Se pare că povestea mea de ieri a fost motiv de “inspiraţie” pentru cei din jur. Altfel nu-mi explic de ce unul din prietenii mei mi-ar fi trimis email-ul cu păţania de mai jos. Sa-i dam cuvantul lui G.

…………………………………………………………………………………………………..

Numele meu este G. Și, din păcate, aceasta este o poveste adevărată de la un cap la celălalt.

Eram în anul doi de facultate, mai exact în vacanța de vară, ultima vară pe care am mai petrecut-o la Buzău pe post de băiatul mamei.

Mare nuntă în familie pe la sfârșitul lui august, ocazie cu care am flirtat cu o domnișoară (să-i spunem R.). După cum bine știți, la acest gen de eveniment, orice femeie care se respectă este horny în draci şi cu toate simţurile ascuţite la maxim. Cred că ceva se întâmplă la nivel molecular în dânsele. Combinat şi cu faptul că arăt incredibil de bine, a fost relativ simplu s-o agăț.

A urmat o lună de telefoane și messenger (eu la Buzău, ea la București) până când, în sfârșit, am ajuns la capitală. Pe ea o cucerisem, student eram deja, bașca găsisem și job… deci superb! Eu aveam 20 de ani, ea 25-26. Super smart, super frumoasă. Lucra la oracle, unde acum este mare manajeritza. Ce să mai… dream come true!!!

Au fost patru întâlniri de încălzire, după tiparul obișnuit: luat masa, vorbit mult, glume geniale. Eram George Constanza (în zilele lui cele mai bune) combinat cu un Steve Mcqueen, mai “steve” și mai “mcqueen” decât a fost el vreodată.

În cursul celei de-a patra întâlniri, oameni buni, pe neaşteptate se declanșează animalul din mine! Și nu bestia aia la care vă așteptați voi toţi. Nici pomeneală. M-au luat cele mai groaznice crampe de stomac pe care le cunoscuse omenirea până la momentul ăla, valuri și valuri de transpirație ţâşneau necontrolat, frisoane și vânturi de toate tonalitățile îmi tulburau măruntaiele. Semne clare că, undeva în interior, se pregătea vulcanul Krakatau. Dar, ca un adevărat bărbat, am ignorat tot şi am încercat să duc pe picioare.

Pe la un 12 noaptea, în taxi, ea mă întreabă dacă nu cumva vreau să urc la ea, să bem o cafea scurtă. Da fraților, am zis DA! Deșteptul de mine de mine, chiar am zis DA!? R. era chitită pe amor sălbatic și liber consimțit, iar eu abia puteam să mai fac doi păși fără să scap… încărcătură. Cu toate astea, în inconştienţa mea, am zis DA.

Nu știu cum a trecut o oră. Efectiv nu-mi aduc aminte, dar în jurul orei 1.00 mi s-a umplut toată gura cu salivă și am început să tremur necontrolat din încheieturi… până aici fusese! Mi-am strâns ultimele energii și forțe, m-am ridicat și strigat tare: „R., eu trebuie să plec. Am treabă la birou și vreau să ajung acasa”! Frază pe care cred că au auzit-o şi vecinii…

Acesta este momentul în care R. părăsește definitiv povestea asta și viața mea amoroasă. Va puteți imagina ce față a făcut când m-a auzit zbierând la unu noaptea că “am treabă la birou”.

Ajung la lift, care nu venea îndeajuns de repede pentru “nevoile” mele. Cobor repede pe scări la etajul 6 și… stop joc, ceva în mine s-a rupt în momentul ăla. Nu mă mai puteam mișca în mod controlat, doar mă învârteam ca un titirez (va jur). Ca prin minune am văzut lângă mine un coș de gunoi de plastic. Din ăla de aruncat hârtiile. Dau pantalonii jos dintr-o mișcare și… cum să va zic… cum naiba să descriu ce a urmat? Din cauza lipsei de coordonare dintre creier, membre şi sfincter, nici măcar un sfert din”încărcătură” nu a ajuns în blestematul ăla de coș. Explozia fusese mult prea puternică și ocolise “ţinta”. Iar acum, colțul blocului și o bună parte din ușa liftului erau acoperite cu un strat bine conturat de… rahat.

Stăteam în fața liftului cu pantalonii și chiloții în vine, în spatele meu iadul, și mă gândeam: “daca urcă cineva acum sau pleacă cu liftul, ce fac eu în această situatie?”. Noroc că era bloc de oameni gospodari. Adică geamurile de pe scară erau foarte elegant protejate cu perdele. Am smuls repede una de la geam, m-am șters temeinic peste tot, am acoperit coșul cu ea (sunt un tip bine-crescut) și am dat bir cu fugiții până să se sesizeze cineva în legătură zgomotele şi mirosul care vin de pe casa scării.

Am mers pe jos din Obor până Teiul Doamnei, în toiul nopții, lătrat de câini, simțind din plin cum miroase în jurul meu și acoperit cu răzleţe urme de „noroc”.

mihai_vasilescu_shit_happens

sursa foto