Vă pregătisem altceva pentru azi. Ceva cu Smiley care şi-a pierdut buletinul şi aberează voios pe tema asta. Dar m-a pus naiba să mă uit la ştiri şi m-am enervat ca dracu’, aşa că am amânat pentru o dată ce va fi ulterior stabilită.

Aşadar am văzut ştirea asta şi m-au umflat instant nervii. Pentru că nu mă duce capul să pricep, fraţilor, chiar nu mă duce. Deci o duduie din Petroşani, asistentă medicală, a născut în noaptea de Revelion şi a dus copilul la ghenă, lasându-l să moară de frig. De ce ai face una ca asta? Eu aş băga-o la închisoare nu numai pentru crimă ci şi pentru prostie.

Bun, am înţeles, ai treizeci de ani, nu esti combinată cu nimeni şi consideri că este ceva de neconceput să rămâi gravidă sau să mai şi naşti. Am trăit şi eu în oraş mic, ştiu ce înseamnă gura lumii şi mai ales cum te simţi atunci când îţi pasă de ea. Deşi, aş fi putut să jur că vremurile s-au mai schimbat şi nu te mai ostracizează nimeni pentru motivul că ai fi o mamă singură. Dar dacă tu crezi că te-ar vorbi babele pe la colţuri şi n-ai putea să duci una ca asta, te pot înţelege.

Dar de ce morţii mă-sii să omori copilul ăla?! Asta nu pot să pricep! Am un cuplu de prieteni care se chinuie de câţiva ani buni să facă un copil şi cretina asta naşte şi apoi îl omoară?! De ceeeee?! Nu-l vrei, ţi se pare că este coşmarul vieţii tale devenit realitate, pune-l într-un loc unde nu sunt şanse să moară. Într-un loc unde ştii că o să-l găsească cineva şi o să aibă grijă de el.

Uite, m-am pus în locul tâmpitei şi m-am gândit ce aş fi făcut eu. Da, nu-mi doream copilul, reuşisem să mă feresc de toată lumea si nu aflase nici dracu’ ca sunt gravidă, iar acum mi-a venit timpul să nasc. A propos, cum rahat se poate întâmpla să nu-şi dea nimeni seama că esti însărcinată? Dă-o-n mă-sa mare de treabă, că nu vorbim despre un neg, ci despre ditamai burta, plus kilogramele aferente. Tipa asta pare grăsuţă, dar nici chiar aşa cât să nu-şi dea nimeni seama că brusc are minim zece-cinsprezece kilograme in plus. Mă depăşeşte.

Mă rog, revenim, am născut în noaptea de Revelion şi vreau să scap de copil, ca să nu-mi încurce viaţa (care viaţă, rămâne un mister, atâta vreme cât tu n-ai nici măcar un apropiat care să-şi dea seama că e ceva în neregulă cu tine). Mă îmbrac frumuşel, îmi acopăr şi faţa cu un fular, o basma, un batic sau ceva (dacă sunt chiar atât de paranoică), pun bebeluşul într-o pătură şi mă duc să-l las în oricare dintre locurile în care ştiu că va fi găsit imediat, chiar dacă este noaptea dintre ani: la Poliţie, la Pompieri, la spital (mai ales că lucra acolo şi ştia clar unde-l poate lăsa ca să nu fie probleme), la o unitate militară, la o cârciumă, oriunde, frate, oriunde ştiam că sunt oameni de serviciu şi îl vor descoperi până să moară de frig.

Mă uitam la ferestrele blocurilor, alegeam una unde vedeam lumină, îl lăsam la uşa, sunam si fugeam. Erau atâtea soluţii să scap de el, fără să-l omor şi fără să mai apar în peisaj. Ok, riscam să mă descopere şi, probabil, există vreo pedeapsă şi pentru abandon de genul ăsta. Dar în niciun caz nu se compară cu cea pentru crimă şi în niciun caz nu rămâneam toată viaţa cu sufletul încărcat pentru faptul că am omorât un copil. Care mai era şi al meu. Geez!

Cretini, frate, o lume plină de cretini şi cretine. Când eu zic că ar trebui o lege specială, ca să nu mai aibă voie să procreeze toţi idioţii şi idioatele, nu ma crede nimeni.

P.S. Nu-mi iese deloc din cap că oligofrena asta era asistentă medicală. Deci un om care are de-a face, aproape zilnic, cu ceea ce înseamnă moartea şi ar trebui să înţeleagă fenomenul mai profund decât oamenii obişnuiţi. Cu toate astea…

mihai_vasilescu_mama_criminala