Nu am chef deloc. E week-end si ar cam fi cazul sa incep sa scriu articolul pentru Luni. Nu de alta dar v-am obisnuit sa va hliziti la cafeaua de dimineata. Iar eu nu am chef sa prestez. Si cum facem? Ar trebui sa nu scriu daca nu-mi vine, nu?

Pai nu merge asa. Ca imediat incep sa ma gandesc „oamenii aia ce-or sa zica dimineata, dupa mini-vacanta, cand au chef de lucru ca măgarul de bata si or sa vada ca i-ai lasat pe sec”? Da, in imaginatia mea, cam asa se desfasoara lucrurile. Vizualizez cum ajunge omu’ la birou, deschide calculatorul, înjură cu spor „rasnita” care se misca infect si apoi intra, cu un zâmbet in coltul gurii, pe blogul meu. Care pentru el este singurul si, implicit, cel mai misto loc de relaxare din lume.

Cam ce chef de treaba sa mai aiba săracu’, daca in locul articolului, pe care astepta sa-l citească dinainte sa plece in Vama, nu gaseste nimic? S-a dus dracului ziua lui de lucru. Cand apare Sefu’ si-i spune „vezi ca azi trebuie sa-mi dai chestia aia cu care ma aburesti de doua saptamani”, are bietul de el perfecta dreptate sa tranteasca tastatura si sa zbiere „s-o faci tu, ba, nu vezi ca nenorocitul asta n-a scris nimic???!!! Eu ma car acasă, ma anuntati, daca apare vreun articol, altfel sa nu dea dracu’ sa ma sune cineva”!!! Si asta daca este un norocos, cu sef bărbat. Ca, la fel de bine, ar putea sa apara Sefa. Si nu da bine deloc sa-i spui femeii „lasa-ma in cacat, cu porcariile tale, tarfa grasă, nu-ti ajunge ca ma stresezi cu vocea aia pitigaiata”?

Cum vine asta, pot eu sa ma joc cu asa ceva? Cu productivitati de firme, bilanțuri de IMM-uri si market-share-uri de multi-nationale? Se alege praful de juma’ din economia Romaniei ca m-a lovit pe mine lenea? Se subtiaza PIB-ul asta, si asa amărât, ca nu m-a atins pe mine inspiratia? Pai vine Victor Viorel si ma leagă, ca pe jiji, pentru subminare. Cine sunt eu, sa ma joc cu cresterea economica a patriei?

Si totusi cum fac? Ca chef de scris tot nu am. M-am fatait, m-am invartit, da’ tot nu-mi vine sa ma apuc. Nu stiu de ce, ca asta e o activitate care-mi place. Si, vorba aia, nu tre’ sa car cu spatele.

Am zis sa-mi beau cafeaua si sa halesc vreo două croissante. Cu ciocolată. Ca sa-mi intru in mana. Mi-am intrat asa de bine, ca mi se făcea greata doar cand ma gândeam la pacanitul tastelor. Ce sa ma mai apuc si de scris, ca ma ia cu varsaturi.

Las’ca mi-a venit o idee mai buna: m-am băgat în dus. Tot citeam de chestia aia cu alternatul apei fierbinti, cu cea rece. Mda, un cacat. Daca vreti sa va ia cu dardaituri serioase si sa va atarne mucii pana pe piept, sunteti liberi sa încercati. La mine a functionat cat sa ma faca sa stau îmbrăcat cu geaca a mai groasă si cu fes pe cap. In casă!!!

Pofta vine mancand, mi-am zis hotarat sa nu ma las pagubas. Ma apuc sa citesc ce au mai scris altii si, sigur-sigur, imi vine si mie inspiratia. Ca online-ul asta e dat dracului. Ihi, m-am trezit dupa o ora jumatate de somn zdravăn, cu telefonul pe care citeam cu atata spor, cazut pe piept.

Gata, stiu. Cum naiba nu-mi dăduse prin cap? Pai n-au cantat ei juma’ din poetii patriei natura cea dătătoare de forta si speranta? Nu e codrul frate cu romanul? Nu pogoara inspiratia divină asupra oricui se plimba pe poteci, prin iarba si cântec de păsărele? Asa ca m-am cărat in parc. Alta viata. Aici simti cum iti intra natura in vene. Te pătrunde cu puterea ei, cu mirosul de cacaolu ciclet kremali de la toaletele publice ecologice, cu manelele care suna tare si cu forta din ifoane, cu ragetele puberilor degenerati, cu aroma de mici in curs de rumenire, cu astea toate pe care le-au proslavit in versuri si proză toti cei care au apucat si vremuri mai bune. M-am tirat urgent de acolo, fredonand (fara voia mea) ultimul hit ce rasuna tare pe alei „ale tale, ale tale, sărutări criminale”…

Va spun eu, nu am solutie pentru problema asta. Am intrat pe modul de vacanță si pot sa ma dau si cu curu’ de pământ, nu ma apuca cheful de scris si pace. Si, de fapt, sunt chiar curios: voi cum mama dracului procedati cand ati vrea sa faceti ceva, dar nu aveti chef si putere nici sa va tarati pana la baie? Shoot me!

Pana una-alta, v-am pupat din mers si m-am băgat la o fifa. Sa-mi revină cheful de viata si de scris.

mihai_vasilescu_plictiseala

sursa foto