V-am mai spus ca cei batrani din blocul in care am copilarit au fost productivi, nu gluma. A se citi ca eram multi copii, de varste apropiate. Ei bine, dupa ce s-au dus anii aia fara griji, cand ne peocupa doar cum sa ne petrecem timpul mai misto si ne intreceam in cretinisme, au inceput si chestiile mai serioase, gen examene. Intai cele de liceu apoi admiterile pe la facultati. Era ca dracu’ daca picai, ca incepeau mistourile si te faceai de un cacat celebru. Cata vreme a fost la nivel de liceu, lucrurile au mers struna. Toata lumea s-a descurcat si a ajuns prin locurile in care si-a dorit.

Treaba s-a imputit odata cu intrarea la facultate. Retineti, vorbim de perioada dinainte de 89, cand se intra greu la orice institut de studii superioare iti doreai sa ajungi. La Medicina erau cate 20-30 pe un loc, la Politehnica, la unele sectii, aproape la fel, ASE-ul venea si el tare din urma cu 5-8 candidati la un loc sub soare. Era greu ca dracu’, ce sa mai povestim. Si uite asa au inceput sa apara si primele esecuri printre generatiile din blocul nostru. Hai ca nu m-am tampit, vedeti voi de ce v-am introdus in atmosfera.

Pe scara cu mine, la etajul doi, statea familia C. Care familie avea in posesie trei baieti. Cu ala mare n-avem treaba. Cel mijlociu si mezinul erau la doi ani diferenta de varsta, intre ei. Si pentru ca, dupa cum tocmai v-am explicat, la facultate se intra greu, ala mic, l-a prins din urma pe mijlociu, care tot rata examen dupa examen. Asa ca a venit si anul cand ambii baieti au mers in acelasi timp la admitere. Doar ca, ce sa vezi, au picat amandoi. Tristete mare si nasulie.

Poate nu stiti cam cum statea treaba, cand picai la facultate pe vremea aia. Pai, daca erai baiat, in primul rand trebuia sa rezolvi cumva sa nu te ia in armata. Daca nu reuseai, o puneai, urma un an si jumatate de instructie cu toti frustratii din sistemul militar, timp in care creierul tau se spala si devenea neted ca un fund de copil. Dar, cu pile, relatii si tot felul de interventii se mai putea, o amanai. Si stateai un an acasa, sa pui burta pe carte. Chestia proasta era ca urma sa ai foarte mult timp liber, pe care nu ti-l puteai umple dupa cum voia muschiu’ tau. Adica vrajeala, gagici, tigari si bautura. Pentrucadece, sareau parintii cu gura. Nu ti-e rusine, facem atatea eforturi pentru tine si tu in loc sa stai sa inveti vrei sa iesi in oras, la golaneala? Sa nu te aud, ca numai eu stiu cat am tras ca sa nu te incorporeze astia!

mihai_vasilescu_armata

sursa foto

Ce sa le mai explici ca si daca ai vrea nu poti sa stai sa inveti toata ziua, iar in timpul liber sa mananci si sa dormi. Ca acum ai timp berechet si daca ti-l organizezi ca lumea, poti sa le faci pe toate. Si invatat si distrat si mancat si…ma rog. N-aveai cu cine. Te tineau ai batrani numa’ in suturi ca sa simti ca esti un golan care a picat la facultate si acum trebuie sa-ti iasa pe nas. Si vorbesc pe cazul meu particular, care se poate aplica precum un sablon unic peste 99% dintre discursurile parintilor ai caror copii nu intrau, in perioada aia. Garantat! Iti inoculau senzatia de vinovatie atat de bine in creier, incat si cand mai ieseai din casa, parca te simteai aiurea si te uitai la ceas, stresat. Nasol rau, va zic.

Cam acesta era contextul in care se gaseau si cei doi frati, proaspat picati. Aveau un an de zile in fata, timp berechet si doi parinti cicalitori. Ce sa faci sa mai treaca timpul, dar sa nici nu stai de cearta cu babalacii? Pai va spun eu ce: iti iei un animal de casa. Doar ca nu e asa simplu cum pare. Ca iar sar „ai batrani” cu gura: caine??? Sa nu te prind cu el la mine in apartament! Nici sa n-aud! Pisica??? Sa ne umple de par si cine stie ce boli? Sa nu te auzim cu asa ceva? Porumbei? Ati innebunit de tot? Sa se cace pe tot balconul si rufele mele? Daca nu prindeai vreo veverita cine stie cum (despre animal vorbim, da?) sau vreun hamster ratacit, cam astea erau optiunile de „pet” pe vremea aia. Dar nu si la fratii C. Au pus mana si au construit singuri o cusca frumoasa pe care au instalat-o binisor pe balcon. Si in ea au plasat un…iepure. Nu ma intrebati, habar nu am de unde facusera rost de el.

Cert este ca n-au mai avut ce sa le zica parintii. Cusca era. Afara din casa era. De curatat, spalat, tesalat si mancare promisesera baietii sa se ocupe. Ce sa le mai zici? I-au lasat in plata domnului cu iepurele lor. Bucurie mare! Din ziua aia, cei doi aveau in pemanenta o punga din aia de „un leu” la ei, oriunde s-ar fi dus. Nu de alta dar niciodata nu aveau prea multa iarba pentru ala micu’ (sau trifoi, nu stiu ce mama dracului tot culegeau ei). Devenise si iepurila ala un fel de membru al familiei. Fratii C. si iepurele, titlu de film, nu alta. Din cand in cand ne mai chemau si pe restul din bloc, in vizita, sa-l vedem. Pe rand, nu toti odata, sa nu-l speriem. A propos „iepure speriat” este pleonasm?

mihai_vasilescu_iepure_speriat

sursa foto

Una peste alta, chestia tare este ca, la finele acelui an, ambii frati au intrat la facultate. La Politehnica! Un adevarat miracol. Vuia blocul de asa minune. Toata lumea care stia deja, ca unul dintre ei dadea a treia oara, se bucura pentru reusita. Ambii erau simpatici si lumea-i simpatiza, cred eu (sunt ceva sanse sa nu fi fost foarte indragiti de vecinul de la unu, in usa caruia se opreau cand coborau cu bicicleta, pe scări).

Si mai era un personaj trist, amicul S. Nu pentru ca nu s-ar fi bucurat pentru eroii nostri, ci pentru ca si el dăduse la facultate. Si picase. A doua oara. Si nu-i cădea deloc bine cand ii vedea pe ăstia doi intrati, iar el urma s-o mai frece inca un an pe acasa. Nu zic ca era invidios pe ei, dar se simtea asa un aer usor de „astia cum mortii ma-sii au intrat si eu nu”?

Cum cugeta el asa, in tistetea lui, vine si-i deschide ochii un personaj despre care am mai povestit pe aici, prietenul meu, Valjean.

-Ce-ai ba de pisi ochii?

-N-am ma nimic, imi intrase praf si ma frecam sa iasa.

-Bine frate, daca zici tu ca n-ai nimic. Eu crezusem ca te-ai ofticat ca au intrat astia la facultate si ziceam sa-ti vand un pont. Da’ vad ca n-ai nevoie….

-Sa mor daca am ceva cu ei, da’ de ce sa pic io ba, de ce?

-Pentru ca esti fraier, de-aia! Tu ai vazut ce-au facut astia?

… tacere si umeri ridicati a nedumerire…

-Si-au luat iepure ba!!! Aia au facut! Si au intrat amandoi la facultate. Nu vezi ca le-a purtat noroc? Nus’ ce dracu’ mai astepti. Ia-ti si tu unu’, fraiere!

S-a luminat omul la fata, exact cum se aprinde becul ala in desene animate, cand ii vine lui Bugs Bunny vreo idee. Cum naiba nu se gandise la asta? Da, era clar, limpede ca lumina zilei. De la urecheat e toata beleaua. Pai aveau aia doi fata de scoli inalte? Acum se explica tot. Poate credeti ca ma cac pe mine sau exagerez, dar n-a trecut o saptamana si si-a luat si el DOI IEPURI! Da? Ca sa fie bine inteles care-i sunt intentiile. Asezati in custi, frumos, pe balcon, dupa modelul fratilor C., deja brevetat cu succes. Si acum vine lovitura de teatru. Ca o fi fost de la iepuri sau nu, dar in vara care a urmat cine a intrat cu brio la Medicina Veterinara??? Ha? Exact! Nimic nu e intamplator, nu?

mihai_vasilescu_iepure_stiintific

sursa foto