De vreo săptămână toată lumea s-a tâmpit cu săracia asta de „ziua Izabellei”. Ce naiba o fi atât de interesant, sa mor dacă pricep. Ne-am amuzat cinci minute (eu nici măcar atât), după care ar cam fi trebuit sa ne vedem de ale noastre. Ţi-ai găsit. Ziare, televiziuni, bloggeri, nu mai prididesc cu ştiri reale sau inventate pe subiect. Ba, mai mult, am citit şi vreo două-trei articole în care autorii începuseră să se îngrijoreze pentru „sărmana” fata. Serios. Mi-a cam picat şi mie faţa când le-am citit.

Deja se punea problema de „destabilizare emoţională”, din cauza mesajelor cu limbaj agresiv pe care începuse să le primească. De bullying (intimidare, cică). De evenimente care o vor marca pe viaţă. Va spun, tot felul de chestii grave, inclusiv că de ce nu iau părinţii fetei atitudine. Aş fi început chiar să mă îngrijorez, dacă nu m-ar fi umflat râsul. Hai mă nene să fim serioşi. Nu s-a întâmplat nimic si nici nu se va întâmpla.

De ce zic asta? Păi am ajuns mai devreme aseară acasă. La timp ca să dau drumul la tv si să o văd pe asta mică la emisunea de doi lei a lui Măruţă. Staţi liniştiţi. Nu prezintă nici cea mai mică urmă de traumă psihică sau emoţională. Nici ea nici mă-sa (care era prezentă). Am văzut doar că s-au hăhăit la greu pe canapeaua aia (ah, avea un nume, dar imi scapă) din studio. După care s-au cărat acasă. Având in buzunar promisiunea protv-ului (sau poate chiar vreun contract în toată regula) că o să-i organizeze ei ziua Izabellei. Nasol, nu? Hai să ne mai îngrijorăm un pic pentru ea.

Aveţi aici video-ul cu toată discuţia din studio, iar mai jos v-am pus ceea ce eu consider că ar fi singurul lucru care a contat: nu m-am săturat de like-uri.

I rest my case.

https://www.youtube.com/watch?v=zijmrRE9qmQ&w=640&h=360