Am jucat Fifa pentru prima oara in 1998. Eram acasa la un prieten care-l avea pe pc. Si cand a inceput ala sa-l joace, s-a terminat smecheria. Eu ceva atat misto nu mai vazusem. Oricum eram innebunit dupa fotbal, dar sa pot juca eu cand vrea muschiuletu’ meu, era ceva de vis. Asa ca am inceput sa indesesc vizitele la amicul meu. In week-end-uri acolo ma gaseai, de dimineata pana seara. Si omul ma lasa sa-mi fac damblaua. El si ai lui isi vedeau de treaba, veneau, plecau, se uitau la tv, pe mine ma gaseau tot unde ma lasasera. In fata pc-ului (cred ca era un pentium 386, dar nu bag mana in foc), jucand Fifa. Ma mai intrerupeam doar cand ma chemau la masa. Doar stateam toata ziua la ei, ar fi fost culmea sa ma lase nemancat.

Nu mai tin minte mare lucru despre joc in sine, dar stiu ca avea doua bug-uri mega-tari. Daca stiai „meserie”, cand incepeai de la centrul terenului, dadeai o pasa scurta si apoi trageai la poarta intr-un anume fel. In noua cazuri din zece, era gol. Iar al doilea, te duceai in fata portarului advers si nu-l lasai sa degajeze. Dadea in tine si iar era gol, dar aici procentajul era mai mic, cred ca vreo 70%. Vreo doi ani, tot asa am ars-o. Ma tot duceam la om acasa sa joc fifa. Sa nu vorbesc cu pacat, dar cred ca aveau usoare cosmaruri cand se apropia week-end-ul si, odata cu el, sosirea mea.

Dupa care, in 2000 mi-am cumparat si eu primul joc Fifa. Al meu si numai al meu. Era o dimineata de sambata si tocmai ma pusesem pe citit ziarul („Sportul Romanesc” parca), in locul ala unde se duce si regele singur, cand am vazut stirea: „azi se lanseaza Fifa01”. Si spuneau aia unde, cum si de ce. M-am ridicat in picioare, m-am imbracat si direct acolo m-am dus (cred ca totusi apucasem sa ma sterg, dar n-as putea sa bag mana in foc). Da’ sa stiti ca asta a fost doar in anul ala, pentru editiile urmatoare ale jocului, ma informam din timp cand si unde au loc lansarile, ca sa nu ma mai prinda in situatii asa delicate. Uite asa au inceput noptile mele in fata calculatorului.

Iar cata vreme am jucat doar impotriva pc-ului a mai fost cum a mai fost, dar la un moment dat mi-am pus si eu, ca tot omul, net. Si am descoperit ca-l pot juca si online, cu jucatori din toata lumea. Practic, din acel moment a inceput porceala, cum aveam un moment liber, ma gaseai bagat in Fifa pana la gat. Pai tin minte si acum primul meu meci online. Luasem Juventus, iar celalat era un turcalete care juca cu Galata. Cand i-am dat gol am zbierat un „ia de-aici, sa moara ma-ta” de s-a auzit in juma’ de carier (era vara si tineam geamul deschis). Dar m-a pedepsit Dumnezeu. A picat netul cand mai aveam cateva secunde si eu conduceam, asa ca victoria tot a lui a fost.

Prin 2004 sau 2005, mi-a facut un prieten o surpriza si m-a inscris la un turneu in retea. M-am dus, ce naiba sa fac. Nu vreti sa stiti ce era acolo. Numai puberi de cinspe-saispe ani, care-mi vorbeau cu „dumneavoastra”. I-am si spus unuia sa nu-mi mai zica asa, dar s-a uitat ciudat la mine si si-a vazut de treaba in continuare. Bine, pe vremea aia umblam ras in cap si aveam aproape 120 de kilograme, ceea ce s-ar putea sa fi cantarit hotarator in decizia lor de a fi politicosi. Da’ nu asta voiam sa va povestesc de la turneu. Ci ca am vazut acolo niste pusti care jucau de mi se incarligau ochii in cap. Absolut toti venisera cu tastaturile lor de acasa, numai eu si prietenul meu o ardeam cu cele de la fata locului. Amatori. Au ras aia mici de noi si cu fundu’.

Mai erau cateva minute pana sa inceapa turneul, cand a mai sosit un pustiulache. Avea la subrat o tastatura noua-nouta invelita intr-o carpa (era iarna, sa nu raceasca naiba). Ailalti ori stiau ca trebuie sa vina cu ea, ori s-au sesizat instant. Ca au inceput cu exclamatiile, „ooo”, „uuuaaa”, „ce marfaaaa” si alte din astea. Dupa care l-au strigat pe Gore, sa vina sa vada minunea. Care Gore era un fel de seful lor si cel mai bun jucator de fifa pe care l-am vazut eu live, cu ochiu’ meu. S-a ridicat cu o mina plictisita, aia toti s-au dat la o parte din fata lui si s-a dus flegmatic spre tastatura noua. A luat-o s-a uitat in lumina la ea (cam cum fac bijutierii cu pietrele pretioase), a scuturat-o (dar foarte delicat) de cateva ori, dupa care pus-o pe masa. Fratilor, in momentul ala va jur ca s-a lasat o liniste mormantala si toti asteptau ceva cu respiratia taiata. Eu ma uitam ca boul si nu intelegeam ce.

Gore s-a dat un pas in spate, se uita la ea cum sta pe masa, dupa care s-a apropiat si, cu buricul degetului mijlociu, a apasat tasta „enter”. O singura data, dar ferm. In sala era o tensiune de puteai s-o tai in bucati. Stapanul tastaturii a inghitit in sec si a ingaimat pierdut, dar cu o bruma de speranta in glas:

Cum e?

Gore a ridicat spranceana dreapta, a mai analizat un pic mental si abia apoi a zambit si a decretat:

Merge!

S-a dezlantuit jihadul. Hahaiala, chiraituri, „bravo ba”, batai pe spate sau cuba, il felicitau pe ala care cum putea, pentru achizitie.

Despre turneu nu am ce sa va spun. Zero-zero in primul meci a fost tot ce-am putut scoate mai bun. In rest au batut copchiii aia la mine ca la fasole. N-am reusit sa ies din grupe.

Dar la Fifa n-am renuntat. Il cumpar in fiecare an, in prima saptamana dupa aparitie. Joc exclusiv online (dar pe consola ca am mai imbatranit) cu aceeasi placere si in ziua de azi. Da’ parca as vrea sa-mi incerc din nou fortele intr-un turneu din asta in retea. Cred ca a trecut suficient timp si mi-am revenit din soc. De-aia ma gandeam la o chestie. Sambata asta are loc Bloggers Lan Party 6. Ce-ar fi sa ajung pe acolo, ca poate de data asta bat si eu pe cineva?

Bloggers Lan Party 6 este un eveniment susținut de AV Store și MavenHut, Parteneri:AMD și Impact Hub.

mihai_vasilescu_blp-6