De vreo doua zile tot voiam sa scriu despre stirea asta:

O femeie de 78 de ani din Arad a fost ucisă cu lovituri de cuţit, fiindu-i tăiate şi două degete, iar principalul suspect este fosta noră a acesteia, în vârstă de 60 de ani, care înainte a sacrificat un miel, pe care l-a ars, iar după ce ar fi comis crima a tăiat capul unui câine.

Rar am citit ceva mai tare. E peste orice scenariu cu Hannibal Lecter. Unde mai pui ca alea erau niste filme, pe cand aici avem de-a face cu ză riăl şit.

S-o luam cu inceputul. Deci oamenii care aveau grija de batrana asta s-au carat cateva zile in concediu si pe cine s-au gandit ei sa cheme sa stea cu ea? Din tot satul ala, dintre toate cunostintele, din tot Universul asta infinit, au ales-o exact pe fosta nora. Intelegeti? Alea doua oricum se aveau ca pisica si cainele, inca de pe vremea cand erau in legatura activa de rudenie. Dar acum, cand erau foste? Va spun, vinovatii morali ai crimei, astia sunt. Ei ar trebui invinuiti.

Eu cred ca nici nu ajunsese bine in curte la soacra, ca „nora” s-a si dus sa-si ascuta cutitul, in spatele casei pe piatra de rau. Initial luase o coasa in mana, sa-i ia capu’ la hoasca dintr-o bucata, da’ a vazut ca e tocita rau si ca sa nu rateze, a ales s-o injunghie cu suriul. Oricum, tot respectul, criminala mai pusese mana pe cate o carte la viata ei. Si-a adus aminte ca citise ea intr-un exemplar vechi din „Legendele Olimpului” cum ca trebuie un sacrificiu pentru zei, daca vrei sa-ti iasa treaba bine. Si cum scopul ei era s-o bage in pamant pe a batrana, ca sa nu cumva sa rateze, a vrut sa jertfeasca o gaina. Da’ fugeau alea ca disperatele si n-a fost chip sa prinda vreuna. Plus ca drojdise ceva de dimineata si numai chef de alergatura n-avea acum.

Asa ca a intrat in tarc si a luat mielul care inca sugea la ma-sa. Soacra a intrebat-o ce face acolo, da’ ea i-a zis ca taie mielul ca sa-i faca o ciorba acra, s-o puna pe picioare. Si niste drob. Au vazut-o vecinii ce mestereste, da’ le-a secat inima in piept de invidie. „Iete-ai dracu’ astia ce avuti e, taie mielul in plina vara, nu le-ar mai da Dumnezeu zile multe”. De-aia n-au vrut sa se bage, nici cand au vazut c-o taie pe batrana cu brisca. „Las’ ca bine-i face, sa se mai invete si ea minte, ’re-ati-ai naibii”.

Dupa ce-a omorat mielul, tot sub impresia legendelor alea citite, a facut un rug in curte, sa-l arda, sa poata ajunge ofranda la zei. Ce-i drept a gustat si ea o bucatica. De la coaste. Ca prea erau fragede si zemoase. La fix iesise, rumenit exact cat trebuie. S-a sters la gura de grasime cu podul palmei si, cu o mana tinanad cutitul la spate, s-a dus la soacra-sa si a rugat-o sa-i arate mana stanga, ca vrea sa vada ceva. Iar cand batrana a intins mana, harst, i-a taiat doua degete, scurt. Exact cum vazuse ea intr-un film, pe vremuri, la caminul cultural. Si cand aia a inceput sa zbiere ca din gura de sarpe, ca s-o faca sa taca i-a aplicat doispe lovituri de cutit bine tintite. N-a lovit niciun organ vital. Pai ce facea dac-o omora asa din prima, isi strica toata placerea? Nu frate, sa o doară, sa simta si ea cum e sa te chinui.

Si ca sa fie balciul complet, pe cand fosta soacra sangera si tragea sa moara, cat inca mai era constienta, a prins in curte si dulaul ei preferat (a dracu’ javra, a apucat s-o muste de mana, pana l-a priponit pe capra de lemne) si in timp ce striga „mama soacra, ia uite ce fac eu cu Negrus”, i-a luat capul cu securea. Dintr-o lovitura (de cand ramasese singura, ea-si taia butucii pentru iarna si avea antrenament). Dupa care a mai rupt o bucata din mielul ala fraged, s-a pus in cur si a asteptat s-o mierleasca hoasca.

Ihi, cam asa vad eu ca s-au desfasurat treburile in gospodaria cu cele doua foste, regasite. Procurorul de caz ar face bine sa ma contacteze, pentru detalii.

mihai_vasilescu_lecter

sursa foto