Poveste reala, de pe vremea „ailalta”, cand telefoanele fixe faceau legea. Iar cine le-a folosit la greu, stie cat de frecvente erau „greselile”, insotite de celebra scuza „a facut atingere”.

In acest context, tatal unui bun prieten de-ai mei era exasperat de o cucoana care tot gresea numarul si forma la ei, cautandu-l pe Gelu. Macar o data la cateva zile, de obicei la o ora cand toata lumea dormea, femeia revenea si cerea imperativ cu sus-numitul Gelu. Iar la auzul replicii „ati gresit, nu este niciun Gelu aici”, de fiecare data, zbang, trantea receptorul in furca. Azi asa, maine asa, pana cand intr-o dupa-amiaza a sunat din nou telefonul. Raspunde omul nostru:

-Alo, da!

-Alo, buna ziua, cu Gelu va rog!

-Doamna, imi pare rau, chiar n-ati aflat ce s-a intamplat?

Moment de deruta in partea cealalta. Apoi:

-Nu, a patit ceva?

-A murit, doamna, s-a spanzurat. Ieri l-au gasit.

Si zbang, a trantit receptorul in furca, nu inainte sa auda cum in partea cealalta izbucnisera hohote isterice de plans.

mihai_vasilescu_telefon_disc