, în afară de aceea de a ajunge cu bine la destinaţie.

Din punctul meu de vedere, nu tot aşa stau lucrurile atunci când iei bilete de la una dintre companiile aeriene consacrate. Te aştepţi la o experienţă îmbunătăţită. Dar, din păcate, în afara faptului că nu am mai mers cu bus-ul până la aeronavă, mie nu mi s-a părut nimic deosebit. Şi scriu acest text pentru că ambele zboruri de la drumul ăsta (de fapt, toate patru, am avut escală şi la dus şi la întors) au fost cu Austrian şi m-a pufnit râsul când stewardesele au „servit masa”. Sau „snack”, sau „gustare”, sau cum vreţi să-i spuneţi. Cert este că era o pungă cu biscuiţi „peştişori”, cea mai mică pe care ochiul meu a văzut-o vreodată. Nu cred că erau mai mult de zece înăuntru. I-aş fi numărat, dar mi-era jenă de ruşinea lor. Şi m-am întrebat de ce tu, ditamai compania aeriană, ai face asta?

Înţeleg ce înseamnă reducerile de costuri şi în multe cazuri pot fi de acord cu ele. Economia mondială merge aşa cum merge, companiile taie de pe unde pot, ca să economisească un ban şi să supraviețuiască. Dar când te scumpeşti la tărâţe şi te zgârceşti la grăunţe, asta nu mai pot pricepe şi pace. Pur şi simplu nu cred că punguţa aia mizerabilă cu „peştişori” asigură supraviețuirea celor de la Austrian. Sau sucul turnat din doză, în pahar, ca să dai poţi să dai din două cutii de cola la trei oameni. Nu cred că astea fac diferența, ci dimpotrivă, te sabotează la nivelul imaginii. Chiar nu poţi să le oferi clienţilor ceva care să nu-i ducă cu gândul la termenul de „meschin”?

Sunt absolut convins că, datorită rulajului imens, companiile aeriene obţin nişte preţuri de achiziție derizorii de la furnizori. Şi atunci? Chiar trebuie să le dăm fraierilor de la bord cele mai ieftine produse pe care le putem lua? Ah, ca să nu mai zic că la dus nu prea mai aveam baterie la telefon şi nici vreo carte nu-mi luasem cu mine, aşa că am fost nevoit să citesc din scoarţă în scoarţă revista de prezentare a companiei aeriene. Chiar pe prima pagină era un interviu cu CEO-ul care anunța, cu mândrie, că au achiziţionat 17 aeronave noi de la nu ştiu ce partener brazilian. Mie mi-a sunat cam prost să citesc cum se laudă că au bani de flotă nouă, în timp ce stewardesele se fâţâiau pe acolo servind sărăciile alea de „peştişori” şi cola la pahar.

Dar o prostia şi mai mare mi s-a părut că nici măcar nu vindeau de mâncare. La dus eram rupt de foame şi mi-aş fi cumpărat ceva indiferent de preţ. Probabil mai erau oameni de acolo în situaţia mea, care nu apucaseră să mănânce. Păi doar trei inşi dacă-şi luau sandvişuri de 5-10 euro bucata, deja se acopereau costurile cu toţi „peştişorii” serviţi în ziua aia pe toate zborurile lor din Europa. Exagerez, dar serios vorbind, când faci comandă de câteva sute de mii de bucăţi, punguţa aia cu zece biscuiţei nu are cum să coste mai mult de doi-trei eurocenţi. Faceţi voi calculele. Şi atunci, de ce nu poţi măcar să le vinzi oamenilor ceva? Pur şi simplu nu ma duce capul să pricep.

Bun, ca să închei, voiam să vă întreb dacă Austrian este o excepţie şi sunt ei mai calici sau aşa stau mai nou lucrurile la toate companiile aeriene, pentru zborurile considerate scurte? Din păcate eu nu am termen de comparaţie, pentru că ultimul zbor non-low-cost a fost cu Lufthansa, prin 2009, şi chiar nu mai ţin minte. Deci?

mihai_vasilescu_biscuiti_pestisori