5,153 cititori

Ascultă-mă, poate voi fi şi profesoara copilului tău!

Pentru că uneori mă manâncă rău de tot în fund, în loc să mă tratez, pun pe Facebook câte o chestie din asta:

Să ai doi copii, pe care să-i laşi să facă în metrou ca toate visele (zbierat din toţi plămânii, căţărat pe scaune şi pe oameni) face parte tot din treaba asta cu parenting-ul modern? Numa’-ntreb. #dinmetrou

Posted by Mihai Vasilescu on 24 August 2015

 

Şi nu că lucrurile n-ar fi stat exact cum am scris (cei doi minori blonzi au reuşit să facă iureş în vagonul de metrou), dar au început comentariile, unde lucrurile o iau mai mereu razna, după cum puteţi constata şi singuri. Iar în urma lor, am primit pe email două texte legate de subiectul “copii” şi am fost avertizat că mi se mai pregăteşte un al treilea. Pe primul dintre ele mi l-a trimis Mata Hari şi îl aveţi mai jos. Pe al doilea, mai dur şi mai direct, o să-l citiţi mâine.

Fata care semnează cu pseudonim de spioană celebră şi-a exprimat o singură dorinţă: “aş vrea să aflu şi părerea cuiva de cealaltă parte, a unui parinte pus într-una din situaţiile respective”.  Luaţi de citiţi.

mihai_vasilescu_atunci_acum

Timp de șase ani am predat limba engleză în mai multe centre de limbi străine. Mi-au trecut prin clasă sute de elevi, de la copii de șapte ani, la liceeni de 18 și chiar mai mari. De unii dintre ei mi se mai face dor, cu cei mai mari am mai păstrat legătura, cu mulți am amintiri tare frumoase. Băi, nene, dar sunt unele întâmplări care mă lasă, în continuare, perplexă, mulți ani mai târziu.

Nu știu cum se făcea, dar în fiecare an am avut câte două-trei clase dificile. Dificile la modul că mă lua durerea de cap când intram la oră. Indiferent de vârstă, copiii erau obișnuiți să se exprime așa cum voiau, oricând, oricum, oricât de tare – în continuare nu înțeleg de ce simțeau nevoia să țipe, în loc să vorbească normal, oricui îi asculta sau nu. Ce conta că era un adult în față, că erau acolo cu alt scop, că îi deranjau și pe ceilalți, că se muncise la greu pentru activitățile pe care le întrerupeau senini? Păi nu mi s-a răspuns, la un moment dat, cu ”mami te plătește, deci pot să fac ce vreau”, când tot atrăgeam atenția unui puști de-a doua? Na-ți-o frântă, boțul de copil de opt ani mi-a explicat el scurt cum stă treaba, cu un argument care mă îndoiesc că-i aparținea.

Altă dată, am rugat mama unui puști de-a șaptea – să-i spunem ”Gigel” – să ne vedem, să stăm puțin de vorbă, pentru că băiatul nu se mai oprea din vorbit aiurea în timpul orelor. A venit, părând ușor deranjată de inițiativa mea – inițiativă luată după mai multe sesizări telefonice, făcute după oră. După fiecare discuție, Gigel se potolea o oră-două și-o lua de la capăt.

Reproduc cu aproximație dialogul cu mămica, o doamnă foarte classy, inteligentă, astute business woman:

– Știți, din păcate, deși am mai discutat, și cu dumneavoastră și cu el, Gigel continuă să deranjeze orele. Aș vrea să găsim o metodă de a-l face să înțeleagă că asta nu e benefic nici pentru el, nici pentru colegi. La urma urmei, copiii vin aici cu un scop, colegii lui chiar își doresc să învețe, într-o atmosferă plăcută etc etc. (argumente servite, în mod repetat, și lui Gigel – degeaba. I-am explicat frumos și logic, că era deștept puștiul. N-a mers. Am încercat cu șantaj emoțional – că, uite, colegii vor să învețe și voi sunteți prieteni, nu vrei să-ți ajuți prietenii să învețe? Ntz, nu voia. Am dat și în ego – vezi, și colegul tău – să-i zicem ”Marcel” – vorbea, dar s-a hotărât să fie atent și a prins o grămadă de chestii noi, o să știe mai multe ca tine. O fi, dar Marcel e un fraier acum, hăhă).

– Cum anume deranjează (vă, pentru numele lui Dumnezeu, tot la mine vedea problema)?

– … Așa cum v-am mai spus, vorbește cu colegul de bancă. Atunci când nu mai stă nimeni lângă el, vorbește cu colegul din partea opusă a clasei. Nu se implică în activități, pentru că (ați ghicit) preferă să ne povestească diverse.

– Da, vedeți dvs., Gigel e un copil sensibil și foarte inteligent. Îl încurajăm să comunice cât mai deschis cu noi și să ne spună mereu ce gândește.

– Sunt de acord cu dumneavoastră, dar…

– În plus (șoc! trunchiul din care sărise “aşchia” Gigel nu se putea opri din vorbit), nu mi se pare atât de grav că vorbește cu colegii. La urma urmei, copiii trebuie încurajați să se exprime liber.

Jumătate de oră mai târziu, tot nu reușisem să clarificăm de ce nu se pupau ideile noastre de exprimare liberă – și slavă Cerului, toate locurile în care am lucrat puneau accent pe asta și se preda în consecință – și de ce e deranjant când Gigel țipă către Marcel, pe care-l mutasem strategic (credeam eu) cinci bănci mai în spate. Până la sfârșitul anului, am aflat ce călători a mai întâlnit Gigel în autobuzul 385 (vorbeam despre mijloace de transport – ”am văzut un homeless în 385, hăhăhă. Puțea!”), despre ce gay e să fii gay (pe-asta nu mai știu ce-a declanșat-o) sau ce nivel de paladin mai atinsese el în nu știu ce joc. Pe mamă n-am mai sunat-o, doar l-am sancționat la purtare. L-a durut în paladin.

Cu Marcel e o poveste similară, dar cu final mult mai fericit. În cazul lui, era nevoie de un factor declanșator, nu începea să vorbească de nebun. Dar și când începea… La început de an, și Marcel întrerupea exercițiul de vocabular să ne spună câte scame a găsit în buric și-i răspundea lui Gigel, comunicând peste multe rânduri de bănci. După vreo două telefoane, a venit mama lui Marcel la școală. I-am prezentat aceleași argumente. Mi-a explicat că fusese mai timid când era mic, că l-au împins să vorbească și că nu prea știa când să se oprească. Am înțeles ce-a zis, a înțeles ce ziceam eu – s-a potolit și puștiul.

Altă școală, altă vârstă – clasa întâi – cam aceeași Mărie. Măria avea șapte ani, fusese în mai multe țări decât am ajuns eu, până la 30+ și n-avea buton de oprire. Sau de dat mai încet, în public. Măria era în clasă cu Vasilică, Georgică, Andreiuțu și Geluțu. Măria dădea tonul, iar trupa veselă îi ținea isonul. Eram la lecția despre mâncare, aflam ce mâncase ea la prânz, ce mâncaseră ceilalți, ce urmau să manânce, la ce restaurante au fost in weekend și cum în Dubai e un restaurant într-un acvariu. Lecție despre familie? Măria ne spune că sora ei a murit la naștere și, brusc, toți mogâldeții de șapte ani încep să înșire necroloage. Nu era Măria, nu era tărăboi. Invitată la discuție, mama Măriei n-a înțeles care e problema, că doar copilul spunea ce știe – nu ne aflăm într-un loc în care se învață lucruri noi? Ba da, doamna mama Măriei, eu pot la fel de bine să-mi iau bocceluța și să mă duc acasă.

Și alte asemenea. Nu spun, n-au fost toate clasele așa și toți părinții la fel de intransigenți și dornici să-i încurajeze să se exprime, at all cost. Dar cei care au fost mi s-au părut prea laissez faire, cu atitudine care îi formează greșit pe copii.

 

sursa foto

 

64 de păreri la “Ascultă-mă, poate voi fi şi profesoara copilului tău!

  1. De ce ar respecta parintii meseria de profesor daca n-o respecta cei care conduc tara? Din punctul meu de vedere medicii si profesorii sunt batjocoriti desi sunt cei care au unele dintre cele mai importante roluri in vietile noastre.

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 4

    • Pentru ca noi avem pretentia ca suntem mai buni decat cei care ne ci duc. Si mai educati. Si mai destepti. De aceea trebuie sa ii respectam. Si noi si copiii noatri.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  2. Daca la fotbal nu ma pricep, aici ai intrat pe terenul meu 😉 Eu cred ca explicatia este simpla: lumea moderna confunda libertatea cu nesimtirea. A fost asa o goana dupa libertate in ultimele zeci de ani incat s-a ajuns la haos. Se uita ca, mai ales la varste mici. copiii AU NEVOIE de reguli pentru a se simti ei bine, in primul rand. Conditia e ca ele sa fie de bun simt, clar explicate si sa produca si sanctiuni, in caz de nerespectare. Iar acum o sa apara Alfie Kohn aici pe blog si o sa ma comenteze de o sa-mi zboare fulgii :-)))

    Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 0

    • Am fost nesimtiti dintotdeauna! Am 45 de ani impliniti acum 2 zile si astept contra-argumente serioase nu batai gratioase de campi. Nu de alta, dar in anii astia am schimbat doua cartiere, doua scoli, doua licee, o facultate, masterat, armata ca militar in termen (am prins si evenimentele din decembrie `89 acolo, sac!), cursuri prin mai multe locuri din tara, excursii (Dumnezeule mare! opreste-ma odata din laudat!), asadar exemple am…

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

      • Nu, ca acum nu am fost. Oamenii sunt din ce in ce mai lipsiti de empatie, nu-i mai intereseaza semenii lor, ci doar interesul propriu si imediat. Iar scoala contribuie din plin la proasta educatie, nu crede ca sunt de partea ei. Din contra, duc o campanie serioasa pentru reconstruirea ei din temelii. Cat despre experienta, eu am si varsta, si diplome mai multe. Sic si eu! Si la multi ani! 🙂

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

        • Multumesc! La fel! Posibila situatia cu empatia. Evident, se poate particulariza!

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  3. Eu ma consider un parinte modern si deschis la minte. Dar totul pana la scoala. Nu exista sa-i dau dreptate copilului meu in fata profesorului, chiar daca uneori poate as avea cum s-o fac. Traim intr-o cultura a banilor care vad ca influenteaza si raportul dascal-elev.

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 1

  4. Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 3 Thumb down 22

    • Deci se castiga respectul sau te impui in fata lor? Te rog, spune-mi tu cum vezi rezolvarea unei astfel de situatii, dupa ce toate metodele incercate (explicat copilului, din diverse unghiuri; pedepse usoare, de genul ”nu mai primesti certificat de buna purtare la sfarsitul lunii” explicat parintilor etc) nu dau rezultate.

      Poate eu si colegii mei, pusi in situatii asemanatoare, care au incercat sa le rezolve la fel ca mine, am abordat problema gresit.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @DanB, cand parintele vine si spune “bah, eu te platesc pe tine, asa ca faci cum zic eu”, e cam greu sa te impui, nu? Profesorul e considerat un fel de sluga pusa acolo sa-i invete pe copii tot ceea ce nu au fost in stare sa-i invete parintii in 6 sau 7 ani. Si, culmea, nu e nici lasat sa o faca, desi nu prea ar fi treaba lui. Cat despre copii, daca ma-sa si tac-su il aplauda acasa pentru toate tampeniile pe care le face in public, n-o fi prost sa asculte de cineva strain, pentru care ai lui nu au nici un pic de respect.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 0

      • Hidden due to low comment rating. Click here to see.

        Lumea zice că aberezi. Thumb up 0 Thumb down 13

        • Dar eu te-am pus sa faci copii daca nu esti in stare sa ii educi? Vrei sa-i educe altii? Copiii sunt job-ul full time al parintilor. Hai sa trantim plozi, ca are grija societatea si invatamantul romanesc de ei, nu? Na, si ziceam ca nu mai postez pe subiectul asta.? Confunzi meseria de dascal cu aia de jandarm? La ce folosim expresia “7 ani de acasa”?

          Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

    • pentru ca sunt soldati maturi, sunt niste lupi gata de vanatoare, ce respect vrei ba la niste mucosi? aia trebuie sa invete sa asculte ordine la varsta aia, abia apoi sa le dezvolti imaginatia. Pai eu la varsta aia imi faceam bote si bari de fier, trebuia sa ma lase si pe mine parintii sa fiu creativ, sa ii intind creierii la alt copil pe jos.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • Deci esti prost de 2 ori. O data spui ca respectul nu se impune apoi sa revii spunand ca ea trebuie sa se impuna

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  5. Da, marturisesc aici în fața voastră că și eu am fost la fel! Vorbeam neîntrebat, deranjam orele etc. Acum după atîția ani, am intrat in clasa I-a în 1969, ca în caricatură, nu prea pot să explic de ce făceam asta! Cert este că ideile și comentariile îmi veneau în minte instantaneu și tot instantaneu trebuia să le ” eliberez”! Cîtă bătaie am luat acasă, nu vă mai zic! Cu timpul m-am cumințit! Dar după cum am spus în clasele primare am “vorbit neîntrebat”. În ceeace privește vorbitul tare aș avea o explicație, cei care apelează la ridicarea tonului au o problemă cu credibilitatea. Gîndesc că dacă vorbesc tare, mesajul lor este mai degrabă “prins” de interlocutor/interlocutori! Asemănător se întîmplă și cu cei care vorbesc “toți odată” aici intervenind și dispretul față de ceilalți interlocutori, “taci tu, spun eu”! Viața ma învățat să tac la momentul oportun. A! O metodă bunicică pentru liniștirea copiilor zvăpăiați ar fi “articularea” la notă și la nota la purtare!

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • In niciun caz nu cred ca bataia rezolva ceva!

      Cat despre note, am observat ca, in centrele unde copiii vin pentru activitati suplimentare – deci nu la scoala – notele par a nu avea aceeasi importanta. Desigur, nu generalizez, am avut elevi extrem de muncitori si dedicati si am avut elevi care mi-au spus ca nu sunt la scoala si ca notele de acolo nu contau asa mult.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  6. Da, parenting si toate prostiile care au dus societatea la nivelul atat de jos la care se gaseste azi. Nu mai poti sa-i tragi o palma propriului tau copil ca se gasesc o gramada de adepti ai acestui curent absolut exagerat care sa te arda pe rug. Sunt asa curioasa ce se va alege de toti copiii crescuti dupa regula lui “lasa-l sa faca ce vrea, ca sa-si dezvolte personalitatea”. Dar mai trebuie sa asteptam cativa ani. Pana atunci eu imi voi creste copiii asa cum am invatat eu ca se face: invatandu-i ce sunt bunul simt si respectul.

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 8

    • A,cu palma?nu asa se construiesc bunul sunt si respectul.nu ai inteles nimic,iar parenting sau nu,copiii trebuie in continuare lasati sa se dezvolte,si sa faca acele activitati care le plac,dar intotdeauna dragostea,sprijinul si coordinate unui parinte.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 2

      • Da, bine ca ai înțeles tu. Toate tutele se cred acum experti si psihologi.

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 12 Thumb down 8

    • Am luat prea multa bataie de la parinti, ca sa fiu de acord cu “palma”. De altfel, din experienta proprie pot confirma ca bataia nu foloseste la nimic. De exemplu, am primit degeaba bataie sora cu moartea cand am fost prins fumand sau chiulind in scoala generala. Fumez de la 13 ani si am fost campion la chiulit mai tarziu, in liceu si facultate. Mult mai importante sunt pedepsele, explicatiile si modelul dat de parinti copiilor. E simplu sa-l pocnesti, tu te-ai descarcat, copilul n-a inteles nimic, unii chiar se obisnuiesc cu asa ceva, deci….educatie 0. Doar teama, frica si ura.

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 3

      • Acesta este defectul tuturor romanilor, generalizeaza. Pe langa asta au impresia si ca ce e valabil pentru ei este universal valabil. Ionut, de la “o palma” pana la “prea multa bataie” este cale lunga. Nu sesizezi nici o diferenta? Daca n-a functionat la tine ce te face sa crezi ca este universal valabil?

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 5

        • Chiar nu sesizez diferenta. Vrei sa ai un copil docil, care “se executa” in momentul in care ridici “palma”? Cam ca animalele de la circ in fata dresorului lor? Sau vrei unul care sa constientizeze faptele pe care le face si consecintele lor, care sa invete sa deosebeasca binele de rau? Adica, ii spun copilului ca nu e bine sa bata pe altii si il potolesc, batandu-l? (asta asa, ca exemplu simplut) Ha! Consider ca toti copiii se nasc deosebit de inteligenti, dar, pe parcurs comportamentul parintilor ii tampeste pe unii, ii inraieste pe altii ,iar unii ajung exact ceea ce ar fi de dorit sa ajunga.

          Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 2

    • La Puscarie, ce bine-i la Puscarie….:L
      Citeam mai deunazi despre vreo 7 baieti din Vaslui, despre vreo 3 din Timisoara, si despre multi altii care au fost crescuti “lasa-l sa faca ce vrea, ca sa-si dezvolte personalitatea”. O sa si-o dezvolte ei, la Puscarie.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  7. Interesant! Ca fiu de cadre didactice si parinte de copil, hai sa spunem “dificil”, ii dau dreptate profesoarei. Problema pleaca de la parinti si de la aceasta “libertate” gresit inteleasa pe care o acorda copiilor. Exista cazul unui copil la gradinita lui fi-miu, inteligent dar cam nazdravan. Am asistat la un fel de sedinta unde mama acestui copil le-a interzis educatoarelor sa-l pedepseasca. Nu va ganditi la cine stie ce pedepse, doar tinut 5 minute mai mult inauntru cand toti sunt afara, sau luat jucaria favorita, chestii d-astea, pana se cuminteste. Motivatia mamei: ea este psiholoaga si stie ca pedeapsa traumatizeaza copilul, ei acasa il lasa sa se exprime liber, bla, bla…porcarii americanesti. Ca temperament si idei “crete”, baiatul meu este la fel. Dar noi le-am dat mana libera educatoarelor, cu conditia sa foloseasca metode de pedeapsa moderne si nu de secolul trecut. Acelasi lucru l-am facut si noi acasa, si, asta impreuna cu anumite discutii si explicatii, au dat roade. Deci, in majoritatea cazurilor de acest gen, vina este in proportie de 99% a parintilor. Culmea, majoritatea acestor “cazuri” sunt din randul celor cu parinti cu bani si/sau cu o pregatire si o “inteligenta” peste medie. Adica, exact cei care ar trebui sa constientizeze importanta educatiei in viata unui copil. Asa ca, pregatiti-va de niste generatii de dl.Goe analfabeti.

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 2

    • Am avut, intr-un an, un copil pe cat de inteligent, pe atat de dificil. Era intr-o clasa extrem de buna, chiar cea mai buna din an. Colegii lui participau la activitati, veneau si ei cu idei, pe care le puneam in practica in orele urmatoare, erau implicati, interesati.. o placere. Din pacate, fiecare activitate era intrerupta de pustiul respectiv. Ca nu-i place. Ca e plictisitor (repet, colegii lui erau la fel de inteligenti si erau captivati de ce faceam). Ca n-are niciun sens sa invete diverse, ca oricum nu-l ajuta la nimic. Il rugau colegii sa taca sau sa nu intre in echipa lor.

      Am luat legatura cu parintii. Mi-au spus ca au primit sesizari similare de la scoala de stat, ca au fost cu el la un psiholog, prieten de familie, care il stia de mic si care nu a gasit nimic neobisnuit in comportamentullui.

      In cursul anului s-a mutat in alta clasa, unde am aflat ca avea acelasi comportament.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  8. @all, din păcate colega cu textul de azi, nu poate să răspundă la comentarii pentru moment. O așteptăm.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  9. Il asteptam si pe Tau Teodor , ca sa fie si mai interesant ?
    Dar poate e prea inteligent articolul …..

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Florin, de data asta cred că TAU TEODOR m-a trădat definitiv. 🙁

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  10. Atâta timp cât părintele nu o să își țină gura și o să indruge verzi și uscate despre profesor, de față cu copilul, nu cred că e vreo șansă ca profesorul ăla să fie respectat de copil. Cred că ar trebui reeducati părinții înainte de a avea pretenții de la copii.

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 0

  11. Nu prea stiu eu cu ce se mananca parentingul asta modern si nici nu ma prea intereseaza. Dar daca ai facut copii doar pentru ca ti-a sunat ceasul biologic,sau pentru ca mai nou, te simti implinita material si sufleteste, asta nu te scuteste de a le da si educatia necesara.Parintii sunt primii care trebuie sa educe iar profesorii slefuiesc si completeaza educatia,Deci profesorii trebuiesc ajutati de parinti nu injositi.

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

  12. Ce spuneti despre copilul caruia ii este permis sa deseneze cu muci pe perete ca sa nu.i fie ingradita creativitatea? E caz real. Si ce mai spuneti despre directorul care anuleaza sanctiunea mea de la rubrica ” purtare” a elevului. Sau mai bine zis promite elevului ca “totul va fi bine”. Despre ce vorbim aici? Si ni se imputa tot noua, profesorilor, ca nu ne putem impune. Pai evident ca nu din moment ce suntem asaltati pe de o parte de parinti si pe de alta de cei superiori noua( prin amarata de functie) in cadrul aceleiasi institutii.

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • Asa este, mai e si problema asta! Cel putin in centrele private (in care am lucrat eu), care depind in mod direct de taxele de scolarizare pentru a exista, profesorii erau intre ciocanul parintilor si nicovala superiorilor.

      De cateva ori, am fost pusa in situatia de a trebui sa rog unul dintre directori sa participe la intalniri cu parintii, care refuzau sa stea de vorba doar cu mine, intalniri in care ajungeam eu in postura elevului tras de urechi, de ambele parti…

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  13. Eu sunt si parinte si am fost si cadru didactic.Intrebarea mea este una fireasca: de ce un cadru didactic nu-si poate stapani clasele la ore?De ce sa intervina parintii in relatia profesor -elev cand la ora cadrul didactic este cel care trebuie sa coordoneze activitatea sa si nu parintii?!
    De cand e lumea si in toate regimurile au existat copii linistiti si copii mai nazdravani, copii introvertiti si copii expansivi.A fi dascal nu inseamna numai a sti sa predai pe intelesul copiilor, sa-i faci sa iubeasca ceea ce ii inveti, sa le captezi atentia si sa ii fascineze ceea ce lucrati, ci si a stapani clasa de copii.Daca e haos la ore si copiii nu pot fi stapaniti, nu esti un dascal bun oricat de toba de carte ai fi.
    Citind comentariile de mai sus, eu nu sunt de acord cu anumite pedepse enumerate de unii parinti.Nu palma este aceea care il determina sa nu mai repete o anume greseala, pentru ca e posibil sa nu mai repete, dar asta de frica palmii si cand va creste se va ascunde,va minti, etc. ca sa nu primeasca palma repsectiva ( dar va repeta actiunea gresita ), ci a-l face sa inteleaga cauza si efectul actiunii savarsite gresit si care nu mai trebuie repetata.
    Eu, una, nu am cel mai calm si potolit copil din lume ( nici nu mi-as dori asta! ), nu deranjeaza intreaga clasa, dar nici nu are rabdare ( decat daca e ceva interesant ) sa stea nemiscat 30 minute pe un scaun.
    In ultimii doi ani, una dintre educatoarele lui, l-a pedepsit zilnic si pentru toate gainariile din lume ( si-a bagat picioarele sub covorul clasei, l-a tinut la masa sa manance in picioare ).In afara faptului ca a obtinut umilirea lui constanta in fata colegilor sai ( lucru pentru care am fost extrem de nervoasa ), de la el nu a obtinut nici mai mult bun simt, nici mai mult respect si nici macar perceptia in sine a pedepsei.Pentru ca zilnic facandu-i acelasi lucru, el s-a obisnuit si stia ca daca isi baga picioarele sub covor, va manca in picioare, daca isi pune tricoul pe scaunel, va sta la scaunul rusinii,etc.Il durea fix la bascheti si pe el si pe ceilalti copii pedepsiti astfel pentru ca stiau clar ce se va intampla.
    De ce facea astea? SE PLICTISEA fantastic pe tura doamnei educataore care nu avea o metoda ok sa atraga atentia copiilor.Punct.
    Dovada ca la pian sta nemiscat pe un scaun 60 minute si nu 30 minute cat dorea doamna.
    Iar parintii din grupa care veneau cu argumente ca trebuie batuti la ore, trebuie pusi pe coji de nuca sunt intr-o grava eroare si mi-ar placea ca aceste pareri sa le aiba strict despre copiii lor proprii.
    Copiii, la fel ca si adultii, au nevoie de reguli dar nu cu bataia.Daca pe dumneavoastra v-ar palmui seful la job ca vorbiti in timpul mesei de pranz sau ca discutati cu un coleg in timpul orelor de program, ar fi ok? Clar nu!
    S-au schimbat nu numai timpurile, tehnologia si copiii, ci si metodele de invatamant.
    Sunt pro respect cadru didactic, sunt pro bun simt si educatie, dar sunt si de parere ca foarte multi profesori sunt depasiti si nu au mai evoluat cu nimic de la stadiul comunist:”elevul tace si asculta numai ce spun eu indiferent ca spun bine sau rau, elevul nu are pareri ca e mic, elevul sta nemiscat in timp ce eu umplu tabla dupa tabla si habar nu am daca a inteles sau nu ceva !”
    Si o ultima intrebare: de ce la fiecare inceput de ora, nu alocati 10 minute discutiilor libere cu cei mici? De ce nu le spuneati ca aveti 10 minute sa vorbiti ce doriti si apoi ne focusam pe lectii, sau de ce nu ii puneati sa povesteasca ceea ce vorbeau in engleza? Sunt multe solutii…

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 12 Thumb down 9

    • @szqwer sunt de acord cu tine in cea mai mare parte fiindca argumentele aduse de tine sunt pertinente. As vrea sa fac totusi o singura precizare, aceea ca e foarte dificil si costisitor sa iti faci toate lectiile interesante. Spun asta pentru ca am lucrat cu copii de toate varstele si la cei mici a fost groaznic din urmatoarele motive:
      1 exista 1-2 videoproiectoare in scoala si ai acces la ele rar, inspectii sau ore deschise.
      2 laboratoarele fonice sau unde exista internet, pc etc sunt mereu ocupate din lipsa de spatiu fizic sau sunt alocate orelor de curs elevilor cu profil bilingv.
      3 ca sa.mi fac cursurile placute caram aproape zilnic laptopul personal cu boxe etc. Etc
      4. Fabricam materiale colorate si fise de lucru din banii mei la imprimanta mea cu tusul meu ca sa constat ca parintii le aruncau cu mana lor pe principiul- de mazgaleala asta nu mai ai nevoie…si ce atatea portofolii va cere si asta? Si am constatat ca nu ajung nici unde cheltuimdu.mi jumate din salariu asa ca m.am intors spre singura resursa care nu costa- imaginatia. In asa situatii te cam lasa optimismul.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

      • Alina Schiopu: eu stiu cat de putred este intreg sistemul de invatamant, stiu si eforturile pe care -desi nemotivati baneste- anumiti dascali le fac ( in special cei tineri care au aplomb), stiu absolut toate neajunsurile, dar de aici si pana la a demotiva un copil, la a-i vorbi niste aberatii si a-l umili, a-l ameninta si stigmatiza, ca sa nu mai zic de cei care inca mai ridica mana si bat copiii la clasa e cale lunga.
        Dar cred ca a asculta niste copii sa-ti povesteasca liber ce vor ei nu face decat sa-i apropii, ii face sa se simta ascultati.V-ati pus vreodata intrebarea referitor la acei copii despre care scrieti ca vorbesc continuu si deranjeaza, daca pe ei ii ia acasa cineva in serios, daca sunt ascultati, daca au afectiune, etc?
        E simplu sa pui etichete si sa dai solutii cu pedepse si batai cand nu cunosti in amanunt psihologia copilului.

        Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

        • @szqwer ai perfecta dreptate. Au nevoie de atentie orice varsta ar avea. Am ramas stupefiata la o ora de dirigentie cand mi.a aratat un elev pe care eu il catalogasem drept ” problema” unde vrea el sa.si tatueze nu stiu ce. Si de la tatuajul ala(care era un mesaj pt fratele lui nascut mort) am realizat o punte de legatura cu copilul asta. Cu majoritatea se pot rezolva conflictele dar e nevoie de timp si initiativa si muuuulta intelegere si stapanire de sine. Ce vreau eu sa subliniez e ca exista si o categorie pentru care nu se poate face nimic pentru ca se intorc tot acasa la parintii lor imbecili.

          Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

        • @szqwer: sunt de acord cu ce ai spus,mai ales ca, tanar profesor fiind, eram plina de aplomb. Sa invat, sa ascult, sa motivez si sa-i ajut pe copii.

          Niciodata nu am umilit/amenintat/stigmatizat vreun copil, pentru ca mi se par metode barbare, inutile, care ii indeparteaza de tine si ii afecteaza pe termen lung. In text nu se pune problema de asta, ci de copiii la care simti ca nu poti “ajunge” cu nimic. N-am pus etichete, am incercat sa ma apropii cat puteam de mult, in cele 2-3 pe saptamana, cat interactionam cu ei. Cu unii am reusit, cu altii, nu.

          Mai e vorba si de reactiile parintilor, la care apelezi pentru ca asta e politica scolii/ pentru ca vrei sa ajuti copilul ala si crezi ca interventia lor va contribui la asta/ pentru ca o vezi ca pe o ultima solutie, inainte sa zici “am incercat tot, nu vrea. imi fac ora asa” – reactii care nu sunt, intotdeauna, cele la care te-ai astepta.

          Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • Excelent punctat, szqwer!

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  14. Pe vremea mea, educația copiilor nu se făcea foarte diferit de educația animalelor. Vorbea copilul, jap! Nu mai vorbea copilul. Pedepsele nu erau prea diverse. Unii primeau rigle la palmă, aia triunghiulară durea cel mai tare. Celor imuni la riglă le sucea mâna. Pe cei mai tălâmbi îi dădea cu capul de bancă. Mai existau pedepsele finuțe, cum ar fi trasul de păr, trasul de perciuni sau Cristinelul pe spinare (ăsta era un cordon de sârmă împletită, destul de gros, dar nu durea prea tare).

    Am urât școala. Când îi aud pe ăștia care laudă “calitatea” învățământului comunist îmi vine să-i iau la palme.

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  15. Eu am o vorba: dupa ’89, tara asta a scapat in mult dorita libertate cum scapa vaca in lucerna (nu e o jignire, e doar o transpunere a situatiei de fapt, o metafora care exprima o exagerare). Nu as putea spune cu certitudine cum stateau lucrurile in regimul raposatului, caci din ’85 pana la Revolutie ce sa constientizeze o mogaldeata de 4 ani? Stiu doar atat, ca si eu am fost elev si stiu cum trebuia sa ne respectam invatatorii, profesorii, cum mai incasam si cate o urecheala cand deschideam gura neintrebati, cum se tineau sedinte cu parintii si trebuia sa fii un exemplu, ca sa nu ti-o iei si acasa 🙂
    De cand am terminat liceul, in 2004, parca au sters cu buretele toate generatiile de dinainte, iar majoritatea adolescentilor de azi abia daca stiu sa citeasca si sa scrie (si facebook-ul e exemplu viu al drumului spre analfabetism), ce sa mai aiba habar ce e ala respect, obedienta, buna-purtare? E suficient sa aiba bani, haine, masini, sa participe la petreceri, sa mearga in vacante scumpe, in cluburi de fite.
    Stau si ma intreb asupra cui trebuie aruncata vina? Asupra parintilor care, in loc de educatie, le ofera cele mai sus enumerate? Asupra societatii, care, prin evolutia ei, asta reuseste sa le impregneze copiilor-ca trebuie sa fie cool si in trend, rebeli si neascultatori? Asupra statului care a fortat familiile sa existe doar cu numele, si aproape mai deloc in fapt (doar stim ca exista parinti care lucreaza cu orele sau, mai rau, sunt plecati de acasa cu lunile).
    Oricum ar fi, eu ajung la concluzia ca evolutia asta e defapt, o involutie!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Pai, si atunci cum ramane cu americanii sau cu vesticii, unde copiii au o libertate mult mai mare, iar protectia copilului sare in sus la cea mai mica “urecheala”? Nu ai dreptate, tembelismul actual vine de departe, cu mult inainte de ’89. Uita-te pe harta lumii, natiile unde violenta si restrictiile asupra copiilor sunt permise si chiar incurajate ca mod de educatie, sunt cele mai inapoiate din punct de vedere economic, cultural si ce mai vrei tu. Diferenta este ca la cei “evoluati”, copilul este crescut liber dar si responsabil, i se explica ce e bine si rau, se urmareste evolutia lui, parintii si dascalii incearca sa corecteze deviatiile de la “curs” prin metode modern. La nou copiii cresc liber. (unii dintre ei).Punct. Consider ca ceea ce suntem azi e rezultatul acelor coji de nuca pe care stateau bunicii nostri, batai cu linia la palma pe care le incasau parintii nostri, “urechelile” pe care le-am luat noi si “palmele” pe care le dam copiilor nostri.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  16. Acu’, sa ne intelegem, eu nu vorbesc de obedienta in sensul de “unde te pun, acolo stai, nu graiesti, nu respiri”…iar, de violenta nici nu vreau sa aud. Dar, nici nu il poti lasa pe copil sa exagereze prin schimonoseli si rasfatare – exact cum a spus si Mihai: cum ar fi sa il apuce maimutarelile si tu, ca parinte, sa nu iei nicio atitudine, dimpotriva sa-l incurajezi, in ideea ca asa il lasi sa se exprime liber si sa se dezvolte.
    Eu cred ca e gresit sa ii lasi mana libera copilului, in mod absolut. Pentru ca asa nu va creste pozitiv, ci din contra nu va respecta, nu va asculta, nu va urma sfaturi, va considera ca ceea ce face el este bine, va sfida si va ignora.

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  17. Una din prietenele mele este profesoara de matematica. O tipa calma si foarte devotata, regula ei fiind ca nu da meditatii copiilor de la clasa. Anul scolar 2014-2015 a fost unul de groaza pentru ea si din pacate nu cred ca s-a terminat. Intr-una din clasele de a 7a i-a venit un copil cu probleme, copil care nu are ce cauta printre copii normali. Dar, na, mamica lui e inspector… deci trebuie sa il suporti. Marea placere a copilului era/este sa isi dea pantalonii jos si sa se duca sa se frece de fete…si nu se lasa pana…nu termina…intelegeti ce vreau sa spun… Erau adevarate lectii de anatomie cand il apuca damblaua….. Au fost nenumarate plangeri ale parintilor celorlalti copii, dar nu au avut ce sa-i faca. Un tatic chiar a venit la scoala si s-a luat la bataie cu tatal copilului problema. Intr-o zi cand era la tabla si scria un exercitiu, copchilului i s-a facut “pofta” si s-a dus cu nadragii in vine in spatele profei. Ea s-a speriat i-a tras o carte peste ochi, nadragii l-au incurcat si asta a picat de pe postamentul ala pe care este catedra si s-a julit pe fund. Ei, dupa asta au urmat politie, amenintari si muuulte rahaturi. Acum, desi prietena mea creste un copil, i s-a spus ca sunt slabe sanse sa mai activeze ca profa in Bucuresti.

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

    • @malina, eu acum am apucat să mă uit un pic peste comentarii si am văzut ce ai scris. Și nu-mi vine să-mi cred ochilor. Deci CUM??? Tu vorbești serios???

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

      • Scoala generala din sectorul 6, ea era si diriga clasei respective. Mamica este in functie in continuare, iar copilul cu probleme evidente are printre cele mai mari note din clasa….pt ca profesorilor le este frica de mamica…media la mate a fost incheiata de prof de religie….sunt multe, multe de spus. Copilul abia citeste…nici vorba de tabla inmultirii

        Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

        • @Malina, ce vârstă avea copilul? Sau în ce clasă e?

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

      • Anul scolar 2014 2015 a fost clasa a 7a. In septembrie incepe clasa a 8a. Sigur nu a repetat nicio clasa.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

        • @Malina, eram doar curios ce vârstâ are. Deci nu e mic deloc. Incredibil.

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

        • Nu este mic deloc, 13-14 ani. Iar parintii sunt de o nesimtire crasa. Am inteles ca de aici s a ajuns la bataie intre parinti. Pt ca tatal unei fetei a venit suparat si i a rugat pe parinti sa faca ceva pt ca dc nu vine el si il.disciplineaza. iar tatal baiatului i ar fi raspuns ” da lasa dom’le ca se obisnuieste cu p… ”
          Am fost aproape de ea in toata nebunia asta. Sotul meu cu inca un coleg de la evz au vrut sa mediatizeze tot, dar au oprit totul pt ca S avea si mai.mult de pierdut. Da, sunt declarariile.parintilor , da sunt cativa colegi profi(sub anonimat) care spun ce facea copilul cum ii santaja mama inspectoare. DAR ea era cadru didactic si l a lovit iar ala are o vanataie pe fund…cu certificat medico legal scos…

          Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

        • @Malina, cred că o să fac un articol având ca bază primul tau comentariu de azi.

          Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

        • @Malina, cred că o să fac un articol având ca bază primul tau comentariu de azi.

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  18. Nu lucrez în învăţămînt şi ca atare n-ar prea trebui să comentez. Dar fiind o discuţie la liber, hai să-mi dau şi eu cu părerea.
    Şi eu consider că la şcoală, singurul “vinovat” e cadrul didactic care nu găseşte soluţia de a-şi cîştiga respectul. Poate că s-a sărit mult prea uşor peste cursurile de pedagogie, poate nu s-au mai actualizat cunoştinţele, poate nu există acel “har” pentru aşa ceva, nu ştiu.
    Dar sigur trebuie să existe metode. Am o verişoară profesor care mi-a spus că la ea nu mişcă nimeni. Şi are ac de cojocul fiecăruia. Iar cea mai simplă metodă cînd cele spuse cu frumosul nu dau rezultate, este eliminarea de la ore pînă respectivul se calmează. Acumulatul de absenţe şi posibilitatea repetării anului, poate fi un motiv serios de reanalizare a comportamentului unui elev. Trebuie doar să ai curaj să te impui. Şi în faţa copilului şi a părintelui.
    Ok, contează şi educaţia de acasă, dar asta ar trebui să fie un bonus. La şcoală, la fel ca la orice serviciu, trebuie să existe un set de reguli acceptate şi respectate de către toţi. Nu poţi – nu vrei, cată-ţi în altă parte. Nu e nimic cu forţa. Hai să ne gîndim la oamenii maturi: nu contează ce educaţie ai tu de acasă şi faptul că în timpul liber te îmbraci în urs panda, faci tumbe şi scuipi lumea pe stradă. Dacă la serviciu respecţi regulile şi nu deranjezi pe nimeni, nu te dă nimeni afară.
    Părerea mea…

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 2

    • @krantz, citeste cateva cazuri prezentate mai sus si ai sa vezi ca situatia nu e intotdeauna la fel. Ce nu intelegem este ca dascalii nu sunt pusi acolo sa faca politie printre elevi si parintii lor. Caz apropiat familiei mele: baietel clasa 1, nu e atent la ore, bate copiii, deranjeaza ora. De ce? Din plictiseala. E destul de inteligent, prinde repede orice, apoi se plictiseste si face prostii. Invatatoarea a sunat-o de multe ori pe mama copilului sa i se planga. Raspunsul :” ce sa-i fac eu, esti dascal, trebuie sa fii in stare sa-l potolesti, sa-l faci sa fie interesat de ce se intampla la ora”. Din punctul meu de vedere, raspunsul mamicii a fost ok. Dar…odata ajuns acasa,copilul se comporta la fel, chiar mai rau, parintii nu iau nici o masura. Ba, mai mult, tatal chiar il incurajeaza si e mandru ca fiul lui “a mai pus la respect” un coleg. Comentati cazul, va rog. Eu cred ca tot educatia data acasa conteaza, iar cea din scoala o completeaza.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

      • Sunt de acord cu ce-ai spus. Era o discutie recurenta in cancelarie, pe baza educatiei copiilor: oricat ne-am fi dat noi peste cap sa-i invatam de bine (nu, nu stat smirna, neclipit, nerespirat, pana nu-ti da profesorul talking stick, ci, pur si simplu, insuflat niste valori de baza pentru traiul in comunitate), simteam ca petrecem prea putin timp cu ei pentru ca lectiile astea sa fie chiar aprofundate.

        Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • se vede ca nu lucrezi in invatamant si nu stii de fapt cu ce se confrunta profesorii

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

      • Aşa e. Dar aş vrea să-i văd atunci pe cei care zic că ştiu şi se confruntă cu problemele, găsind soluţii. Că aşa, doar cu lamentările şi cu “n-avem ce face”, nu se schimbă nimic.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  19. Daca un copil nu invata de acasa notiunile de baza ale educatiei pot sa se dea peste cap 10 profesori, ca nu au sanse sa il educe ei, in adevaratul sens al cuvantului. Analizati familiile din care provin acei copii. Parintii isi cer scuze atunci cand e cazul? Sunt atenti cu nevoile celor din jur? Vorbesc calm, civilizat si explica orice este necesar copilului lor? Eu cred ca nu parentingul asta modern e problema, ci lipsa de educatie a parintilor acelor copii. Am vazut copii extrem de bine educati ce proveneau din familii modeste, fara pretentii de parenting modern, dar care acordau foarte multa atentie explicatiilor oferite copilului. Oricum la noi aud extrem de rar parinti sa multumeasca copiilor lor atunci cand este cazul. Daca rogi orice copil sa faca ceva ai mult mai multe sanse sa te asculte decat atunci cand ii impui.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

  20. Subiectul asta chiar mi-a atins fibra sensibilă. Nepotul meu este un copil cu grave probleme de comunicare, (văd că aici s-a vorbit despre copiii hiperactivi, dar să nu uităm că există și cealaltă față a monedei). Sunt de acord că familia e pilarul fundamental în buna-creștere și educația progeniturii. Din x și z motive nu am reușit să o fac pe soră-mea să vadă greșelile constante pe care le făcea cu fiul ei. Ba dimpotrivă, îmi mai și strigă că “tu nu ai, nu poți opina, când îi vei avea pe ai tăi, atunci să-mi vorbești”.
    Toate astea până mai de curând când băiatul a început să meargă din ce în ce mai prost cu studiile, a repetat un an școlar, probleme cu profesorii și colegii și în casă o atitudine sfidătoare și o razratire permanența.

    Acum umblă prin psihologi și alte persoane care îi toacă banii și încă nu înțelege că unde a ridicat palmă și tonul în trecut, acum primește exact aceleași răspunsuri. Cred, înainte de a cere dascălilor să-și îndeplinească rolul și atributiile, copilul e musai să vina cu cei 7 ani de acasă și apoi menținută relația asta și pe viitor. Profesorii sunt pârghii care acompaniază ceea ce au sădit părinții.

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  21. Pingback: mihai vasilescu blog | Sunt victima copiilor tăi

  22. Pingback: mihai vasilescu blog | Cum rezolvăm cu micuţul onanist?

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *