Auziţi, voi aveţi prieteni care nu răspund la telefon? Dar aşa, pe genul că de nouă ori din zece îi sunaţi de pomană, doar ca să vă faceți nervi. Aveţi?

Ei bine eu am un deştept din ăsta. Şi mi-e chiar prieten bun. Adică pot să-l rog cam orice, dacă-i stă în puteri, mă ajută. Totul până la telefon. Nu ştiu ce naiba face, cum îl ţine, dar de răspuns nu răspunde aproape niciodată. De multe ori îmi imaginez cum se uită la ecran în timp ce sună telefonul şi-şi zice: iar mă sună, frate, ăsta? N-am chef să-i răspund. Doua-trei zile mai târziu mă apelează el: m-ai sunat?
Da, coaie, te-am sunat. Dar asta era acu’ aproape o săptămână.

Partea mișto este răspunsul la întrebarea frate, dar tu de ce nu răspunzi niciodată la telefon? Justificările sunt adevărate eseuri sau opere de artă. De la clasicul am avut treabă, până la eram în jungla amazoniană și tocmai atunci mă atacaseră un șarpe Boa, patru leoparzi și-un tigru, orice răspuns este posibil. Practic de fiecare dată când îl întreb, stau cu emoții și sufletul la gură, așteptând să aud prin ce noi aventuri a mai trecut, în încercarea lui disperată de a răspunde la blestematul de telefon, care de fapt sună lângă el, pe masă.

Fix asta s-a întâmplat acum. Sunt la o bere şi l-am sunat, în ideea să vină şi el. Ia ghiciţi dacă mi-a raspuns. Exact.

Profil de Facebook nu are (de fapt are, dar îl deschide doar de Paşte şi de Crăciun), iar s-o sun pe nevastă-sa ca să-l scot pe el în oraş, mi se pare de căcat. Aşa că, sunt nevoit să apelez la metoda asta: Alexandru, vezi bă că suntem la bere, răspunde în plm la telefonul ăla!!!

Update: o să renunţ la telefon. Blogul este mult mai eficient. Zece minute mai târziu m-a sunat. Nu vine la bere. Explicaţia: se duce să-şi facă o chestie pe faţă. Don’t ask!

mihai_vasilescu_telefon

 

Foto by Flickr